Turism

Imprejurimi Harghita

Categorie: Harghita Publicat în Marți, 30 Noiembrie 1999 00:00 Afişări: 353

Muntii Giurgeului, parte integranta a grupei centrale a Carpatilor Rasariteni, reprezinta rama vestica a cristalinului Muntilor Bistritei mijlocii, care se desfasoara intre Valea Sec la nord si Gruiul Sandominicului la sud, in Valea Oltului, flancati fiind de masivul Haghimasul Mare, paraul Putna si Valea Bistricioarei spre est, iar spre vest de Valea Muresului, Depresiunea Giurgeului, Valea Toplitei, respectiv Platoul vulcanic al Calimanilor.

Sunt orientati nord-sud si se intind pe o lungime de peste 50 km, iar in latime variaza intre 6 si peste 20 km, acoperind astfel o suprafata de peste 800 km2.

Harta Muntii Giurgeu: Click aici

Muntii Hasmas In Carpatii Moldo-Transilvani, insemnata subdiviziune a Carpatilor Orientali, masivul Hasmas ocupa o pozitie centrala. Prin multiplele lui valori peisagistice, care culmineaza cu impresionantele chei ale Bicazului, el alcatuieste una din cele mai remarcabile regiuni turistice din muntii nostri.

Catre nord, Hasmasul se invecineaza cu masivul Budacului, de care este despartit prin paraul Bistricioara, ale carui ape scalda ambele masive, de la confluenta sa cu Putna pana la gura paraului Pintic.

La est, limita muntilor Hasmas este mai larga si se desfasoara tot pe cursuri de ape.

Din valea Bistricioarei, catre sud-est, paraul Pintic formeaza pe intregul sau parcurs limita dintre Hasmas si Ceahlau, limita care, trecand apoi peste saua Tabla, se continua catre sud, in lungul vaii Bistra, pana la confluenta sa cu paraul Capra(Jidanului); de aici inainte, limita masivului o formeaza firul acestei ultime vai, pana la varsarea sa in Bicaz. In continuare, spre sud, pana la confluenta vaii Iavardi cu valea Rece, Hasmasul se invecineaza la est cu muntii Tarcau, de care este despartit prin paraiele damuc si Fagului. Pe acest parcurs, linia despartitoare urca de la 580 m altitudine pe raul Bicaz, la 610 m la Gura Damucului si la 1300 m pe cumpana de ape dintre Damuc si Valea Rece.

Limita sudica a Hasmasului este determinata de valea Iavardi, in totalitatea ei, iar de la obarsia acesteia catre vest de cumpana muntelui Sacadat, prelungita cu albia vaii Nascalat Patac-cursul inferior-pana la varsarea sa in Olt.

La vest, vecinii Hasmasului sunt muntii Giurgeu cu cele doua grupe intinse si de inaltimi medii, constituite din muntii Voslobenilor si cei ai Ditraului. De cei dintai sunt despartiti, in portiunea superioara, de obarsia vaii Oltului, pana la confluenta cu paraul Nascalat, iar de muntii Ditraului printr-o linie care, depasind trecatoarea Oltului, strabate vaile Modoros, Belchia si Gheorghe Mic pana in saua Deselatului. Din acest punct Putna Intunecoasa delimiteaza masivul de la izvoare pana la varsarea ei in Bistricioara.

Harta Muntii Hasmas: Click aici

Muntii Ciuc - Nascarlat

Asupra denumirii acestei unitati muntoase exista inca pareri impartite. Vintila Mihailescu (1963) se opreste asupra denumirii de Muntii si Munceii Trotusului, pentru toata regiunea dintre Trotus si Oituz. In ceea ce ne priveste, optim pentru denumirea de Muntii Ciucului, intrucat bazinul hidrografic al Trotusului este mult mai extins, cuprinzind si alte unitati (muntii Tarcaului, Gosmanului si Berzund, la nord de riul Trotus, iar la sud muntii Ciucului si Nemirei); depresiunea intramontana a Ciucului constituie o limita naturala extrem de clara, ce corespunde integral regiunii de care ne ocupam; particularitatile morfometrice, morfologice si orohidrografice sint, pe ansamblu, asemanatoare.

Muntii Ciucului apartin grupei centrale a Carpatilor Orientali, fiind situati in partea central-sudica a acesteia, unde se constituie intr-o unitate muntoasa delimitata pe flancul vestic de aproape toata Depresiunea Ciucului. Aceasta grupare montana are o orientare generala nord-sud, conforma, in linii mari, structurilor majore ale flisului carpatic. In teritoriu, se prezinta sub forma unui imens triunghi isoscel, cu baza spre depresiunea intramontana a Ciucului. In linie dreapta (pe directia nord-sud) ating peste 50 km lungime, iar in latime inregistreaza aproape 44 km, in dreptul latitudinii orasului Miercurea-Ciuc. Suprafata totala a acestui ansamblu montan este de aproximativ 1 250 km2.

