Edificii culturale Cetatea Clujului

Prima atestare documentară a unei aşezări pe teritoriul de astăzi al Clujului a fost făcută de geograful grec Claudius Ptolemeu, care a menţionat aici una dintre cele mai însemnate localităţi din Dacia romană, cu numele Napuca. La scurt timp după cuceririle romane din 101-102 şi 105-106, Napuca a fost distrusă[necesită citare], spre a fonda o nouă aşezare urbană (civitas), Napoca, pe malul drept al râului Samus. Această aşezare a fost fondată în anul 124 d.C., sub numele de Municipium Aelium Hadrianum Napoca. După retragerea administraţiei romane din Dacia în anul 271 d.C., viaţa urbană odinioară înfloritoare avea să înceteze. Pentru a construi cetatea romanii au folosit ca şi hotare ale cetăţii în primul rând Canalul Morilor şi Pârâul Ţiganilor, care trece prin Grădina Botanică şi la momentul respectiv se vărsa în Canalul Morilor. Actualmente Canalul Morilor se află pe acelaşi loc, iar Pârâul Ţiganilor, după ce trece de Grădina Botanică este colectat în sistemul de canalizare al oraşului.

Descoperirile arheologice au reuşit să stabilească în mare parte traseul exact al oraşului roman Napoca: La vest era mărginită de Pârâul Ţiganilor (pe actualele străzi Emil Isac şi Samuil Micu), la nord cetatea se oprea la Canalul Morilor (în zona actualelor străzi Octavian Petrovici şi Andrei Şaguna), la sud pe actualele străzi Napoca şi Bd. Eroilor, iar la est pe zona actualelor străzi David Francisc şi Janos Bolyai .

Prima incintă de apărare medievală

O a doua fortificaţie a existat pe teritoriul Clujului de astăzi. În perioada secolelor IX-X, exista micuţa aşezare Castrum Clus, care ocupa doar aproximativ un sfert din suprafaţa cetăţii romane. Era delimitată la vest şi la nord, ca şi incinta romană Napoca, de Pârâul Ţiganilor, respectiv, Canalul Morilor, la est hotarul era aproape de linia actualului Bulevard Regele Ferdinand, iar la sud aproximativ pe linia actualei străzi Memorandumului şi a laturii nordice a Pieţei Unirii. Mult mai mică faţă de antica incintă romană, cetatea se presupune a fi fost construită cu materiale extrase din vechile clădiri şi fortificaţii romane.

Cetatea medievală a Clujului

Mari grupuri de colonişti saşi s-au aşezat în cetatea Clujului în timpul regelui Ştefan al V-lea al Ungariei, după decimarea populaţiei oraşului în timpul atacurilor tătare. Cetatea Regală Castrum Clus a dobândit o organizare urbană până în secolul XV. Împăratul romano-german Sigismund de Luxemburg, devenit totodată rege al Ungariei, a acordat în anul 1405 Clujului rangul unui Oraş Liber Regesc, scoţându-l astfel de sub autoritatea voievodului Transilvaniei. Aceasta a ajutat Clujul să devină un centru pentru producţia şi schimbul de mărfuri. Aproximativ 5 000 de oameni se îndeletniceau cu agricultura, munca în atelier, dar şi cu distracţiile specifice oraşului. Pe atunci populaţia era formată din saşi, secui şi în mică măsură români. Rolul meşteşugului în muncile oraşului a crescut mult, ulterior dezvoltându-se mai multe bresle meşteşugăreşti.

Tot acum oraşul a primit dreptul de a îşi clădi ziduri, bastioane şi turnuri de apărare. S-a început construirea zidurilor, ceea ce a durat până la finalul secolului XVI. Suprafaţa noii cetăţi (45 ha) era aproximativ dublă faţă de cea a primei incinte medievale, traseul (vezi harta) fiind de-a lungul Pârâului Ţiganilor la est (actualele străzi Emil Isac şi Samuil Micu), la nord în perimetrul dintre actualele străzi Potaissa şi Mihail Kogâlniceanu, respectiv Avram Iancu. La est urma linia străzii Baba Novac, Cuza Vodă, iar apoi continua pe partea nordică tot de-a lungul Canalul Morilor. Fortificaţia timpurie îşi păstrează funcţiile de apărare devenind un castellum al oraşului. Incinta este practic terminată în preajma jumătăţii veacului al XV-lea, poarta de est fiind de exemplu ridicată în 1449. S-au folosit blocuri mari din piatră pentru ridicarea unor ziduri masive cu contraforţi de întărire, creneluri şi metereze, drum de strajă pe console de piatră cu scări de retragere.

