Categorie: Braila
Judetul Brăila este situat în sud-estul României, ocupand o parte din Lunca Siretului inferior, o parte
din Campia Baraganului, mici portiuni din Campia Salcioara si Campia Buzaului. Suprafata judetului Braila este de 4.766 kilometri patrati, resedinta sa fiind municipiul Braila, la 20 de kilometrii de Galati
Relieful
Are aspectul unui şes, fiind reprezentat în părţi egale printr-o câmpie de tip Bărăgan şi luncile Dunării, Siretului (în nord), Buzăului şi Călmăţuiului, cu altitudini ce nu depăşesc 50 m.
Clima
Este temperat-continentală, moderată, caracterizată prin omogenitate, ca urmare a uniformităţii reliefului de câmpie, cu ierni friguroase (viscole puternice) în vest, şi veri călduroase şi secetoase (cu temperatură maximă absolută înregistrată pe ţară - 44,50C) în est, cu vânturi dominante din nord, nordest.
Reteaua hidrografica
Au direcţia nord-vest, sud-est şi sunt formate din Prut la est şi Siret la vest, Buzău, Călmăţui şi Dunărea, care a dat naştere între braţele sale Insulei Mari a Brăilei. Lacurile: Jirlau, Ciulnita, Lutul Alb, Plopu, Ianca si Blasova sunt amenajate pentru piscicultura. In jud. Braila sunt si lacuri artificiale destinate pescuitului sau irigatiilor: Maxineni, Gradistea, Insuratei, Ulmu, Brotacelul. Lacuri de acumulare precum lacurile Galbenu si Satuc pe Piriul - Valea Boului si Mircea Voda pe Buzoel Nord, a caror apa este folosita la irigat.
Istorie
Brăila este o veche aşezare pe malul stâng al Dunării, apărând cu numele "Drinago" într-o veche descriere geografică şi de călătorii spaniolă, "Libro del conoscimiento" (1350), dar şi pe câteva hărţi catalane (Angellino de Dalorto, 1325 - 1330 şi Angelino Dulcert, 1339). Este meţionat ca Brayla în 1368 într-un privilegiu de transport şi comerţ acordat neguţătorilor braşoveni. Oraşul a fost ocupat de turci în 1538-1540, fiind (raia sau kaza) de la 1554 până la sfârşitul războiului ruso-turc din 1828 - 1829, perioadă în care este numit Ibrail. În secolul al XV-lea numele Brăilei este amintit sub forma Breil, într-o menţiune a Cancelariei Voievodului "Ttibor din Transilvania". Perioada de maximă înflorire o are la începutul secolului XX, când este un important port de intrare-ieşire a mărfurilor din România. Este accesibil navelor maritime de dimensiuni mici şi medii.
Un studiu al originilor Brailei arata ca regiunea a fost locuita din vremuri imemoriale. Exista numeroase vestigii arheologice dovedind prezen\a omului neolotic (Boian-Giulesti) 5000 i.Hr., la Brailita. varful Catagatei), viata a continuat in epoca bronzului, apoi fiind atestata o puternica asezare getica intre sec. IV - III i. Hr aflata pe terasa inalta a Dunarii si intretinand legaturi cu grecii - de la pontul Euxin, pana la Elada.
In era noastra descoperirile atesta prezenta civilizatiei Sintana de Mures, continuata cu o asezare medievala din secolele X - XI. Privilegiul comercial pentru brasoveni dat de Vladislav Vlaicu, la 20 ianuarie 1368, atesta Braila ca asezare importanta a Tarii Rominesti, mai ales sub aspect comercial.
In 1463 Cronicarul bizantin L.Chalcocondil caracterizeaza Braila ca fiind "orasul dacilor in care fac un comert mai mare decit in toate orasele tarii".
Orasul a fost pentru prima data atestat documentar acum 630 ani, cand domnitorul Tarii Romanesti Vlaicu I a oferit comerciantilor din Brasov privilegiul de a-si vinde marfurile in Braila.
Aflata intermitent sub ocupatie turceasca asezarea a fost pe rand supusa asediului de catre Walerand de Wavrin (1445), Stefan cel Mare care a si ars-o in 1470, Ioan Voda cel Cumplit (1547).
In 1595 are loc eliberarea Brailei de sub turci de catre ostile lui Mihai Viteazul. Voievodul construieste in oras o biserica cu hramul Sf.Nicolae. Urmeaza Mihnea al III-lea care in 1658 loveste garnizoana otomana din raiaua Brailei.
Intervalul 1711-1812 inseamna un veac de razboaie purtate intre rusi-turci si austrieci peste trupul tarilor romine. "In calea rautatilor", Braila este mereu lovita, arsa, refacuta. Epoca se incheie cu pacea de la Adrianopol (2/13 septembrie 1829). Braila revine la Tara Romineasca, dupa aproape trei secole.
Perioada care aurmat din secolul al XIX a fost infloritoare pentru oras, care cunoaste multe modificari si realizari: pavaj si felinare pe strazi, farmacii, statie meteo, spital militar, dobandirea statutului de oras porto-franco, parcul Belvedere, infiintarea unor tipografii, a unei banci, a unei cazarme si unui teatru, deschiderea unei scoli de fete, a unui gimnaziu si construirea docurilor, a cailor ferate si a mai multor fabrici.
Dupa ce in 1888 aici se utilizeaza pentru prima data in tara betonul armat, in primul an al noului secol sunt introduse tramvaiul si becul electric. Se dezvolta puternic invatamantul si cultura sistemul bancar, sustinute de comertul infloritor.
Oraşul Brăila existând ca unul dintre importantele centre comerciale a avut şi o interesantă activitate culturală începând cu dezvoltarea accentuată a învăţământului şi până la ridicarea aşezămintelor pentru găzduirea actelor de cultură, pe care le-a încurajat şi susţinut.
Agricultura este recunoscuta si prin rezultatele notabile obtinute in zootehnie: in cresterea bovinelor, porcinelor, ovinelor, caprinelor si a pasarilor pentru carne si oua.
Cum ajungem?
DN2B (drum naţional express) care face legătura între Buzău şi Galaţi.
DN21 (drum european E577) leagă Slobozia de Brăila.
E87 trece prin oraş, legând Tulcea si Constanţa de Brăila.
Sursa: www.ro.wikipedia.org
Modificat recent la Luni, 14 Februarie 2011 18:44
Afişări: 591
Categorie: Braila
Edificii culturale
Piaţa Traian
Aceasta piata este in fapt Centrul Vechi al orasului, de unde se deschid ca razele soarelui toate arterele acestuia. Piata dateaza din 1833, atunci fiind pavata cu piatra cubica. S-a numit initial Piata „Sfintii Mihail si Gavrila” si avea o suprafata de 11 000 mp.
In interiorul acestei piete si imprejurul ei se gasesc mai multe monumente:
- Biserica Sfinţii Arhangheli
Situată în Brăila, în Piaţa Traian, biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” a fost geamie în timpul stăpânirii otomane (sec. XVII–XVIII), fiind transformată în biserică ortodoxă în 1831, după ce oraşul a revenit Ţării Româneşti, prin Pacea de la Adrianopole. Construcţia păstrează elemente de arhitectură orientală, fiind una din puţinele biserici din România care nu are turle. A fost restaurată în anii '90. Este pictată, fiind una din puţinele biserici în care se încearcă respectarea canoanelor bizantine ale picturii icoanei.