Coordonatele geografice ale Muntilor Ciucului sint cuprinse intre 46°11' si 46°40' latitudine nordica si 25°48', respectiv 26°25' longitudine estica, ocupind o parte din teritoriile administrative ale judetelor Bacau si Harghita.

Compartimentele depresionare ale Ciucului, Casinului Nou si Comanestilor, pasurile, unele sei si curmaturi adinci, valea larga a Piriului Rece, continuata cu cea a Trotusului si valea Uzului, reprezinta arii de discontinuitate geografica relativa", ce separa acesti munti de unitatile vecine.

Limita nordica porneste din valea superioara a Oltului (confluenta cu piriul Fintina lui Gal), trece prin inseuarea frumos conturata din Poiana Tarcau (1 300 m altitudine), apoi pe la obirsia piriului Iavardi si se termina in valea superioara a Piriului cu Fagi. In lungul acestei linii de demarcatie se face trecerea, aproape pe nesimtite, spre Muntii Hasmas.

Limita de vest este clar exprimata si urmareste cursul Oltului superior, din aval de orasul Balan pina la Sindominic; mai la sud, culmile prelungi ale muntelui pierd treptat din altitudine, iar formatiunile flisului se afunda sub depozitele pleistocenului superior si holocenului inferior din bazinul Ciucului, pe o linie ce trece prin apropierea localitatilor Mihaileni, Frumoasa, Delnita, Pauleni-Ciuc, Miercurea-Ciuc, Sincraieni, Ciucsingeorgiu, Sinmartin si Cozmeni.

In sud, prin intermediul pasului Casin (870 m) si al Depresiunii Casinul Nou, se face trecerea spre Muntii Bodoc, ingustarea ariei montane sub 5-6 km, corelata cu o lasare axiala generala a acestor munti ai flisului din sud, constituie criterii clare de separare a grupei centrale de cea de la curbura Carpatilor Orientali.

In sud-est, valea superioara a Casinului (tributar Oltului prin intermediul Riului Negru), cit si cea a Uzului (aval de punctul "La Ocolis") formeaza limita cu Munceii Repatului si, respectiv. Muntii Nemira.

In est, ultimele culmi si ramificatii ale Masivului Carunta coboara progresiv, formatiunile litologice ale flisului oligocen fiind prinse sub depozitele depresiunii tectono-erozive a Comanestilor, pentru ca pe rama nord-estica, Trotusul, intre Ghimes-Faget si Asau, sa se interpuna intre domeniul Muntilor Ciucului si cei ai Tarcaului.

Unitari pe ansamblu, Muntii Ciucului se impart in urmatoarele compartimente cu valente turistice proprii: Muntii Ciucului de Nord (cunoscuti si sub denumirea de Culmea Noscolatului), Muntii Ciucului Mijlociu, Muntii Ciucului de Sud si Masivul Carunta.

Trasee Muntii Ciuc - Nascarlat: Click aici

Harta Muntii Ciuc - Nascarlat: Click aici

Muntii Ciucului de Nord sint limitati pe flancul vestic de valea superioara a Oltului si compartimentul Danesti al Depresiunii Ciucului, iar pe cel estic de Valea Rece si afluentul sau, Piriul cu Fagi. Prin intermediul inseuarii foarte largi de la Poiana Tarcau se face trecerea spre Muntii Hasmas.

In sud, aceasta subunitate se opreste in pasul Ghimes (1155 m) si valea superioara a Trotusului.

Muntii Ciucului Mijlociu se afla in partea centrala a regiunii, prezentindu-se sub forma unor culmi sinuoase, dominate de culmea principala orientata pe directia general nord-sud. Relieful pierde din masivitate, dar cistiga in fragmentare, din culmea principala desprinzindu-se unele ramificatii secundare prelungi, care se estompeaza, treptat, in preajma Depresiunii Ciucului. Valea Ciughetului si seria inseuarilor dintre Ciughet si Cosnea ii separa de Masivul Carunta, iar la sud, piraiele Ciobanul (afluent al Trotusului) _si Toplita (afluent indirect al Oltului), cu inseuarea dintre ele, ii despart de compartimentul sudic.

Muntii Ciucului de Sud sint mai redusi sub aspect altitudinal, afundarea axiala a muntilor flisului de la curbura fiind evidenta chiar din acest sector. In ansamblu, acest compartiment se prezinta sub forma unor culmi putin masive si usor accesibile.

Masivul Carunta, bine impadurit, ocupa extremitatea estica a regiunii, acoperind teritoriul dintre Trotus si Uz, fiind strabatut de vaile transversale ale Suitei si Ciobanului.

Muntii Calimani apartin lantului vulcanic ce captuseste latura interna a Carpatilor Orientali, situat in zona de contact a muntilor de ineretire cu marile depresiuni de prabusire ale Transilvaniei si Pannoniei.

