Turism

Judetul Salaj Informatii generale

Categorie: Salaj Publicat în Marți, 30 Noiembrie 1999 00:00 Afişări: 433

Judetul Sălaj este situat în regiunea Transilvania din România.

Asezare

Judeţul Sălaj este aşezat in partea de Nord-Vest a României şi se suprapune pe cea mai mare parte a zonei de legătură dintre Carpaţii Orientali si Munţii Apuseni, cunoscută sub denumirea de Platforma Someşană, care are o suprafata de 3864,4 km2, ceea ce reprezintă 1,6% din suprafaţa ţării.

Reşedinţa de judeţ este municipiul Zalău, situat în centrul judeţului. Celelalte trei oraşe sălăjene sunt: Şimleu Silvaniei, Jibou si Cehu Silvaniei. Din punct de vedere geografic, judeţul Sălaj este o zonă de dealuri şi depresiuni situate pe cursul văilor Almaşului, Agrijului, Someşului, Crasnei si Barcăului. Zona montană este reprezentata în partea de Sud-Vest prin două ramificaţii nordice ale munţilor Apuseni: culmile Meseşului si Plopişului. Depresiunile au o largă răspândire pe teritoriul judeţului şi reprezintă importante zone agricole de concentrare a aşezărilor.

Relieful

Este foarte variat, distingându-se patru zone fizico- geografice: muntoasă (în partea central-sudică cuprinde culmea Meseşului - cu vf. Măgura Priei de 997 m şi Plopişului, prin versantul nord-estic, cu înălţimi între 600 - 900 m), depresionară (în partea de est, reprezentată de Depresiunea Almaşului, drenată de valea Almaşului şi depresiunea Guruslăului, de pe valea Someşului), deluroasă (cea mai întinsă, dar nu prea înaltă, aparţine Podişului Someşan sau Platformei Someşene, cu Platforma Sălăjană, de 150 - 300 m, cu dealuri domoale, străbătute de văile largi ale Barcăului, Crasnei şi Sălajului, dar şi Dealurilor Silvaniei), de câmpie (luncile largi ale râurilor Someş, Barcău, Crasna).

Clima

Are un caracter continental moderat, temperatura medie a anului variind între 7,50C şi 90C, iar precipitaţiile sunt neuniforme, vânturile având direcţia dominantă dinspre sud-vest şi sud-est.

Reteaua hidrografica

Sunt uniform repartizate, astfel vom întâlni râul Someş, ce străbate în judeţ 70 km, cu afluenţii săi: Almaşul, Crasna, alături de Agrijul, Barcăul, Sălajul, Valea Zalăului.

Istorie

Istoria prezenţei umane pe teritoriul judetului se pierde în negura vremurilor. Cel mai vechi tezaur de aur masiv din România a fost descoperit in judeţul Sălaj, la Moigrad. Cântăreşte 780 grame, datează din perioada Neoliticului şi întruchipeaza idoli antropomorfi, simboluri ale fertilităţii. Vestigiile dacice sunt raspândinte în aproape întregul judet. Tot în judeţ au fost descoperite 14 tezaure de monede şi podoabe dacice din argint, iar prin Sălaj trecea vechea arteră comercială cunoscută sub numele de "Drumul Sării", pe care sarea pleca din interiorul Transilvaniei spre Europa Centrală. O importantă aşezare dacică este cea de la Moigrad (Porolissum), situată pe Măgura Moigradului, asezare pomenita de Ptolemen in lucrarea sa "Geografia".

După cucerirea romană şi organizarea provinciei Dacia, strategii militari romani au trasat pe muntele Meseş frontiera nord-estică a Imperiului Roman. Acest Limes delimita teritoriile provinciei Dacia de zona ramasă neocupată, cea a dacilor liberi. Demne de remarcat sunt castrele romane de la Buciumi, Romita(Certinae), Tihău, Sutoru(Optatiana) şi de la Românaşi(Largina).

Cronicile bizantine şi Gesta Hungarorum a lui Anonymus fac primele menţiuni despre românii din aceste locuri, despre formele lor de organizare (voievodatele lui Gelu si Menumorut), şi documentează pentru prima dată localitatea Zalău (Ziloc).