- Monumentul Imparatului Traian
- Ceasul Monumental
- Fantana arteziana
- Muzeul Brailei
- Teatrul "Maria Filoti"
- Hotelul "Traian"
Piaţa Independentei
Aceasta piata reprezinta Centrul Nou al orasului, devenit loc de manifestatii politice si social-culturale cat si loc predilect de promenada al brailenilor. A fost realizata, impreuna cu intregul ansamblu arhitectonic din jur in anii '70. In interiorul pietei se afla:
- Palatul politico-administrativ
- Hotelul "Belvedere"
- Statuia "Ecaterina Teodoroiu"
- Bustul domnitorului Alexandru Ioan Cuza
- Monumentul "Revolutia din decembrie 1989"
- Fantana arteziana in trepte
- Palatul Agriculturii
- Clubul Tineretului
- Casa Finantelor
Cetatea turceasca si subteranele sale secrete. De la cetate au mai ramas cateva urme din ziduri, iar subteranele nu se cunosc in intregime nici azi si nu sunt amenajate pentru vizitare. Se stie ca aceste subterane aveau latimea de 7m, inaltimea de 4,75m si se aflau la o adancime de 3m. Lungimea lor varia de la cateva sute de metri pana la 12 km. Pana in prezent se cunosc cinci retele subterane, incomplet explorate si care nu pot fi vizitate.
Muzeul Brăilei
Muzeul Judetean Braila - Instituţia muzeală brăileană, născută odată cu biblioteca publică a oraşului Brăila, a fost īntemeiată la īnceputul anilor ’80 ai veacului al XIX-lea, este unul din cele mai mari muzee din tara, cu opere ce aparţin pictorilor Nicolae Grigorescu, Stefan Luchian, Octav Băncilă, Camil Ressu, Henri Catargi (sculptură).
Secţiile muzeului: 1. Sediul Muzeului Brăilei. Secţiile Arheologie, Istorie, Artă, Editura "Istros"; 2. Centrul Cultural Nicăpetre; 3. Secţia de Etnografie şi Artă Populară; 4. Casa Memorială "Panait Istrati"; 5. Casa Memorială "D. P. Perpessicius"; 6. Secţia de Ştiinţe ale Naturii.
Program de vizitare:
Miercuri - Duminică: 9.00 - 17.00 (octombrie - aprilie)
Miercuri - Duminică: 11.00 - 19.00 (mai - septembrie).
Luni- marţi: închis tot timpul anului, cu excepţia zilelor în care au loc manifestări culturale.
În ultima duminica din fiecare luna intrarea este libera la toate secţiile muzeului!
Str. Cetăţii, nr. 70, Brăila
Telefon: 0239 613030
Program de vizitare: zilnic 9.30 – 16.00; luni, marţi, închis
Centrul Cultural Nică Petre
Str. Belvedere. Nr. 1 Braila
Centrul cultural Nică Petre a fost înfiinţat la 6 decembrie 2001, pentru a adăposti donaţia sculptorului Nicăpetre şi funcţionează în sediul fostei Case a colecţiilor de artă (1986-2001).
Clădirea a fost sediul firmei Embiricos et Co. M.Embiricos a fost unul dintre cei mai bogaţi oameni din Brăila. Armator şi negustor, făcea export de cereale şi import de cărbuni, deţinea o linie regulată de mărfuri între Anglia - continent şi Mediterana la porturile de la Marea Neagră şi dunărene.
Casa memorială Panait Istrati
Imobilul este înscris în Lista Naţională a Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice, la cap. „C. Clădiri Memoriale”. Clădirea datează de la începutul secolului al XX-lea, ca locuinţă a grădinarului.
Moda amenajării parcurilor după modelul celor englezeşti a determinat, cu precădere în a doua jumătate a sec. al XIX-lea, preocuparea edililor brăileni pentru reorganizarea spaţiului Grădinii Publice, ceea ce a presupus şi angajarea unor specialişti în domeniu. Ca urmare, în jurul anului 1860, într-un perimetru situat pe latura de nord-est, se construiesc: bufetul, locuinţa grădinarului şi serele. Pe acest amplasament a fost construită în stil neoromânesc, la începutul secolului XX, cu funcţiunea de locuinţă şi purtând denumirea de Casa Grădinarului, clădirea cunoscută astăzi drept Casa Memorială „Panait Istrati”.
Cu prilejul centenarului scriitorului Panait Istrati (1884-1984), în acest imobil a fost organizată Casa Memorială „Panait Istrati”. Deşi Panait Istrati nu a locuit aici, clădirii i-a fost atribuită această destinaţie deoarece autorul Chirei Chiralina prefera spaţiul din vecinătatea casei pentru contemplarea Dunării şi a împrejurărilor. În plus, nici una din clădirile în care a locuit, la Brăila, Panait Istrati, nu s-a păstrat.
Aici sunt valorificate expoziţional manuscrise, obiecte personale, piese de mobilier, cărţi cu autograf, ediţii rare, ediţii princeps, fotografii-document, obiecte ce au fost cumpărate, în cea mai mare parte, de la ultima soţie a scriitorului, Margareta Istrati.
Localizare: Grădina Publică, Brăila
Telefon: 0339 401004
Program de vizitare: zilnic 9.30 – 16.00; luni, marţi, închis
Casa memorială Perpessicius
Imobilul este înscris în Lista Naţională a Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Istorice, la cap. „C. Clădiri Memoriale”.
Vechea casă a familiei Ştefan şi Ecaterina Panaitescu a fost construită în jurul anului 1880. Aici s-a născut (la 21 octombrie 1891) şi a locuit, până la vârsta de 19 de ani, (toamna lui 1910, când devine student la Facultatea de filologie modernă a Universităţii din Bucureşti) Dumitru S. Panaitescu, cel care îşi va adăuga ulterior pseudonimul Perpessicius. D. Panaitescu Perpessicius va mai locui în casa părintească în intervalul 1 septembrie 1920 – vara lui 1921, perioadă în care a ocupat catedra de Limba română şi Limba franceză la Şcoala Normală din Brăila. Revenirile lui Perpessicius la Brăila sunt destul de puţine, ultima în 1945.
În 1971, după moartea lui Perpessicius, pe faţada imobilului din strada Cetăţii 58, a fost amplasată o placă comemorativă. La puţin timp, casa a fost demolată. A fost recuperată doar placa comemorativă. Greşeala a fost îndreptată rapid, imobilul fiind reconstruit, însă cu materiale moderne.
Din 1977, clădirii i se atribuie funcţiunea de muzeu.
În acest spaţiu, în 28 octombrie 1977, urmare a unei donaţii din partea fiului, Dumitru D. Panaitescu, donaţie constând în cărţi (în număr de 791), documente şi mobilier s-a deschis, în cadrul Muzeului Brăilei, «Expoziţia permanentă cu caracter memorial „Dumitru Panaitescu Perpessicius”». Expoziţia a fost organizată în două săli: una foto-documentară, cea de-a doua, o reconstituire a camerei de lucru a lui Perpessicius. Anul 1982 a însemnat achiziţionarea unei mari părţi din biblioteca perpessiciană (7000 cărţi), la care s-au adăugat colecţii de ziare şi reviste şi alte câteva piese de mobilier. Casa este închisă după 1990, necesitând reparaţii. Cu această ocazie se reface corpul din curte (conceput pentru depozite şi sală de relaţii cu publicul) şi chioşcul. În curte este amplasat bustul în marmură al lui Perpessicius, operă a sculptorului brăilean Nicăpetre. Odată cu inaugurarea, în 1994, a noului corp de clădire, a fost redeschisă expoziţia de bază “Dumitru Panaitescu Perpessicius”. S-a gândit o reorganizare a materialului iconografic în sălile existente şi a fost oferită publicului o a treia sală, în care sunt expuse o parte din manuscrisele lui Perpessicius.