Calimanul (inclusiv Gurghiu si Harghita) se incadreaza in grupa sudica a celor mai tineri munti din tara noastra, cu cratere stinse acum circa 1,8 - 5 milioane de ani (Cuaternarul inferior), care s-au format in Pliocenul superior (finele Neogenului-Tertiar).

Intensa activitate vulcanica neogena a dus la aparitia unor imense acumulari de lava desfasurate pe o lungime de 450 km (dintre care 375 pe teritoriul tarii noastre). Constituit din alternante de lave, aglomerate si cenusa (stratovulcan), Calimanul apartine grupei sudice - cea mai importanta masa vulcanica - cu o suprafata de aproximativ 6.400 km2, cu latimea de circa 40 km (peste 50 in sectorul Calimanului) si lungimea de aproape 160 km.

Acest masiv este caracterizat prin prezenta celor mai mari altitudini (Pietrosul Calimanului - 2100 m, Gurghiu - 1776 m, Harghita - 1800 m), care coboara treptat catre Tusnad (Ciomatu alt 1.301 m). In acest sector apar aliniate numeroase conuri vulcanice distruse partial de eroziune, dar mai ales datorita prabusirilor care au dus la deschidorea unor cratere (caldere) imense (cu un diametru de circa 10 km in Caliman).

Calimanul ocupa partea nord-vestica a grupei centrale a Carpartilor Orientali, reprezentind cel mai extins masiv vulcanic din tara noastra. El se desfasoara pe directia nord-vest-sud-est, fiind delimitat la miazanoapte de zona depresionara a Dornelor (Vatra Dornei) si muntii marunti ai Birgaului; la est - sirul depresiunilor Paltinis, Dragoiasa, Bilbor, Secu il separa de muntii inalti ai Bistritei si de munceii Giurgeului (sud-est); la sud - defileul Muresului constituie limita spre muntii vulcanici ai Gurghiului; in vest - piemontul colinar al Calimanului face trecerea spre partea estica a Podisului Transilvaniei.

Limita septentrionala este greu de trasat, datorita caracterelor complexe ale unitatilor ce vin in contact : zona Calimanului in sud si aceea a Muntilor Birgau si Depresiunea Dornelor in nord.

Ea trece la nord de Dealul Tanasa (1.001 m), intersecteaza cursul mijlociu al vaii Pietroasa de Jos, urcind spre nord pina la localitatea Bistrita Birgaului. In continuare, catre est, urmareste valea Bistritei pina in apropiere de Colibita, de unde se abate spre sud, si intretaie cursul superior al Panuletului si piriul Colbul, pe sub Vf. Tiganca. Limita se orienteaza catre nord-est, ocolind Vf. Dalbidanu (1.648 m), Vf. Tomnatec (1.542 m), Vf. Buba (1.670 m), si traversind cursul superior al riului Dorna pina in valea Ncgrisoarei, pe care o insoteste catre nord pina la Magura Mica (1.226 m), ocolind in continuare, pe la nord-nord-est, Vf. Buza Serbii (1.530 m). Spre comuna Saru Dornei, limita sud-estica a depresiunii cu acelasi nume patrunde adine in masiv pina in apropiere de confluenta piriului Haitii cu Neagra Sarului, de unde se abate catre nord-est, pe linga Piciorul Cerbului (1.650 m) si piciorul Tiganului (1.700 m), pina in valea Calimanelului.

Limita estica marcheaza contactul dintre muntii cristalini ai Bistritei si masivul vulcanic al Calimanului. De la localitatea Panaci ea se indreapta catre sud-est de-a lungul piriului Calimanelul si strabate depresiunile Paltinis, Dragoiasa, Bilbor, pentru a se orienta apoi spre sud-est urmarind valea Secului si cea a Toplitei, pina la localitatea cu acelasi nume.

Limita sudica este jalonata de valea transversala a Muresului (defileul Toplita-Deda), care separa Calimanul de Muntii Gurghiului, formata dintr-o serie de bazinete presarate de asezari umane, intre care se interpun sectoare mai inguste, cu aspect de chei.

Limita vestica incepe la nord de Dealul Tanase, trece pe la vest de virfurilePaltinului sau Pirjoliturii (1.147 m), Dealul Ncgru sau Raglitci (1.152 m), Plesa (1.136 m), Bistrei (1.144 m), la sud de Dealul Vatavii pina in valea Bistrei, pe care o urmareste pina la confluenta cu Muresul. Contactul Calimanului cu Podisul Transilvaniei se face prin intermediul unci prispe largi - Piemontul Calimanului - ce realizeaza trecerea spre depresiunile Livezile-Birgau, Budac, Deda-Porcesti delimitate la vest de Culmea Sieului si alte coline din dealurile Bistritei. Aceasta delimitare corespunde Masivului Caliman privit ca unitate montana propriu-zisa, dar, din punct de vedere turistic, aria lui de influenta graviteaza spre Vatra Dornei (punct de plecare in traseele 1 si 8), cuprinzind Tara Dornelor (drenata de riurile Neagra Sarului si Dorna cu Dornisoara).