În epoca medievală, prin Sălaj treceau unele dintre cele mai importante drumuri comerciale care legau centrul Transilvaniei de vestul Europei: drumul sării si al negustorilor. Aici s-au ridicat primele fortificaţii medievale pentru apărarea Transilvaniei.

În lupta pentru independenţă şi unitate naţională, purtată de români în epoca moderna, Sălajul a avut reprezentanţi de frunte din rândul cărora se remarcă personalităţi ca Simion Bărnuţiu, Alessandru Papiu Ilarian, George Pop de Băseşti, Iuliu Maniu, etc.

Zalău este reşedinţa şi cel mai mare oraş al judeţului Sălaj, Transilvania, România.

Municipiul Zalău, care se găseşte în centrul judeţului pe valea cu acelaşi nume, este reşedinţa administrativă a Sălajului. Este situat în apropierea graniţei fostului Imperiu Roman, mai precis la 8 km de castrul roman Porolissum - cea mai puternică fortificaţie cu rol de apărare din partea de nord-vest a Provinciei Dacia Romană.

În epoca medievală reprezenta spaţiul de trecere dinspre centrul Europei înspre inima Transilvaniei, prin binecunoscutul "drum al sării". Azi, municipiul Zalău, situat pe axa Cluj Napoca - Satu-Mare - Petea Vama, DN 1F - E 81, este conectat la o reţea rutieră cu acces spre Europa de vest. Municipiul Zalău, pe lângă importanţa sa economică, constituie şi un puternic centru cultural, de învăţământ, şi nu în ultimul rând, un atractiv areal turistic. Municipiul Zalău este situat în zona centrală a judeţului, în bazinul hidrografic al râului Zalău, la contactul depresiunii cu acelaşi nume şi Culmea Meseşului. Cu o suprafaţă totală de 90,09 km2, teritoriul administrativ al municipiului include şi localitatea Stâna, aşezare situată la sud-est de Meseş, în bazinul hidrografic al Agrijului. Relieful colinar al depresiunii are o altitudine cuprinsă între 200 - 500 m.

În Depresiunea Zalăului predomină un climat temperat submontan, cu precipitaţii bogate şi oscilaţii mai mici de temperatură decât în Podişul Transilvaniei. Aceasta face ca împrejurimile oraşului să fie bogate în păduri de foioase, creând un ecosistem favorabil dezvoltării turismului. Temperatura medie a lunii ianuarie este de - 2,5 °C, iar a lunii iulie este de + 19,3 °C.

Istorie

Descoperirile arheologice de pe teritoriul municipiului Zalău au pus în evidenţă dovezi ale existenţei în aceste locuri încă din neolitic, respectiv cu cca. 6500 de ani în urmă. Monedele dacice descoperite în perimetrele arheologice din zona centrală a municipiului, de pe Valea Mâţii şi din vestul oraşului, la care se adaugă importante elemente aparţinătoare culturii romane, atestă continuitatea locuirii dacice în acest areal şi dezvoltarea unor relaţii de ordin economic cu oraşul Porolissum. După cucerirea Daciei de către Traian (106), graniţa Imperiului Roman trecea pe culmea Meseşului, la nord având triburile dacilor liberi, iar în zona de est, sud-est (Meseş) se află fortificaţiile romane de graniţă, turnuri, ziduri, şanţuri şi mâluri de apărare.

Prima consemnare scrisă cu privire la Zalău o găsim în "Gesta Hungarorum", numită şi Cronica lui Anonymus - notar al regelui Bela al III-lea al Ungariei - lucrare apărută în jurul anului 1210. În acest sens putem aprecia existenţa unei populaţii destul de numeroase. Se poate afirma că Zalăul exista ca aşezare omenească încă din jurul anului 900, dar prima atestare documentară apare la 1200. După năvălirile tătare şi pustiirea oraşului din anul 1241, Zalăul intră din anul 1246 în administrarea episcopatului catolic de la Oradea şi este menţinut sub această administraţie până în anul 1542, când intră în componenţa Principatului Transilvania. La 1 august 1473 Matei Corvin, regele Ungariei şi Boemiei, declara Zalăul pentru prima dată oraş-târg, "Oppidum Zilah", privilegiu care scotea oraşul de sub dominaţia comitatului acordând dreptul de comerţ liber cu toată ţara, oferindu-i independenţă economică într-o vreme când bunul plac al nobilului, dar şi al suveranului erau singurele criterii de împărţire a dreptăţii şi de conducere a statului. De-a lungul istoriei, localitatea a avut diverse denumiri: "Ziloc" în 1220, "Oppidum Zilah" în 1473, "Zila" în 1601, Szilaj - Sszilagy în 1839, Szilaju în 1850 şi Zilah - Walthenberg - Zalău în 1854.