Galeriile de Artă Emilia Dumitrescu
Īnfiinţate īntr-un monument de arhitectură construit īn 1912, īn stil eclectic, galeriile cuprind donaţia artistei Emilia Dumitrescu, formată din lucrări de pictură, grafică, gravură şi piese de artă decorativă universală colecţionate de artistă.
Casa Colectiilor de Arta - Prima intentie de constituire a unei colectii publice de arta la Braila i se
datoreaza lui Anastase Simu. In 1928 el dona "scumpului ... oras natal Braila" 30 de lucrari de arta, expuse o vreme in interioarele Primariei. Īn casa Colecţiilor de Artă, printre cele 3000 de piese de artă plastică şi decorativă, se disting opere de mare valoare, semnate de: Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Theodor Pallady, Nicolae Tonitza, Henri Catargi şi alţii.
Teatrul "Maria Filotti" Brăila
Teatrul "Maria Filotti" din Brăila este o instituţie de prestigiu a teatrului românesc, având o tradiţie de 150 de ani, dintre care 50 de ani de activitate permanentă. Clădirea teatrului a fost construită în jurul anului 1850 şi este azi un monument de arhitectură, aflat pe lista clădirilor care fac parte din patrimoniul cultural naţional.
Prima referire oficială despre o manifestare teatrală la Brăila, o consemnează ziarul local „Mercur” în 1840. Urmează o perioadă bogată în reprezentaţii teatrale susţinute de trupele de teatru ale lui Costache Halepliu, Mihail Pascaly, Fani Tardini, Costache si Iorgu Caragiale, Theodor Theodorini, Alexandru Davilla, Aristizza Romanescu, Matei Millo, Constantin Tănase.
Pe tot parcursul secolului XIX, personalităţi de prestigiu ale artei europene au oferit reprezentaţii publicului brăilean: Adelina Patti, Bianca Bianchini, Sarah Bernhardt, Ernesto Rossi, Şaliapin, George Enescu.
Construit în jurul anului 1850, Hotelul Rally reunea teatru, hotel, club, restaurant, cinematograf, arenă de vară, cofetărie. Teatrul Rally, inaugurat la 11 decembrie 1895, a găzduit prestigioase trupe din ţară şi din străinătate. Aici au debutat Hariclea Darclée în 1881 şi Maria Filotti în 1905. Teatrul Rally va fi cedat de proprietarul său - Dumitru Ionescu, fost primar al Brăilei – Primăriei oraşului prin testamentul datat noiembrie 1910, care încheie cu următoarele cuvinte: „Celor ce se vor folosi de ajutorul ce le las prin acest legat, le recomand din inimă iubire de dreptate şi adevăr şi mai presus aplicaţiunea la muncă neîntreruptă şi cinstită, că numai în aceasta eu am găsit mai multă mulţumire în viaţa mea. Milă către cei nenorociţi şi suferinzi şi dragoste desăvârşită către religie şi neam.”
În acest locaş, la 15 aprilie 1949, se înfiinţează Teatrul de Stat Brăila – Galaţi. Primul spectacol prezentat publicului a fost "La Ilie Bun şi Vesel" de Ion Dămian, regia Victor Bumbeşti. Din 1954 teatrul ia denumirea de Teatrul de Stat Brăila, iar în 1969 teatrul primeşte numele actriţei Maria Filotti.
Maria Filotti, una dintre cele mai apreciate actriţe române ale secolului XX, s-a născut la 4 octombrie 1883, în comuna Batogu, judeţul Brăila. Urmează cursuri de teatru la Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică unde o are profesoară pe Aristizza Romanescu. "Veşnic sunt nemulţumită de mine" - sunt cuvintele pe care le-a pus la baza unei cariere strălucite o actriţă uluitoare prin talent, dăruire, spirit analitic, inteligenţă, prestanţă şi devotament desăvârşit. A jucat in 167 de piese dintre care in 45 a deţinut roluri principale. Creaţiile sale din "Hedda Gabler" de H. Ibsen, "Pescăruşul" de A. P. Cehov, "O femeie fără importanţă", "Evantaiul doamnei Windermere", "Soţul ideal" de O. Wilde, "Dama cu camelii" după A. Dumas, „Anna Karenina” după L. Tolstoi, „O noapte furtunoasă” de I.L.Caragiale au rămas în galeria rolurilor memorabile ale teatrului românesc. A fost membră în Comitetul Internaţional al Societăţii Universale de Teatru, societară de onoare a Teatrului Naţional din Bucureşti şi, timp de treizeci de ani, profesoară la Conservatorul de Artă Dramatică.
În perioada 1980-1988, clădirea teatrului a fost consolidată, renovată şi restaurată de o echipă impresionantă formată din arhitecţi, constructori, graficieni, pictori, sculptori, ceramişti, sticlari.
Edificiul cuprinde sală de spectacole, sală studio, sală de conferinţe, foaiere şi spaţii pentru expoziţii.
Program spectacole Teatrul Maria Filotti Braila: Click aici
Festival de teatru Braila: Click aici
Clădirea Societăţii Române de Asigurări din Brăila, azi Biblioteca Judeţeană „Panait Istrati” ,
Braila
Piaţa Poligon nr.4
Fântână arteziană , Brăila
Piaţa Traian, În parc
Fonta turnata
Dimensiuni – 185 cm diametru x 300 cm înaltime
Bazin de ciment - Diametrul bazinului 600 cm
Piesa în stil Baroc pentru decorarea parcurilor si gradinilor
Fosta Bancă Agricolă, azi Direcţia de Poştă (1870),Braila
Str.Danubiului nr.8
Gara fluviala 1906-1907, Braila
Str.A.Saligni nr.4
Casa General Moise Groza, Brăila
Str. Frumoasă nr. 9
Moise Groza s-a nascut la 2 februarie 1844, în com. Obreja, judetul Caras-Severin, ajungând ofiter în armata austro-ungara.
În anul 1873 i s-a încredintat misiunea de stabilire a liniei de frontiera între Imperiu si România. Datorita priceperii sale topografice, a fost trimis sa stabileasca linia de frontiera în Muntii Siriului si acolo s-a întâlnit cu ministrul de razboi al României, generalul Florescu.
În Armata româna, generalul Moise Groza a fost de o probitate si o corectitudine rare. Cu grad de capitan si maior lupta în Razboiul de independenta, fiindu-i apreciate faptele de vitejie. Datorita lui s-a descoperit ca la Grivita nu era o singura reduta, cum aparea pe harti, ci doua. Dupa razboi a ocupat mai multe functii în armata româna ajungând pana la gradul de general.
A fost pesedintele Societatii Românilor de peste Munti.
Cunoscând bine limba germana, el a fost acceptat si la curtea lui Carol I si a lui Ferdinand, ca si consilier militar.
Casa turcească
Str. Orientului/Justiţiei 192
Lunga perioada în care Braila si împrejurimile s-au aflat sub statut de raia turceasca, coincide cu epoca de aparitie si dezvoltare a artei osmanlâilor, ce-si are radacinile în vechea cultura islamica. În orasul Braila singura casa turceasca aflata si putin modificata de interventii si adaugiri ulterioare, este cea din strada Orientului.
Cladirea pastreaza elemente specifice din arhitectura civila turceasca cum ar fi streasina mult prelungita (saceac) construita din lemn si prevazuta cu un gen special de îmbinari. Casa dateaza de la începutul sec. XIX.