Situata pe flancul nordic al masivului, Tara Dornelor coboara treptat alcatuind o depresiune larga, cuibarita in inima muntilor.

Spre nord-est zona de influenta cuprinde si valea Bistritei cu viitoarea statiune climaterica Colibita - poarta de intrare spre potecile ce duc spre creasta inalta a Calimanului.

Trasee Muntii Calimani: Click aici

Harta Muntii Calimani: Click aici

Muntii Gurghiu, impreuna cu muntii Harghita, formeaza partea centrala si sudica a lantului eruptiv Caliman-Harghita, situat in vestul Carpatilor Orientali, pe care ii separa depresiunea Transilvaniei.

Au un relief relativ simplu-o creasta generala orientata NV-SE, ferestruita lateral de paraie ce dau nastere la creste cu orientare estica si vestica. Pe acelasi aliniament se insira cateva caldari, marturii ale activitatii vulcanice de aici: Fancel, Seaca, Sumuleu si Ciumani. Peretii acestora sunt de fapt varfurile cele mai inalte din regiune si inchid in interior paraie dispuse radial. In interiorul acestor caldari sunt pante abrupte, pline de blocuri de stanca si bolovanis, greoaie atat la urcat, cat si la coborat, iar la exterior sunt pante domoale, regulate.

Trasee Muntii Gurghiu: Click aici

Harta Muntii Gurghiu: Click aici

Muntii Harghita reprezinta partea sudica a lantului neoeruptiv din Carpatii Orientali, respectiv latura vestica a grupei centrale ce domina spre est depresiunea Ciucului, iar spre vest Subcarpatii Transilvaniei.

In nord, Pasul Sicas, aflat la obarsia paraului Carierei si a paraului Sicasau, ii desparte de muntii Gurghiului.In lungul vailor Sicasau si Tarnava Mare se inscrie apoi limita vestica, prelungita spre sud de-a lungul unei linii imaginare ce ar uni localitatile Feliceni, Valeni, Martinis si Meresti. De aici incepe limita sud-vestica a muntilor Harghita, limita ce-i desparte de muntii Persani: linia ce traverseaza interfluviul dintre Homorodul Mic si paraul Varghis in amonte de Cheile Varghisului, apoi interfluviul dintre Varghis si Hidegaso si se continua in lungul paraului Covacius si apoi Cormos, pana in depresiunea Baraolt. Catre sud se invecineaza cu depresiunea Baraolt si muntii Baraolt, fata de care linia de demarcatie trece prin localitatile Filia si Herculian, apoi in lungul vaii Ozurca si peste pasul Hatod pana in valea Oltului. Dincolo de aceasta, muntii Harghita se invecineaza cu cei ai Bodocului, de care sunt separati prin valea Rosie si pasul Jimbor. In est, limita trece pe la baza conului vulcanic Puciosu, iar spre depresiunile Ciuc si Gheorghieni la contactul dintre versantii mai abrupti ai Harghitei si glacisul piemontan, aproximativ pe la 750-900 m altitudine.

Muntii Harghita alcatuiesc un lant muntos orientat NNV-SSE, lung de peste 70 km, a carui latime nu depaseste 25 km. Atat dimensiunile, cat, mai ales, pozitia lor geografica, la marginea estica a depresiunii Transilvaniei, au o importanta deosebita in ceea ce priveste calitatea unor componente ale peisajului natural, respectiv potentialul lor turistic.

Trasee Muntii Harghita: Click aici

Harta Muntii Harghita: Click aici

Salina  Praid

Se afla situata la 5 km de statiunea Sovata fiind una dintre cele mai mari mine de sare din Romania si din Europa. Salina Praid dateaza inca din perioada Imperiului Roman.

Salina are si acum galerii in care se exploateaza sarea iar in cele dezafectate s-au amenajat, incepand cu 1974, locuri de odihna si tratament. Galeriile amenajate sunt vizitate de numerosi turisti dar mai cu seama se folosesc ca loc de terapie si tratament (cure de 4 ore zilnic de 16-18 zile pentru adulti si 10-12 zile pentru copii).

Lacul Sfanta Ana

Este o rezervatie complexa geologica si floristica, situata in masivul Ciumatul din Muntii Harghita, la 20 km de Bixad, pe drumul judetea Bixad- Targu Secuiesc.

Actualul Lac Sf. Ana reprezinta un crater vulcanic cu un diametru de 1,5 km si cu o adancime de 120-200 m care a erupt puternic la sfarsitul Poliocenului, iar dupa inactivitatea sa fundul sau a fost umplut cu apa precipitatiilor, dand nastere astfel unui lac vulcanic. Lacul are o suprafata de 22 ha si o adancime maxima de 7 m si este inconjurat de frumoase paduri de conifere, ce-i confera un pitoresc cu totul deosebit.