O a doua etapă de construcţie se întinde intre anii 1470 - 1507 când se construiesc între altele Poarta de vest şi Turnul Podului.

În cele din urmă lucrări importante sunt efectuate între 1515 şi 1525, un edict din 1571 al regelui Ludovic al II-lea scutindu-i de altfel pe clujeni de taxe pentru eforturile lor de întărire a apărarii oraşului. Cu totul particulare pentru regiune şi perioadă sunt zidurile ridicate exclusiv în piatră şi prevăzute cu creneluri. Celelalte fortificaţii ardelene renunţaseră la acea dată la astfel de rezolvări.

Fortificaţiile erau impresionante, intra-muros-ul ocupând 45 de hectare. Accesul se făcea prin barbacane. Existau în total în jur de 20 de turnuri şi porţi care erau întreţinute, pe timp de pace şi apărate, pe timp de război de bresle meşteşugăreşti, al căror nume îl şi purtau. Acestea erau:

1. Bastionul Croitorilor, ridicat sec. XVI-XVII, (existent şi astăzi)

2. Bastionul Tăbăcarilor

3. Bastionul Zidarilor, ridicat sec. XVI-XVII, demolat 1810

4. Bastionul Curelarilor, ridicat sec. XVI-XVII, demolat 1817

5. Turnul de Poartă din Strada Turzii, ridicat sec. XV, demolat 1841

6. Bastionul Postăvarilor, ridicat sec. XVI

7. Bastionul Tâmplarilor, ridicat sec. XVI-XVII, demolat 1880

8. Bastionul Pantofarilor, existent şi astăzi

9. Bastionul Fânului (zis şi al Cizmarilor), ridicat sec. XV, demolat 1831

10. Turnul de Poartă din Strada Mănăşturului, zis şi Turnul Cojocarilor, ridicat 1476, demolat 1843

11. Bastionul Fierarilor, ridicat sec. XV, demolat 1796

12. Bastionul Aurarilor, ridicat sec. XV, demolat 1859

13. Poarta Apei

14. Turnul de Poartă din Strada Podului, ridicat 1477, demolat 1868

15. Turnul Lăcătuşilor (sau Turnul de pe Strada Săpunarilor), zis şi Turnul Pompierilor, ridicat 1574, existent şi astăzi

16. Bastionul cu creneluri italiene

17. Bastionul Rotund

18. Turnul de Poartă din Strada Ungurilor, ridicat sec. XV-XVI, demolat 1872

19. Bastionul Olarilor

20. Turnul de Poartă din Strada de Mijloc, ridicat 1449, demolat 1850

Harta Cetatii Click aici

Cetăţuia - fortificaţie construită in perioada Habsburgică în vârful dealului cu acelaşi nume din Cluj-Napoca, în cartierul Gruia.

Cetăţuia a fost clădită între anii 1715 şi 1735 cu ziduri sub formă de stea, o redută, un turn şi era înconjurată de bastioane, conform cu planurile arhitectului militar Giovanni Murando Visconti, în exterior fiind înconjurată de un val de pamânt. Porţile de acces dinspre vest şi sud nu mai există, au mai rămas în picioare doar cele din sud-est si nord. Deasupra porţilor şi în interiorul incintei se aflau diferite clădiri care adăposteau spaţii administrative, o garnizoană şi un depozit de armament.

Fortificaţia a fost ridicată cu scopul principal de a asigura controlul asupra oraşului, după trecerea Transilvaniei sub stăpânire austriacă, dar a fost folosită de multe ori şi ca închisoare, îndeosebi în perioada Revoluţiei de la 1848. Aici a fost întemniţat şi executat la 11 mai 1849 pastorul sas Stephan Ludwig Roth, unul dintre eroii Revoluţiei.

Din vechea cetăţuie a mai rămas puţin: o parte din ziduri, patru clădiri, iar reduta a fost transformată în Turnul Paraşutiştilor. Întregul ansamblu a fost profund afectat de alunecările de teren din zonă.

Pe colina dealului a fost construit Hotelul Belvedere în perioada anilor 1970, iar în 1995 a fost înălţată o cruce imensă din fier, în locul celei distruse de comunişti în anii 50. Crucea iniţială a fost ridicată în memoria celor întemniţaţi aici.

Casa Matia, iniţial Casa Stefan Kolb, este unul dintre cele mai vechi monumente de arhitectură din Cluj, unicul palat clujean din epoca de tranziţie de la stilul gotic la cel renascentist, edificiul în care s-a născut regele Matia Corvinul. În evul mediu clădirea se afla pe strada Sfântul Spirit, purtând numărul de casă 258.