Edificii religioase
Biserica Sf. Petru şi Pavel, Sf. Paraschiva, Brăila
Str. Petru Maior nr. 24
Costructia actuala începe a se zidi în 1872, pe locul unei biserici mai vechi, ce existase între anii 1835-1869. Pictura interioara s-a executat în anul 1936 de catre pictorii V. Robea, S.M. Dima si I. Ciurea. Biserica Sf. Petru si Pavel adaposteste o valoroasa colectie de icoane pe lemn, provenind din secolul trecut.
Biserica Bulgara “ÎNĂLŢAREA DOMNULUI”,Brăila
-dul A.I.Cuza Nr. 124
Constructia bisericii, realizata pe unteren donat de Hagi Varvara Veleva în anul 1868, începe în acelasi an 1868, la putin timp dupa definitivarea amplelor lucrari de plantare cu arbori a B-duluiAlexandru Ioan Cuza (denumit în epoca “Glasis”-ului), lucrari desfasurate întreanii 1865 si 1867, în buna parte ca una din primele expresii, ca unul dinprimele efecte ale Regulamentului de urbanism întocmit de arhitectul orasuluide la acea vreme, Dumitru Poenaru, regulament aprobat si intrat în vigoare înanul 1864.
Prin calitatea conceptiei arhitecturale si a complexei sale functionalitatispatial – urbane, cladirea reprezinta un document istoric de referinta înraport cu perioada de maxima înflorire a orasului, mai ales daca luam înconsiderare faptul ca, în aceeasi perioada 1868 – 1882, alaturi de alteconstructii reprezentative cu diverse destinatii, în diferite stadii derealizare constructiva erau o serie de remarcabile cladiri cu destinatiereligioasa, adevarate repere ecleziale ale orasului, precum: Biserica Greaca“Bunavestire”, Biserica “Sf. Apostoli Petru si Pavel si Sf. CuvioasaParascheva”, Biserica Armeneasca s.a.
Aici se tin slujbe zilnic, conform rânduielii monahale a ortodoxiei, la care participa atât enoriasii si pacientii din statiunea Lacul Sarat, cât si toti doritorii de hrana si tamaduire spirituala, de reculegere si liniste sufleteasca.
Totodata, centrul monahal si biserica Sfântul Pantelimon din Statiunea Lacul Sarat reprezinta si
Biserica Buna Vestire, Brăila
Calea Călăraşilor 3
În anul 1863, Comunitatea elena din Braila îsi propune construirea unei biserici cu slujba în limba greaca, pentru cetatenii greci ai Brailei si pentru echipajul celor câteva sute de corabii grecesti ce soseau anual în port. Dupa primirea autorizatiei ceruta în acest scop domnitorului Alexandru Ioan Cuza, în 8 septembrie 1863 s-a pus piatra fundamentala a bisericii.
Stilul arhitectonic dominant este cel bizantin, cu influente antice elene, gotice si de Renastere. Constructia a fost terminata în 1872.
Pictura bisericii s-a facut în trei etape: în 1872 Tattarescu a executat o parte din pictura, continuata în 1901 de Constantinos Livadas Liochis si terminata în 1945-1946 de Belizarie
Biserica Romano – Catolică, Braila
Calea Galaţi .nr. 19
Biserica este construita în stil roman si este facuta din caramida. În anul 1881, a fost înzestrata cu o importanta icoana, "Adormirea Maicii Domnului", iar între anii 1925-1928 i se adauga bisericii sase vitralii. În 1931, Biserica primeste în dar un altar din piatra si marmura, lucrat în Franta, dar facut de familia Jaque Vuccino.
Actuala casa parohiala a fost construita de Preotul Ioan Knosala, tot el fiind acela care a adus si statuile: "Inima lui Iisus", "Maica Domnului", "Sf. Iosif " si "Sf. Anton" si apoi cele 14 statiuni frumoase "Calea Crucii", lucrate la Stuflesser.
Turnul are 3 clopote de dimensiuni mijlocii, iar orologiul din turnul bisericii, cu 4 cadrane, este primit din München în anul 1872.
Alte bunuri cu valoare deosebita pentru Biserica Romano-Catolica din Braila sunt: baldachinul din catifea rosie, lucrat în Cehoslovacia, daruit de Doamna Periano si orga pneumatica, lucrata la fabrica Wegenstein, cu doua manuale, pedale si 13 registre, adusa din Timisoara în anul 1939
Biserica Greacă, Braila
Biserica Greacă din Brăila are hramul "Buna Vestire" si a fost ridicată în anii 1862-1872 cu sprijinul financiar al comunităţii grecilor din oraşul de pe Dunăre. Are dimensiuni foarte mari, 43,40 m lungime si 21,50 m lăţime, fiind ridicată după planurile arhitectului Avraam Ioanidis din Brusa. Pina la crearea unei biserici proprii grecii foloseau bisericile romanesti. In 1847 se face o biserica noua in “mahalaua carantinei” in care enoriasii sunt mai mult greci. Zidirea bisericii grecesti incepe in septembrie 1863, data la care comuitatea elena a capatat un caracter oficial fiind recunoscuta de domnitorul A. I. Cuza prin decret domnesc.
Biserica Sfinţii Arhangheli , Braila
Situată în Brăila, în Piaţa Traian, biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” a fost geamie în timpul
stăpânirii otomane (sec. XVII–XVIII), fiind transformată în biserică ortodoxă în 1831, după ce oraşul a revenit Ţării Româneşti, prin Pacea de la Adrianopole. Construcţia păstrează elemente de arhitectură orientală, fiind una din puţinele biserici din România care nu are turle. A fost restaurată în anii '90. Este pictată, fiind una din puţinele biserici în care se încearcă respectarea canoanelor bizantine ale picturii icoanei.
Biserica Sfântul Nicolae, Braila
ituata în incinta Ansamblului Centrului Istoric Braila, în zona intersectiei str. Ana Aslan cu str. Scolilor si în apropierea strazii Calea Calarasilor, într-o zona cu caracter predominant rezidential si cu o atmosfera traditional urbana autohtona bine conservata, zona ce cuprinde si o concentrare relativ mare de imobile cu valoare de monumente istorice.
Din datele consemnate în documentele consultate rezulta ca existenta actualului imobil este mai veche decât cea a actualei constructii, pe locul acesteia existând anterior o alta biserica care fusese construita între anii 1835 – 1837 pe un teren cu o suprafata aproximativa de 4500 m.p. situat la intersectia strazii denumite atunci Slatineanu (Slatiniano) si cea care va fi consemnata în editia din anul 1856 a ”Planului urbei si portului Braila” sub numele de “Scolei Publice”, biserica care fusese sfintita de P.S. Chesarie, Episcopul Buzaului.
Aceasta prima biserica a cazut prada unui incendiu în anul 1859 (5 octombrie) .
Cu toate ca în unele surse este consemnat anul 1859 ca data a începerii actualei cladiri mentioneaza ca realizarea actualei constructii începe în anul 1863 si se termina în anul 1865, an în care biserica este pictata de pictorul Petre Alexandrescu (absolvent al Academiei de Pictura din Roma, care realizase deja la acea data pictura bisericii manastirii Antim din Bucuresti) într-un stil de inspiratie renascentista italiana si este sfintita de catre P.S. Melhisedec, Episcopul Dunarii de Jos Galati.
Manastirea Maxineni, Braila 
La 35 de kilometri de orasul Braila, pe directia Focsani, la confluenta raurilor Buzau si Siret, se afla ruinele sfintei manastiri Maxineni - Braila, unde Matei Basarab, in anul 1637, a ridicat una dintre cele mai mari si frumoase manastiri ale Tarii Romanesti.
Manastire
a Lacu Sarat, Braila - constructie in intregime din lemn in statiunea Lacu-Sarat, n important centru duhovnicesc si misionar, aflat in slujirea numerosilor pelerini, veniti din toate colturile tarii.