La sfârşitul secolului al XVI-lea oraşul aparţinea Transilvaniei şi avea o conducere administrativă autonomă, alcătuită din 33 de senatori aleşi, dintre care unul era primar. Pe lângă aceştia, mai funcţionau un notar, un arhivar şi un casier. Alte praguri importante în dezvoltarea localităţii se înregistrează în anul 1571, sub domnia principelui Ştefan Bathory, în anul 1600 sub domnia lui Mihai Viteazul, iar după includerea Transilvaniei în Imperiul Habsburgic, oraşul a cunoscut o decădere economică pe fundalul unei infuzii a produselor de provenienţă apuseană, în detrimentul celor autohtone.

O dată cu victoria din 3 august 1601, de la Guruslău, a lui Mihai Viteazul, patronul spiritual al oraşului, Zalăul se bucură de propriile reguli administrative, legislative, fiscale şi militare, precum şi de o autonomie reală care oferă libertăţi cetăţenilor. O cronică din sec. al XVII-lea menţionează pentru prima dată ocupaţiile locuitorilor oraşului: curelari, olari, rotari, pantofari, măcelari, croitori, fierari, dulgheri, pălărieri şi, nu în ultimul rând, armurieri.

Următoarele informaţii pe care izvoarele istorice le menţionează, sunt legate de date mai apropiate perioadei actuale. Zalăul a fost dintotdeauna capitală de comitat, iar din anul 1968, Zalăul devine reşedinţa judeţului Sălaj, pentru ca, după aproape 10 ani, în 1979, să primească rangul de municipiu. Astăzi, oraşul reşedinţă de judeţ este un centru industrial important al Sălajului, un oraş modern cu o viaţă proprie.

Economia

Oraşul Zalău a fost un important centru economic din această parte a ţării din cele mai vechi timpuri. O cronică din sec. al XVII-lea menţionează pentru prima dată ocupaţiile locuitorilor oraşului: curelari, olari, rotari, pantofari, măcelari, croitori, fierari, dulgheri, pălărieri şi, nu în ultimul rând, armurieri. După anexarea Transilvaniei de Imperiului Habsburgic, oraşul cunoaşte o decădere economică pe fundalul unei infuzii a produselor de provenienţă apuseană, în detrimentul celor autohtone. Procesul de industrializare şi-a făcut simţită prezenţa de la începutul secolului XX. Atunci începe exploatarea carierei de piatră roşie de pe Meses, se înfiinţează două mori care folosesc forţa aburului, fabrica de cărămidă, a cărei dezvoltare era facilitată de existenţa lutului de bună calitate din apropierea oraşului, precum şi altele. Tot la începutul sec. XX are loc introducerea curentului electric în Zalău. După anul 1918 se înregistrează o evoluţie economică ascendentă, ajungând în perioada socialistă să aibă o gamă largă de ramuri industriale, industrii ce se menţin şi în perioada actuală, cum sunt: industria metalurgică şi a construcţiilor de maşini, industria de prelucrare a lemnului, industria prelucrării cauciucului, industria alimentară, industria textilă, etc. După al doilea război mondial, naţionalizarea a dus la dispariţia proprietăţii private, oraşul Zalău fiind supus unui proces de industrializare forţată. După anul 1989, în peisajul economic al municipiului Zalău, şi-au făcut apariţia o multitudine de activităţi din sectorul terţiar, cu capital privat, fapt care indică o evoluţie economică sănătoasă, bazată pe cerere şi ofertă.

Sursa: http://ro.wikipedia.org