Clădirea a fost construită în secolul al XV-lea şi este amplasată în interiorul primei incinte de apărare aparţinând vechii cetăţi. Iniţial a aparţut patricianului sas Stefan Kolb. Conform unor alte surse, ar fi fost folosită şi drept han, iar în 1740 a fost cumpărată de urbea clujeană, îndeplinind şi alte scopuri, cum ar fi cel de închisoare sau de spital. În 1887 împăratul Francisc Iosif a făcut o vizită oraşului, ocazie cu care pe clădire a fost amplasată o placă comemorativă, proiectată de Pakey Lajos şi realizată de sculptorul György Zala.

În această casă s-a născut, la 23 februarie 1440, Matia Corvin, fiu al voievodului Transilvaniei Ioan de Hunedoara. Ulterior, Matia Corvin a devenit rege al Ungariei în perioada 1458-1490, fiind considerat unul dintre cei mai mari monarhi maghiari. Regele a decis scutirea clădirii de taxe şi impozite, scutire pe care au respectat-o şi domnitorii ce i-au urmat.

Pe 22 octombrie 1902 a fost deschis în incintă Muzeul Societăţii Carpatine Ardelene, unul dintre cele mai frumoase muzee din Transilvania la vremea respectivă, dedicat turismului, etnografiei şi balneologiei. Aici era expusă o colecţie de peste 7.000 de obiecte, cuprinzând ceramică, broderii, unelte agricole, porturi, obiecte casnice rurale. Două dintre încăperile edificiului erau destinate evocării memoriei lui Matia Corvin, fiind expuse şi cele 7 machete care au concurat la concursul din 1894 pentru realizarea statuii lui Matei Corvin. Peste 2.000 de volume ale colecţiei fuseseră donate de către profesorul universitar Otto Hermann. Muzeul a funcţionat până în 1935.

După cel de-al doilea război mondial clădirea a adăpostit o perioadă un colegiu, iar apoi Universitatea de Artă şi Design, care o foloseşte şi în clipa de faţă. În 1996 a fost instalată o placă comemorativă în limbile română şi engleză.

Clădită în stil gotic, Casa Matia a suferit de-a lungul timpului modificări diverse şi adaptări la stilurile noi. Astfel, în prima jumătate a secolului al XVI-lea au fost introduse o serie de elemente arhitecturale renascentiste (Renaissance). La sfârşitul secolului al XIX-lea, aflându-se într-o stare avansată de degradare, a fost restaurată, introducându-se o serie de elemente specifice stilului anilor 1900. A fost restaurată din nou nou în 1940 de către arhitectul Károly Kós, iar apoi, în perioada comunistă, au fost eliminate multe din modificările anilor 1900.

Statuia lui Matei Corvin a fost dezvelită în anul 1902 în piaţa centrală a Clujului, devenind de-a lungul timpului unul din semnele distinctive ale oraşului. Monumentul a fost finanţat prin subscripţii publice şi a fost realizat de sculptorul János Fadrusz. Arhitectul Lajos Pákey a realizat proiectul soclului statuii, reprezentând un bastion al zidului cetăţii Clujului.

Monumentul este compus dintr-o statuie ecvestră a regelui Matei Corvin, în faţa căruia sunt plasate următoarele 4 statui (de la stânga spre dreapta):

- Pavel Chinezu (Kinizsi Pál; comitele de Timiş)

- Blasius Magyar (Magyar Balázs; bătrânul conducător al mercenarilor lui Matei Corvin - faimoasa „Armată Neagră”)

- Ştefan Szapolyai (Szapolyai István; palatinul - viceregele de atunci a Ungariei)

- Ştefan Bathory (Báthory István; voievodul de atunci al Transilvaniei).

Pe soclu s-a aflat pentru un timp (între 1902-1918 sau între 1940-1944 ?) inscripţia maghiară Mátyás Király (Regele Matei) (vezi poza), înlocuită ulterior (pe motiv de conciliere interetnică) cu inscripţia latină Mathias Rex (Regele Matei). Dedesubtul acestei inscripţii există o placă metalică pe care este redat un citat după Nicolae Iorga: „Biruitor în războaie, învins numai la Baia de propriul său neam, când incerca să învingă Moldova nebiruită”.

Palatul Bánffy este un important edificiu baroc din Clujul secolului XVIII (Piaţa Unirii nr.30), operă a arhitectului german Johann Eberhard Blaumann.

onstruit între 1774 şi 1785 pe laturile unei curţi rectangulare de către contele Gheorghe (György) Banffy, este considerat a fi cea mai reprezentativă clădire în stilul baroc din Transilvania. Frontispiciul rococo are blazonul familiei Banffy şi statui ale unor personaje din mitologia romană: Marte, Apollo, Diana, Perseu, Minerva şi Hercule.