Monumente si statui
Orologiul-Braila (1909), pe soclul sau este marcata o corabie cu panze - simbol al portului de pescari;
In Piata Sf. Arahangheli, din centrul vechi, se afla din 1906 grupul statuar Traian, ridicat de sculptorul Tache Dimo-Pavelescu cu ocazia implinirii a 1800 de ani de la cucerirea Daciei;
Statuia Ecaterinei Teodoroiu-Braila, īn memoria eroinei care s-a jertfit pentru apararea patriei, īn luptele de la Marasesti din primul razboi mondial.
Agrement
Faleza Dunării, Braila o constructie moderna cu o lungime de 7 km, cu o bogata colectie de
monumente de arta ( sculpturi).
Esplanada Dunării, Braila
Portul-Braila, cu vechi silozuri (1888-1889) ridicate dupa planurile inginerului roman Anghel Saligny si la care s-au folosit, pentru prima oara īn lume, prefabricate de beton armat.
Fantana cinetica din centrul civic al orasului - opera a celebrului sculptor roman Constantin Lucaci.
Denumit de multi "al doilea Brancusi” Lucaci ramane, inainte de toate, sculptorul in otel inoxidabil. Elementele ce definesc sculptura plina de vigoare a artistului sunt materia – oţel inox inalterabil -, vibraţiile luminoase explorānd suprafaţa polizată, mişcarea, sonoritatea dar si proiectul in sine – cel al unei sculpturi de integrare urbană. Fermecătoarea fāntāna mobila a artistului imbina laolalta tradiţia antică, apoi renascentistă şi iluministă a jocurilor de apă. Neoconstructivism, artă cinetică, optical art, artă programată, noi materiale, toate concură la realizarea unei sculpturi de mari dimensiuni şi a unei lucrări monumentale pe lāngă care trecem, poate, īn fiecare zi.
Strada Mihai Eminescu - Vechea strada Regala, care astazi poarta numele Luceafarului. Este
promenada Brailei. Arhitectura veche a orasului incearca sa supravietuiasca: coloane, aticule, frontoane, fereste, balcoane, feronerie intr-o diversitate atat de bogata, incat gandul te poarta cu mandrie la recentul statut al orasului de rezervatie urbanistica. Desi renovata in mare parte, pastreaza inca izul vremurilor cosmopolite de inceput de secol XIX.
Parcul Monument, Braila
Parcul „Monument” are aceiasi vechime cu „Gradina Mare”, fiind mentionat pentru prima oara in 1833, cu ocazia construirii unui pod pe drumul Calarasilor pentru legatura cu „Monumentul eroilor de la 1828”. Desi monumentul nu mai exista denumirea parcului a ramas legata de acesta.
Se stie ca monumentul amintit a fost realizat de arhitectul francez Villaye in 1833 si infatisa o spada cu doua taisuri aflata pe un soclu langa care se gaseau doi lei. Monumentul a fost distrus in 1916 de ocupantii turci.
Avand o suprafata de 90 ha este unul dintre cele mai mari parcuri aflate in interiorul oraselor romanesti. O perioada a purtat denumirea de parcul „Kiseleff” in amintirea guvernatorului rus din perioada Regulamentelor Organice care se afla la originile Brailei moderne.
Parcul Gradina Mare, Braila
Cu o suprafata de 6,6 ha, gradina a fost realizata imediat dupa recucerirea orasului, in anul 1833, pe o parte a perimetrului fostei cetati turcesti. Initial s-a numit gradina „Belvedere”, iar din 17 mai 1863 a primit numele de "Alexandru Ioan Cuza", tot atunci amenajandu-se un loc permanent pentru fanfara care sa cante saptamanal.
In anul 1895 s-a construit Castelul de Apa, astazi restaurant, iar in 1929 se construiesc chioscul de muzica si restaurantul „Cazinou”. Acest restaurant a fost desfiintat in 1984 si transformat in Muzeu de Etnografie. Alaturi se afla Casa Memoriala „Panait Istrati”, inaugurata in acelasi an.
In mijlocul gradinii se afla un ceas floral unic in tara in fata caruia se gaseste o fantana arteziana datand de la 1914. In parc sunt amplasate busturile a trei mari scriitori nationali: Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu si Panait Istrati. Grădina Publică.
Gradina Publica, Braila - oaza de vegetatie a orasului, unde se regasesc ruinele fostei cetati a Brailei, precum si una dintre intrarile in canalele subterane de sub oras, o adevarata retea de tuneluri cunoscute sub numele de hrubele Brailei, avind intrari prin beciurile caselor vechi sau inspre Dunare, cum este si cea din Gradina Publica, blocata insa cu o poarta metalica si zidita cu caramida. Din nefericire, nu s-a hotarit inca destinatia tunelurilor, care erau folosite de turci pentru a scapa de armatele lui Stefan cel Mare, fiind indeajuns de mari pentru a incapea un om calare.
Castelul de Apa Castelul de Apa nu mai este acum decat o constructie intrata in ruina, chiar daca face parte, ce-i drept, din patrimoniul national, dar pe care, tocmai din cauza formei sale aparte, nici un investitor nu simte impulsul de a-si arunca banii. O asemenea afacere este, din start, nerentabila dupa parerea unora, tocmai pentru ca forma actuala nu poate fi modificata, singurele lucruri care s-ar putea materializa, in acest caz, fiind transformarea castelului intr-un restaurant sau a unui observator astronomic. Investitiile se pare ca nu prea au sanse sa aduca un profit major si, ca urmare, nimeni, pana acum, nu si-a exprimat interesul de a licita pentru aceasta constructie. Ca o sentinta adusa unui condamnat, Castelul de Apa nu va mai ramane decat o simpla marturie a unor vremuri in care brailenii inca mai puteau sa admire de pe platforma sa rotitoare panorama intregului oras, in timp ce acorduri de muzica acompaniau placut seara petrecuta la restaurantul din incinta sa.
Chioscul Fanfarei Chioscul Fanfarei sta mut si parca trist, parand a fi un cantaret ramas fara cea mai mare avere a sa, glasul, calcat din cand in cand, de pasii copiilor care se zbenguie fugarindu-se pe treptele sale. Doar cei de la Teatrul <> ce-i mai redau, cateodata cate-un strop de viata, asemeni unui bolnav intrat la reanimare. Doar la vreo sarbatoare mare, comunitatea isi mai aduce aminte de existenta sa, acordurile fanfarei militare de la Casa Armatei reusind sa-l faca sa vibreze. in restul anului, Chioscul Fanfarei sta singur, numai bunicii mai bagandu-l in seama atunci cand povestesc nepotilor de fanfarele trecute parca in vesnicie.
Ceasul floral Ceasul floral este singurul din aceasta gradina care mai rezista, inca, in lupta cu timpul. An de an este refacut, zeci de flori multicolore sfideaza cu petalele lor zilele, chiar daca in toamna dispar cu desavarsire. Catalogat, cu ani in urma drept singurul ceas floral din tara, acum, el mai are <> si pe alte meleaguri. Cu toate acestea, brailenii il pretuiesc la fel ca inainte, admirandu-l cu aceeasi patima, an de an. Frunzisul des al acestora atrage ca un magnet pe bancile parcului, racoarea dand tuturor senzatia de confort. Unde mai pui, ca o priveliste de vis poate fi admirata, in special, seara, cand muntii Macinului se profileaza in zare, indemnand parca sa fie vizitati de turistii dornici sa petreaca ore intregi cu mama Natura.