Cheile Bicazului

Cheile Bicazului, chei in Carpatii Orientali, pe valea raului Bicaz, facand legatura intre Transilvania si Moldova, are lungimea de 8 km (de la Lacu Rosu pana la satul Bicazul Ardelean). Cheile Bicazului atrag prin frumusetea lor numerosi turisti. Sunt strabatute de o sosea serpentina. Aflate doar la 3 km de statiune, acestea ofera privelisti de o rara frumusete. Peretii de calcar ai Cheilor Bicazului sunt un rezultat al fierestruirii lor de catre apele repezi ale Bicazului, dand impresia unor adevarate ziduri de cetate medievala; pe parcurs se pot admira "Piatra Altarului" - un masiv stancos de 1120 m altitudine, impresionant prin verticalitatea sa, al carui virf este tinta alpinistilor incercati; masivele stancoase "Piatra Pintestilor" (847 m) si "Piatra Arsitei" (835 m).

Lacul Rosu

Lacul Rosu (Ghilcos) lac de baraj natural se afla la altitudinea de 980 m, in apropierea Cheilor Bicazului, la o distanta de cca, 26 km de orasul Gheorgheni din judetul Harghita, pe Drumul national 12/C, in statiunea cu acelasi nume. Este in forma de "L", adanc de 10 m (adancimea maxima de 10,5 m), avand o suprafata de 12,7 ha si o circumferinta de 2830 m. Lacul s-a format relativ recent, in vara anului 1837. Atunci s-a intamplat ca in urma poilor abundente marea cantitate de moloz stancos de pe versatul nordic al Stancii Ucigasului a alunecat, blocand drumul Paraului Bicajel. Apa s-a acumulat formand un lac de baraj natural. Vraja deosebita este amplificata de multimea trunchiurilor goale ale brazilor de odinioara, care ies din apa strapungand imaginea Micului Suhard reflecatat in oglinda lacului.

Lacul Bicaz (Izvorul Muntelui)

Lacul de acumulare "Izvorul Muntelui", cunoscut si sub numele de "lacul Bicaz", este cel mai mare lac artificial (antropic) amenajat pe râurile interioare din România. Situat pe cursul superior al râului Bistriþa, lacul s-a format ca urmare a construirii barajului hidroenergetic cu acelasi nume. Din el se alimenteazã centrala hidroelectricã Bicaz-Stejaru, echipatã cu sase generatoare.

Arii protejate Rezervatii naturale si monumente ale naturii Harghita: Click aici

Statiuni Harghita: Click aici

Edificii culturale

Castelul Lazăr din Lăzarea, Harghita (sec. XVI), aici a copilărit principele Transilvaniei, Gabriel Bethlen

Istoria castelului este strans impletita cu istoria familiei Lazar perioada de glorie a castelului coincizand cu perioada nobililor castelani dupa care a inceput sa decada. Primele lucrari de constructie au loc la incepututl sec. Al XV-lea. Turnul de piatra aflat pe locul portalului de astazi era inconjurat de un gard de lemn destinat protejarii locuintelor situate in partea de nord a portii. Numele de lazar apare pentru prima data in Ciuc in 1406 iar in 1462 este mentionat Nagy Lazar in Tomesti – Ciuc. In Lazarea primul document in care este amintit Lazar Andras, secui de vaza si presedinte al adunarii de la Lutita dateaza din 1506. La Lutita a avut loc una dintre adunarile consiliului national secuiesc convocat de regele Ungariei ca urmare a protestului inaintat de catre secui regelui pentru taxele ilegale stabilite de acesta in sarcina secuilor.

Curtea inconjurata de un zid de piatra si turnul de observare construit in a doua jumatate a sec XV-lea faceau parte din domeniul lui Andras. Fiul lui, Janos Lazar I construieste zidul in forma sa actuala iar deasupra turnului portii construieste doua camere peste care adauga inca un etaj. Textul de pe zidul portii gravat cu litere gotice mentioneaza anul 1532 ca an de definitivare a constructiilor. Se pare ca motivul pentru care au fost demarate astfel de proiecte de anvergura a fost intrarea lui Janos I prin sotia sa Apos Klara in societatea nobililor de rang inalt si implicit avansul inregistrat pe scara sociala.

Dupa moartea lui Janos I , unul din fii sai Lazar Istvan alII-lea ramane stapanul castelului. In aceasta calitate, el va purcede la intarirea si la fortificarea sistemului defensiv al castelului. Astfel construieste bastioanele intareste zidurile dinspre Dealul Szarmany, si intareste puternic bastionul dinspre nord-vest.In 1590 fiica lui Istvan al-II-lea ,Druszina in urma mortii sotului ei Bethlen Farkas se intoarce la Lazarea cu cei doi copii Gabor si Istvan de mare ajutor in educatia lor fiind chiar fratele ei Andrasz.

Unul dintre guvernatorii importanti ai Transilvaniei, Bethlen Gabor a locuit la castelul Lazarea intre 1611-1613 cat timp a fost comandant sef al Ciucului.Lazar Istvan al- II-lea cade pe campul de batalie in 1597 iar descendentul sau Lazar Andras al IV-lea devine unul dintre cei mai straluciti reprezentanti ai acestei familii. Este de notorietate bogatia acestuia parte din ea acumulata din iobagirea taranilor si exploatarea lor , parte prin recompensele primite de la principele Transilvaniei pentru serviciile aduse.

In 1629 participa la nunta varului sau Bethlen Gabor fapt de importanta cruciala asupra noii imagini arhitectonice a castelului fiindca dupa ce va reveni acasa de la aceasta nunta intre 1632-1639 va demara un amplu plan de refacere a castelului de intarire a sa ca fortificatie. Astfel construieste noile bastioane de sud, sud vest si vest, termina bastionul din sud este si tronsonul estic al zidului, adauga cladirii temnita si sala de consiliu. Ceea ce este foarte important la aceste modificari este stilul renascentist pe care la imprimat intregului complex arhitectonic. Tipul de castel cu creneluri s-a nascut in timpul renasterii italiene si s-a raspandit in Austria, Slovacia, Polonia, Ungaria si Transilvania unde a fost adus de mesterii angajati de Bethlen Gabor.

Cornisa crenelata de pe zidul sudic al castelului este descrisa astfel : “un brau desparte zidul in doua. Deasupra acestuia se gasesc arcadele asezate pe pilastrii despartiti la mijloc de brauri. Capitelurile pilastrilor sunt simple asezate pe brau si se termina alternativ in rozeta si masca de bufon.

In fiecare arcada oarba se pot observa urme de pictura iar mijlocul fiecarei a doua niste este strapuns de meterez in forma unei gauri de cheie intoarse. Arcadele goale sunt umplute cu motive florale din broderie. Arcadele oarbe despartite de pilastri rustici,crenelurile si voluta sunt moitive oramentale cunoscute in orasele din Slovacia si Polonia.

Lazar Istvan al-V-lea stapan al castelului din 1644 este cunoscut pentru viata sa furtunoasa, gazduind-ul pe aliatul principelui Transilvaniei Gheorghe Rackoczi domnul muntean Mihnea Voda refugiat aici din calea otomanilor. Dupa detronarea lui Gheorghe Rackoczi, Istvan este intemnitat la Gurghiu de unde evadeaza si convinge populatia Ciucului sa sustina pe kemeny janos la guvernarea principatului transilvan. In timpul vietii sale este finisat bstionul septagonal din nor est numit si Bastionul rosu ce va servi si de capela familiei.

Fiul din a doua casatorie a lui Istvan al-V-lea, pe nume Ferenc Lazar, este un aliat al habsburgilor cee ce contribuie la un start favorabil al sau in viata politica si social. In 1702 la doar 22 de ani primeste titlul de conte iar la 1706 pe cel de procuror general al scaunului. Odata cu revolta condusa de rackoczi se refugiaza in moldova de unde se intoarce aliindu-se cu acesta dar totul se incheie cu victoria trupelor imperiale asa ca se intoarce iar in Moldova pierzand castelul. In 1707 comandantul imperial Acton da foc castelului care e distrus. Patru ani mai tarziu Lazar ferenc se intoarce la Lazarea dar castelul e nelocuibil, asa ca sta in locuita unui iobag. In 1736 dobndeste titlul de procuror sef regal si se muta la Lazarea in castelul refcut intre timp. Anul 1742marcheaza sfarsitul zilelolor de glorie ale castelulkui si este anul mortii lui Ferenc. In 1748 un nou puternic incendiu devasteaza castelul iar in 1760 se construieste pivnita boltita. In 1968 la Lazarea sunt doar ruine. Pana in 1960 cand se incepe restaurara oprita in 1992 din cauza lipsei fondurilor.

Cetatea medievală din Odorheiu Secuiesc, Harghita (sec. XVI), A fost construita in mai multe perioade. Este o cetate medievala si prezinta elemente ale stilului renascentist fiind considrat un element arhitectural de seama al structurii orasului de odinioara dar si al orasului modern

Cetatea ţărănească de la Cârţa, Harghita (1444),

Vestigiile cetăţii dacice Sangidava de la Topliţa, Harghita

Ruinele castrului roman de la Odorheiu Secuiesc, Harghita

Ruinele cetăţii Both din Gheogheni, Harghita (sec. XIV).

Corund , Harghita

Este una dintre cele mai mari comune din judetu Harghta si este situata pe DN 13A. Comuna este unul din centrele de olarit popular din Transilvania fiind renumita pentru ceramica realizata aici.