Grădina zoologica
Soseaua de Centura Braila-Galati
Insula Mică a Brăilei
Insula Mica a Brailei, cea mai importanta sub aspect stiintific si turistic din salba celor 7 insule, are o suprafata de 9559 ha, din care 6566 ha pădure şi 2921 ha luciu de apă (include 18 iezere).
Din punct de vedere al activitatii turistice, prezinta un interes deosebit partea din aval a insulei, zona Popa, si jumatatea din amonte a Insulei Mici: zona de protectie speciala Egreta.
A doua zona de conservare speciala, in suprafata de 4.225 ha este situata in sudul Insulei Mici a Brailei.
Ca infrastructura turistica, aici exista cabanele Egreta (14 locuri) si Gura Garlutei (6 locuri), trei turnuri observator pentru birdwathing si trei trasee marcate.
Pentru viitor, firma de turism Contara, proprietara fostului punct piscicol Chirchinetu, propune realizarea Complexului turistic si de cercetare Punto a capo, iar administratia parcului promoveaza proiectele Sat de vacanta Gura Garlutei, beneficiar Consiliul Local Bertestii de Jos si ferme agroecoturistice la Bandoiu si Marasu
Cum ajungem? Stancuta DJ 212, 4 km, Gropeni DJ 212, Giurgeni sau Harsova E60.
Lacurile Caineni si Movila Miresii
Au fost exploatate pana prin anii 1990-1993, dupa care activele care asigurau exploatarea resurselor terapeutice au fost privatizate (Caineni) sau facilitatile de exploatare au fost abandonate si chiar demolate (Movila Miresii)
Pentru lacul sarat Caineni, Agentia Nationala Pentru Resurse Minerale a emis licenta de concesiune pentru exploatare pe 20 ani dar pana in prezent nu s-a demarat nici o activitate de exploatare. Intrucat caracteristicile acestui lac sunt cele ale unui zacamant de ape minerale tip clorosodic-sulfat-magnezian si namol sapropelic, exploatarea va consta in folosirea acestor resurse in scop terapeutic, extractia namolului fiind autorizata pentru un volum de 190 mc/an.
Lacul Movila Miresii apartine administrativ comunei cu acelasi nume, care se afla situata pe DN 22 Braila-Rm Sarat, la 30 km de Braila si la 6 Km de gara Urleasca, pe linia ferata Braila-Faurei.
Lacul, aflat la marginea de est a comunei, la aproximativ 250 m de sosea, face parte din lacurile continentale ale Baraganului. Apa acestuia este clorurata, bromurata, sulfata si magneziana, cu concentratie mare, iar namolul sapropelic. In sezonul cald, zona lacului este indicata pentru aerohelioterapie si ungeri cu namol rece. Sunt remediate afectiuni reumatice si cele ale cailor respiratorii.
Pana in prezent nevalorificat, calitatile terapeutice ale lacului Movila Miresii pot atrage potentiali investitori autohtoni si straini, care in baza unor documentatii fundamentate, pot demara lucrarile de investitii care sa introduca locul in circuitul turistic.
Lacul Caineni Bai Statiune de interes judetean, amplasata pe raza com. Visani, care desi beneficiaza de o rezerva de namol cu calitati terapeutice similar celor din Lacul Sarat Braila, nu este valorificata, dar poate fi amenajata intr-o statiune de interes national prin atrageri de investitori si un management corespunzator.
Lacul sarat
Este situat la 16 m peste nivelul marii si inconjurat de 70 ha de padure care atenueaza climatul de stepa facand astfel din statiune un loc placut de odihna.
Lacul cu o salinitate mare, este un vechi curs al Dunarii, blocat acum. Fundul lacului este acoperit cu namol terapeutic sapropelic, cu grad foarte ridicat de mineralizare, considerat unul din cele mai valoroase namoluri sapropelice din Romania.
Lacul Sarat I
Este singurul lac terapeutic ale carui resurse sunt valorificate la ora actuala. Volumul total de namol terapeutic existent/estimat este de 138404,5 mc iar volumul total avizat pentru exploatare este de 535,62 mc. Rezerva de namol a fost estimata pe doua perimetre de exploatare concesionate de cei doi agenti economici care exploateaza aceasta resursa.
Sursa:
www. braila.3x.ro, www.pb.traderom.ro, www.braila.djc.ro, www.portal-braila.ro, www.bmb.ro
Modificat recent la Luni, 14 Februarie 2011 19:11
Afişări: 1092
Categorie: Braila
Statiunea balneara Lacul Sarat
Situata la 6 km sud-est de mun. Braila, dispune de un spatiu de cazare si tratamnt in regim permanent, unde pot fi tratate si boli ale aparatului locomotor, ale nervilor periferici si in afectiuni ginecologice.
Statiunea de pe malul lacului, cu o traditie de peste 150 de ani, are avantajul legaturii cu orasul printr-o linie dubla de tramvai, accesul fiind posibil in circa 25 min.
Statiunea este amplasata in parcul vechi, inconjurata de padure, cu o mica manastire, adevarata oaza de liniste si frumos.
Instalatii de tratament : pentru bai calde cu apa minerala la vana, instalatii pentru bai si impachetari calde cu namol, instalatii de electro si hidroterapie, instalatii de aerosoli.
Cum ajungem? :
- CFR - gările Lacul Sărat sau Brăila pe linia Bucureşti - Făurei - Galaţi,
- rutier - DN 2 de la Buzău sau de la Galaţi, DN 21 de la Slobozia, DN 22 de la Râmnicu Sărat. O linie de tramvai face legătura între Lacul Sărat şi Brăila
Afectiuni tratate:
- Afectiuni reumatismale articulare degenerative
- Afectiuni reumatismale articulare inflamatorii
- Afectiuni reumatismale abarticulare
- Afectiuni posttraumatice
- Afectiuni neurologice periferice
- Afectiuni ginecologice
Tipuri de proceduri Laser, bai galvanice, kinetoterapie individuala si în grup, bai de sare la cada, bai de namol, ţmpachetari generale cu namol, cataplasme cu namol, dus subacval, bai de lumina, bai galvanice, diadinamice, ultrasunete, ultrascurte, magneto-diaflux, infrarosii, solux, ultraviolete, acupunctura, iono-galvanizari, aerosoli, masaj, gimnastica medicala, bazin kinetoterapie.
Statiunea Caineni-Bai Caineni - Bai este o localitate din judetul Braila, componenta a comunei Visani . Este situata in zona de contact a Campiei Brailei cu Campia Buzaului, pe cursul inferior al raului Buzau. Localitatea Caineni - Bai este situata la 10 km de orasul Faurei si la 41 km de Ramnicu Sarat, la altitudinea de 30 m peste nivelul marii si in prezent este statiune balneoclimaterica cu caracter sezonier. Factoriai naturali: climat de campie excitant-solicitant, lac cu apa minerala clorurata, sodica-magneziana, calcica, namol sapropelic.
Statiunea Caineni - Bai este recunoscuta pentru namolul mineral organic, bine hidratat, al lacului de aici, apa de inbibitie fiind de tipologie clorurata sodica sulfurata, magneziana, hipertona. Indicatorii de peloidogeneza pun in evidenta un namol bine evoluat genetic, iar substantele organice sunt reprezentate preponderent de clasele bitumine si probitumine (extract benzen-alcool) si substante humice.
Namolul poate fi utilizat in cura externa in urmatoarele afectiuni: reumatismale, stari preartrozice, tratament profilactic in profesiuni cu risc artrozic, reumatism degenerativ (artroze ale coloanei si a articulatiilor in afara perioadelor de reactivitate clinico-biologica), reumatism abarticular (tendonite, periatrite, in afara perioadelor de acutizare), afectiuni post-traumatice (sechele musculo-articulare si osoase), afectiuni neurologice periferice cornice, afectiuni ginecologice cronice (metroanexite cronice, sterilitate etc.).