Lutul de calitate necesar olaritului se extrage de pe langa paraul Scaldat. Tot aici se gasesc o fosta mina de aragonit si izvoare de apa minerala bogata in fier si recomandata pentru bolnavii de afectiuni gastro-intestinale sau amnezie.

Aici a functionat inca din sec XIX cea mai cunoscuta baie termala din Transilvania. Izvoarele de apa sarata au constituit si o sursa de venit pentru locanici, care extrageau sarea din apa si o schimbau cu cereale sau alte bunuri in satele vecine.

Criseni - Muzeul Palariilor de Paie

Pastrand traditia de peste 150 de ani a artei si tehnicii de confectionare a palariilor din paie sau a altor obiecte decorative, in comuna Criseni se afla Muzeul Palariilor de Paie. Muzeul este gazduit de o veche casa traditionala si prezinta: palarii de paie romanesti, sasesti sau unguresti, obiecte decorative, decoratiuni de Craciun, sacose, tavi, cosuri, precum si diverse momente si utilaje folosite la realizarea palariilr si obiectelor de paie.

Lazarea - Manastirea Franciscana

In apropierea satului Lazarea, in partea apuseana a muntelui Szarmany se aflau in sec XIV, in posesia familiei nobiliare Lazar, 5 capele asezate sub forma de cruce din Tera Sancta, adica una mare la mijloc inconjurata de 4 mai mici si toate inconjurate cu ziduri de protectie. In anul 1342 ingrijirea capelelor a fost incredintata franciscanilor luand astfel fiinta Manastirea Franciscana din Lazarea.

Lazarea - Parcul cu sculpturi

Este situat pe drumul ce duce la Manastirea Franciscana si gazduieste o parte din sculpturile realizate in timpul taberelor de creatie din Lazarea.

Ocland (Oklánd), Harghita

Sat ce se întinde pe malul stâng al râului Homorodul Mic, la altitudinea de 515-520 m lângă DJ 132, în partea sudică a judeţului Harghita.

Cetatea "Hagymás", Harghita

Se află pe teritoriul câmpului cu narcise, la altitudinea de 680 m. E o cetate din pământ cu formă dreptunghiulară având suprafaţa de 33x30 metri, la aproximativ 300 metri nord de drumul judeţean. Şanţurile de apărare ale bastionului (burgus) ce aparţinea de castrumul fortificat de la Sânpaul sunt şi azi vizibile. În cursul săpăturilor arheologice s-au găsit fragmente de ceramică romană.

Cetatea "Kustaly", Harghita

Pornind spre stânga drumului judeţean (spre sud), după o plimbare de aproximativ 50 de minute ajungem la cetatea Kustaly. Sunt de fapt ruinele unei cetăţi medievale, într-o pădure de fag, la altitudinea de 786 m, având formă ovală (65x35 m).

Ruinele cetatii RABSONNE, Harghita: aflata la 13 km de centrul Praidului, pe drumul spre Gheorgheni, vechea cetate secuiasca impresioneaza turistii cu cateva ruine partial conservate, dar mai ales cu peisajul deosebit, dominat de paduri de foioase, care o inconjoara

Edificii religioase

Biserica romano catolică de la Armăşeni, Harghita (sec. XVI), construită în stil gotic târziu, cu valoroase picturi murale interioare din 1655. Biserica a fost construita pe locul unei vechi biserici in stil roman din care s-a pastrat pana astazi o fereastra cu roseta datand din sec XI.

Biserica Delniţa, Harghita (sec. XVI), construită în stilul Renaşterii, ca singura din această zonă cu pictură murală exterioară.

Biserica si Manastirea Franciscana  din Odorheiul Secuiesc, Harghita

A fost construita in sec XVIII si este prevazuta din doua turnuri construite in stil baroc care incadreaza poarta de intrare in biserica. Poarta prezinta elemente ale stilului renascentist.

Biserica din lemn a mănăstirii "Sfântul Ilie", Harghita datând din 1842, este monument de plan triconic cu tinda pe latura sudică, formă arhitectonică specifică bisericilor de lemn de pe Valea Bistriţei, din Moldova. Biserica exprimă pătrunderea influenţei moldoveneşti în părtile de răsărit ale Transilvaniei. Pereţii interiori sunt acoperiţi de picturi realizate de Dumitru Belizarie. Wikipedia.ro

Biserica unitariană din Okland, Harghita

Este monument arhitectonic înconjurat de un zid de piatră de apărare înalt de 2,5 m, având un turn construit în stil gotic. Şi-a căpătat forma actuală în anii 1937-38, prin extinderea vechii biserici medievale, construite pe la sfârşitul secolului al 13-lea.

Mergând spre Vârghiş pe DJ 131 (vechiul drum al Sării), la înălţimea de 680 m, pe partea stângă a drumului (spre nord) ajungem la câmpul de narcise şi cetatea "Hagymás". La dreapta (spre sud) se află cetatea "Kustaly" şi creasta "Heveder" (808 m).

Alte edificii religioase, Harghita:

Biserica unitariană din Cristuru Secuiesc (sec. XI), cu refaceri în sec. XV,

Biserica Feliceni (sec. XII - XIII), cu tavan pictat în 1670,

Biserica Misentea (sec. XIII), cu sculptură de mare valoare,

Biserica romano catolică fortificată de la Cârţa (1444), mai păstrează elemente gotice originale,

Biserica romano catolică din Gheorgheni (1498), ulterior reconstruită,

Capela „Sfânta Margareta” din Sântimbru (sec. XV), cu picturi murale.

Manastirea Secu, Harghita

La aproximativ 22 km de orasul Târgu Neamþ, pe valea pârâului Secu (DC 160), ce se deschide în stânga soselei care duce spre Pipirig si Poiana Largului peste Muntele Petru Vodã, se pãstreazã o altã nestematã încrustatã pentru vesnicie în diadema vestitelor focare de credinþã si spiritualitate româneascã ale judeþului Neamþ: Mãnãstirea Secu. Asezatã într-o fermecãtoare poianã ce se întinde la poalele Muntelui Vasan, protejatã din toate pãrþile de înãlþimi împãdurite, Mãnãstirea Secu are aspectul unei impresionante fortãreþe, fiind înconjuratã de ziduri impunãtoare ce se îmbinã la colþurile incintei cu puternice turnuri de apãrare.

Manastirea Agapia, Harghita

Mãnãstirea Agapia este unul dintre cele mai cunoscute si mai apreciate monumente din aceastã parte a þãrii, cãutat de un mare numãr de vizitatori dornici sã vadã o strãveche vatrã de credinþã si culturã, dar si un nepreþuit tezaur de artã, unic prin capacitatea sa de a dezvãlui specificul si originalitatea spiritualitãþii românesti.

Manastirea Varatec, Harghita

La 12 km de Târgu Neamþ, amplasatã într-un cadru natural deosebit, Mãnãstirea Vãratec este, fãrã îndoialã, unul dintre cele mai cunoscute si mai vizitate monumente ale judeþului Neamþ.

Manastirea Sihastria, Harghita

Rãpusã de vreme si de incursiunile cetelor de tãtari de la începutul secolului al XVIII-lea, aceastã bisericã se ruineazã în jurul anului 1730, ceea ce determinã pe un alt episcop Ghedeon sã ridice un nou lãcas cu hramul "Nasterea Maicii Domnului". Lucrãrile au început, dupã cât se pare, în anul 1730, când acest Ghedeon era episcop de Husi, terminându-se în 1734, când ctitorul a trecut în scaunul episcopal de la Roman. În 1741, la 28 septembrie, voievodul Grigore Ghica emite o Carte Domneascã ce stabileste - la cererea ctitorului - o serie de privilegii si scutiri ... pentru Sihãstria ce iaste în munte, la poiana lui Atanasie, care sihãstrie iaste fãcutã de Ghedeon Episcopul Romanului, unde sunt câþiva cãlugãrasi.

Manastirea Neamt, Harghita

Dupã ce lãsãm în urmã ultimele case din Vânãtori si strãbatem "Branistea" în care au crescut în egalã mãsurã copaci si legende, abandonãm soseaua principalã îndreptându-ne spre rezervaþia "Dragos Vodã" (DJ 155 C) si mai departe, cãtre Mãnãstirea Neamþ, cea mai veche si cea mai importantã asezare monasticã a Moldovei.

Manastirea Sf. Ilie din Toplita, Harghita

Mãnãstirea si biserica Sf. Ilie este un monument foarte important care iniþial a fost construit de Ujica (Pop) Gheorghe împreunã cu fii sãi Ion si ªtefan în localitatea Stânceni între anii 1845-1847 care ulterior a fost mutat de mitropolitul Miron Cristea în orasul Topliþa în jurul anului 1910. Biserica astfel mutatã a fost dezvoltatã între anii 1924-1928, s-a mai construit o mãnãstire si o clopotniþã. Icoanele de aici dateazã din 1928 si au fost pictate de D. Belizarie si Gh. Rusu. În clãdirea de la intrare s-a înfiinþat un muzeu.

Centre etnografice, Harghita: Corund (renumit centru de ceramică smălţuită, caracterizată prin eleganţa şi bogăţia ornamentaţiei), Dăneşti (ceramică neagră), Sâncrăieni (ţesături), Tuşnad Sat (prelucrarea artistică a pietrei), Corbu (ţesături şi cusături).

 

Sursa: www.carpati.org, www.visittransilvania.ro, www.tulghes.ro, www.okland.ro, www.ro.wikipedia.org, www.ghidulturistic.ro