Modalitati de aplicare a namolului: - Bai de namol in cada la temperaturi de 36-40 grade. La 100 l apa, 10 kg namol; durata baii: 15-30 minute. - Impachetarile cu namol - se efectueaza la o temperatura de 38-40° intr-un strat de 2 cm pe regiuni mai mult sau mai putin intinse. - Cataplasme: aplicatii de namol la temperaturi variate pe regiuni limitate ale corpului. - Onctiunile cu namol: metoda de aplicare a namolului rece pe intreg corpul sau pe zone limitate si o expunere la soare de 10-15 minute pana la uscarea namolului. Urmeaza un dus cu apa dulce de 2-3 minute, care incheie tratamentul.
Sursa:
Modificat recent la Luni, 14 Februarie 2011 19:17
Afişări: 470
Categorie: Braila
Dunărea, este al doilea ca lungime între fluviile Europei (după Volga), fiind singurul fluviu european ce
curge de la vest la est. Acesta izvorăşte din munţii Pădurea Neagră. După ce străbate peste 2.500 km, se desparte în două braţe, Măcin (Dunărea Veche) şi Cremenea (Dunărea). Pe cursul brăilean al acestui renumit fluviu se organizează în prezent croaziere pitoreşti.
Muntii Macinului
Pentru cei care vor o schimbare de traseu, o trecere lina de la mersul lenes de campie la urcusul pe munte, Braila ofera aceasta posibilitate. Scrierile vechi arata ca “Lacu Sarat este un luciu de apa in care se oglindesc culmile uneori zimtate ale muntilor”. Acestia sunt Muntii Macinului. Orientati pe directia N-SE, ei se intind pe aproape 1000 km patrati, cuprinzand mai multe culmi si dealuri. Dintre acestea, Dealul Pricopanului este cel mai apropiat de Macin, de unde sunt vizibile culmile ce se insira spre SE: Vitelan, Cheia, Caramalau, Fantana de Leac, Vraicu…
Dupa o scurta depresiune, culmile muntoase se combina prin dealul (culmea) Grecilor, cu cel mai mare varf din Muntii Dobrogei: Tutuianu (Greci), de 467 m. Atunci cand s-au format acesti munti, nu exista pe uscat nici o forma de viata, lucru demonstrate de rocile formate pe aceste culmi, a caror varsta este apreciata la aproape 400 de milioane de ani. La acea vreme, colinele si dealurile de astazi aveau inaltimea Carpatilor zilelor noastre, intinzandu-se departe, spre apus, pana in sudul Angliei.
Arii Protejate Rezervatii naturale si monumente ale naturii Braila Click aici
Statiuni Braila Click aici
Edificii religioase
Biserica "Sfântul Pantelimon", Staţiunea "Lacul Sărat"
Biserica si complexul monahal asezate – nu întâmplator - în cadrul Statiunii Lacul Sarat, loc de tamaduire trupeasca pentru multi suferinzi, are ca hram pe Sfântul Pantelimon ,"vindecator fara de arginti", cum este el cunoscut în traditia crestin-ortodoxa.
Piatra de temelie a bisericutei din lemn a fost pusa în anul 1996, la initiativa Înalt Preasfintiei sale Casian, Episcop al Episcopiei Dunarii de Jos, fiind finalizata în anul 1999. Constructia bisericii si a cladirilor-anexe devenite complex monahal, a fost posibila cu ajutorul donatiilor credinciosilor si a unei importante implicari financiare a autoritatilor locale din acea vreme.
Mânastirea a început sa functioneze, la început cu cele patru monahii (maicute) venite la ascultare de la Mânastirea Buciumeni, din judetul Galati. Treptat, numarul acestora a crescut ajungând în prezent la unsprezece monahii.
Biserica este construita, în întregime, din lemn de brad pregatit în stil maramuresean, iar tehnica de îmbinare a lemnului este în stil vrâncean, datorita influentelor mesterilor vrânceni care au construit-o.
Biserica Sfântul Nicolae din Lacu Rezii
Oraş Însurăţei- Sat aparţinător Lacu Rezii- în centrul satului.
Ansamblul spatial tripartit al Bisericii « Sf.Nicolae» reprezinta o componenta spatiala semnificativa a asezarii. Ansamblul tripartit este constituit din Biserica parohiala cu hramul Sf. Nicolae (lacas de cult clasat si înscris ca atare în cap. « Judetul Braila » din Lista Monumentelor Istorice la pozitia 116, sub nr. de Cod: BR II m B 02135), ansamblul monumentelor funerare reprezentate de un numar impresionant de cruci din piatra precum si, nu mai putin, clopotnita din lemn, toate situate, pe un scund promontoriu, în centrul satului si reprezentând, in corpore, o ipostaza de referinta a valorii patrimoniale reale a locului.
Biserica „Sf. Nicolae” din Lacu Rezii a fost edificata în perioada anilor 1840 -1842 - ca multe alte productii de arhitectura datând din al doilea patrar al veacului al XIX-lea si situate în zona Brailei - s-a constituit ca produs tipic al unei comunicari interculturale complexe, concretizate în forma unui dialog si a unei sinteze specifice între traditiile autohtone si diferitele influente la moda în epoca.
Ruinele bisericii „Naşterea Sf. Ioan Botetătorul” ale fostei mănăstiri Măxineni ctitorită de domnitorul Matei Basarab, Măxineni
Manastirea Maxineni, situata in jud. Braila, a fost ctitorita de domnitorul Matei Basarab in perioada 1636-1637, pe locul unei vechi biserici, dupa ce, in timpul unei incursiuni militare, remarcase importanta strategica a zonei de confluenta dintre raurile Buzau si Siret. Documentul de infiintare, este datat în anul 1638. Lucrarile de constructie au durat pana la 25 iunie 1651, cand a avut loc sfintirea bisericii. Domnitorii munteni au dorit in mod constant intarirea materiala a manastirii. Datorita deselor inundatii, la mijlocul sec. al XVIII-lea manastirea ajungea pustie si fara egumen.
O restaurare majora are loc in perioada 1858-1859, sub domnia caimacanului Alexandru Ghica si a principelui Alexandru Ioan Cuza.
In timpul luptelor primului razboi mondial, la 1917, biserica este complet distrusa, ruina bisericii ramanand vreme de mai bine de 70 de ani singura marturie a vechii ctitorii domnesti de la Maxineni. Actualmente în vecinatatea ruinelor s-a ridicat noua biserica.
Sursa:
Modificat recent la Luni, 14 Februarie 2011 19:15
Afişări: 360
Categorie: Braila
Rezervatia Naturala Padurea Camnita
Rezervatia naturala „Padurea Camnita”, este situata pe raza comunei Ramnicelu, sat Constantinesti, la 42 km de Braila pe DJ 221. Accesul In rezervatie se face pe drumul judetean 221 de la Braila si pana la iesire din satul Constantinesti iar apoi pe drumul forestier Menda Mare pe o distanta de 200 m
In prezent Intreaga suprafata a rezervatiei (1,20 ha) apartine fondului forestier national administrat de Regia Nationala a Padurilor – Romsilva, prin Directia Silvica Braila si este situata in lunca Inalta a raului Buzau, In Campia Buzaului (Salcioarei sau Ghergheasa care este o parte a campiei Ramnicului), la limita acesteia cu Campia Gemenele.
Compozitia arboretului din Rezervatia naturala „Padurea Camnita”, este conform amenajamentului silvic, 8 Frasin comun 2 Salcam, In varsta de 49 ani. La ora actuala starea de vegetatie a arboretului relativ buna, existand unele exemplare care prezinta fenomene de uscare datorate atacurilor de diversi daunatori biotici si secetei prelungite din ultimii ani in perioada de vegetatie.
Cum ajungem? DJ 221 Braila-Romanu-Gemenele-Ramnicelu-Constantinesti
Parcul Natural Balta Mica a Brailei
Insula Mica a Brailei: Insula Mica a Brailei, cea mai importanta sub aspect stiintific si turistic din salba
celor 7 insule, are o suprafata de 9559 ha, din care 6566 ha pădure şi 2921 ha luciu de apă (include 18 iezere).
Din punct de vedere al activitatii turistice, prezinta un interes deosebit partea din aval a insulei, zona Popa, si jumatatea din amonte a Insulei Mici: zona de protectie speciala Egreta.
A doua zona de conservare speciala, in suprafata de 4.225 ha este situata in sudul Insulei Mici a Brailei.
Ca infrastructura turistica, aici exista cabanele Egreta (14 locuri) si Gura Garlutei (6 locuri), trei turnuri observator pentru birdwathing si trei trasee marcate.
Pentru viitor, firma de turism Contara, proprietara fostului punct piscicol Chirchinetu, propune realizarea Complexului turistic si de cercetare Punto a capo, iar administratia parcului promoveaza proiectele Sat de vacanta Gura Garlutei, beneficiar Consiliul Local Bertestii de Jos si ferme agroecoturistice la Bandoiu si Marasu
Cum ajungem? Stancuta DJ 212, 4 km, Gropeni DJ 212, Giurgeni sau Harsova E60.
Rezervatia naturala Jirlau
Rezervatia este situata in vestul judetului Braila, pe malul stang al raului Buzau, pe teritoriul comunelor Jirlau, Visani si Galbenu., avand o suprafata de 838,66 ha
Rezervatia este un lac eutrof, putin adanc, cu vegetatie tipica de balta permanenta, cu asociatii în care predomina stuful, papura si pipirigul. Lacul asigura habitate de pasaj, hranire, cuibarire pentru o serie de specii de pasari migratoare si sedentare, de zona umeda.
Cum aungem ? DN2B Braila-Faurei si apoi DJ 203 catre Jirlau si DC 52 catre Visani
Rezervatia Naturala Forestiera Padurea Viisoara
Rezervatia are o suprafata de 1897,8 ha fiind situata in sudul judetului Braila, pe teritoriul administrativ al comunelor Insuratei si Bertestii de Jos.
Padurea este o relicva a codrilor de stejar care populau nisipurile de origine fluviatila de pe malul drept al raului Calmatui, ce a favorizat înaintarea silvostepei adanc în stepa pana aproape de varsarea Calmatuiului în Dunare. Taiata irational sute de ani, s-a regenerat natural.
In cuprinsul acesteia exista cateva exemplare de stejar brumariu cu varsta intre 350-400 ani , dintre care “stejarul printesei” de 400 ani probabil plantat de Stefan cel Mare. In rest varsta arboretelor este de 91- 95
Este padure tipica de sleau, speciile componente fiind stejarul si salcamul. Motivul luarii sub protectie a fost dat tocmai de existenta acestor arborete de stejar, specie rara in padurile brailene.
Pentru cantitatea si calitatea lemnului o suprafata de 39,4 ha din acest perimetru este si rezervatie seminologica, mentionata în „Catalogul national al resurselor pentru materiale forestiere de reproducere din Romania „ (30,6 ha salcam si 8,8 ha stejar brumariu ).
Cum ajungem? DN 21 pana in localitatea Viziru si apoi DJ 211A ; sau DN 21 pana in localitatea Insuratei si apoi DC 53.
MONUMENTE ALE NATURII ÎN JUDETUL BRAILA.
Popina Blasova
Este situata în NE Insulei Mari a Brailei, în apropierea Lacului Blasova, opus localitatii Turcoaia.
Fiind un martor de eroziune hercinica a fost declarata monument al naturii datorita unicitatii sale în relieful judetului Braila.
Popina Blasova face parte din Patrimoniul geologic – esantion reprezentativ din punct de vedere structural – bun al patrimoniului natural existent în situ.
Are o înaltime de cca. 45 m si o suprafata de 2,3 ha . Compozitia mineralogica a popinei o formeaza: detritusuri grosiere – conglomerate de cuartit si gresii. Are varsta muntilor din Boemia sau din platoul central al Frantei.
Datorita conditiilor pedologice generate de compozitia mineralogica a popinei, covorul vegetal de pe versantul nordic, alcatuit din graminee .
Cum ajungem ? Din Braila, se traverseaza fluviul Dunarea pe la trecere bac Stanca si apoi DC50 (magistrala ce traverseaza Insula Mare a Brailei) din care se ramifica un drum neamenajat pana la Ferma Blasova situata chiar langa popina.
Lacul Tataru
Lacul Tataru este situat in sudul judetului Braila, la aproximativ 95km de municipiul Braila, pe teritoriul administrativ al Comunelor Dudesti si Rosiori, la sud est de localitatea Tataru si la nord est de localitatea Rosiori, pe partea stanga a DJ211(care leaga cele doua localitati).
Suprafata actuala, conform evidentei cadastrale de la Primariile Rosiori si Dudesti , este de 138,72 ha.
Fauna Lacului Tataru este cel mai bine reprezentata de pasari, motiv pentru care este si considerata zona de importanta avifaunistica (A.I.A.), mentionata in Buletinul A.I.A. nr. 1/decembrie 1994, publicat de catre Societatea Ornitologica Romana.
Dintre mamifere, pe pasunile din vecinatatea lacului, s-a constatat o populatie destul de numeroasa de popandau (Citellus citellus), specie de asemenea ocrotita la nivel european.
In sudul judetului Braila (Padina, Unturos, Tataru, Chioibasesti si Plascu), Lacul Tataru prezinta cea mai mare varietate de specii de pasari caracteristice habitatelor de balta si balta-mlastina, celelalte lacuri avand suprafata mai mica, au un regim hidric deficitar (seaca mult mai devreme), unele au vegetatie mult mai saraca sau sunt situate prea aproape de zone cu activitati antropice (pasunat, culturi agricole).
Multe specii strict protejate pe plan international pentru ca sunt vulnerabile sau in declin, sunt reprezentate in aceasta zona prin populatii relativ numeroase. Astfel, facem referire la: sitarul de mal (Limosa limosa), ciocantors (Recurvirostra avosetta), chirighita cu obraz alb (Chlidonias hybridus), fluierarul cu picioare rosii (Tringa totanus) si altele, specii care nu se regasesc in populatii atat de numeroase decat in cateva alte zone din judetul Braila.
Lacul Tataru are o importanta deosebita in sudul judetului pe traseele de migratie a unor specii cu statut special de protectie pe plan european, si mai mult, populatiile acestor specii sunt dependente de existenta habitatelor de hranire si cuibarire existente in aceasta zona. Din acest motiv este neaparat necesara luarea unor masuri de urgenta si instituirea regimului de protectie provizorie, pana la indeplinirea formalitatilor si procedurilor de declarare ca rezervatie naturala.
Cum ajungem ?
DN21Braila- Insuratei, DJ 203 Insuratei-Dudescu, DC30 Dudescu-Tataru, DJ 211 din localitatea Tataru pana la Lacul Tataru.
Sursa:
Modificat recent la Luni, 14 Februarie 2011 19:21
Afişări: 697