Începând cu 1951, palatul adăposteşte Muzeul Naţional de Artă Cluj-Napoca cu al său valoros patrimoniu de pictură, grafică şi artă decorativă. Nucleul acestui patrimoniu este Colecţia Virgil Cioflec, ce reuneşte opere ale artiştilor consacraţi (Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, Dimitrie Paciurea) cu cele ale talentelor autentice (Theodor Pallady, Camil Ressu, Vasile Popescu ş.a.) dispuse în peste 20 de încăperi. Pe lângă acestea mai există lucrări ale unor artişti mai puţin cunoscuţi din Transilvania secolelor XVIII-XIX.

Etajul clădirii, ce adăposteşte Galeria de Artă, a fost închis în 1990 din cauza stării avansate de degradare a edificiului şi redeschis în 1996. Muzeul Naţional de Artă Cluj-Napoca a fost nominalizat la premiul EMYA pentru muzeul european al anului 1997.

Teatrul Naţional din Cluj

Teatrul Naţional şi Opera Română şi-au deschis porţile, odată cu prima reprezentaţie în limba română, la 14 mai 1919, ca expresie a renaşterii spirituale care a urmat Unirii Transilvaniei cu România din 1918. Au fost puse în scenă de artiştii Teatrului Naţional din Bucureşti spectacolele Poemul Unirii de Zaharia Bârsan şi Răzvan şi Vidra de B.B. Hasdeu. Oficial, stagiunea Teatrului Naţional a fost inaugurată la 1 decembrie 1919, marcând un an de la Marea Unire. Cu acest prilej, s-au jucat piesele Poemul Unirii şi Se face ziuă, ambele de Zaharia Bârsan, care a fost şi primul director al teatrului. În 2 decembrie 1919, a fost reprezentată întâia premieră a primei stagiuni, drama Ovidiu de Vasile Alecsandri, cu acelaşi Zaharia Bârsan în rolul titular.

Edificiul a fost construit iniţial pentru Teatrul Naţional Maghiar. Lucrările au început în 1904 şi au fost finalizate în 1906 fiind executate de celebra firmă Helmer şi Fellner pe locul fostei pieţe de lemne a oraşului. Clădirea fost inaugurată în ziua de 8 septembrie 1906. Primul său director a fost dr. Janovics Jenő. Începând cu 1919, a adăpostit Teatrul Naţional Român, iar Teatrul Maghiar s-a mutat în clădirea de pe strada Emil Isac, aproape de Parcul Central şi râul Someş, în care funcţionează şi în prezent.

Clădirea adăposteşte atât Teatrul, cât şi Opera Română, fiind construită în stil baroc-rococo, cu o capacitate de 1000 de locuri şi trei rânduri de logie. Sarcina realizării edificiului a fost dusă la capăt de celebra firmă constructoare de teatre Helmer şi Fellner.

După Dictatul de la Viena, din 1940, Teatrul şi Opera se mută la Timişoara, revenind la Cluj din 1945.

De-a lungul timpului, Teatrul Naţional din Cluj s-a impus ca unul dintre principalii promotori ai culturii române din Transilvania. Întreaga operă dramatică a lui Lucian Blaga a fost jucată aici în premieră absolută. Denumirea sa actuală este Teatrul Naţional „Lucian Blaga

Palatul Szeky

Bastionul Croitorilor este unul din puţinele turnuri de fortificaţie care au făcut parte din Vechea Cetate a Clujului şi care s-a păstrat intact până în zilele noastre. A fost finanţat de breasla croitorilor din Cluj. Fiecare bastion (turn) al zidului medieval de apărare a fost finanţat de altă breaslă (croitori, cizmari, tâmplari, săpunari, rotari, olari, zidari, curelari etc).

Bastionul reprezintă colţul de Sud-Est al cetăţii medievale ridicate începând cu secolul XV (este amintit deja în anul 1475). Între anii 1627-1629, în perioada principelui Gabriel Bethlen, bastionul a fost reconstruit, ajungând la forma actuală. Este construit din piatră fălţuită zidurile masive păstrând încă lăcaşurile de tragere. Spre nord, lipit de el, se mai păstrează încă o bucată din zidul de piatră cu creneluri şi drumul de strajă pe zid.

A fost denumit dupa breasla croitorilor din Cluj care l-a întreţinut şi a avut obligaţia pazei oraşului în acel punct, fiind singurul bastion al cetăţii vechi care s-a păstrat integral.

După bătălia de la Mirăslău, Baba Novac şi preotul Saski au fost prinşi, torturaţi şi executaţi în cetatea Clujului de către nobilii transilvăneni. În apropierea bastionului a fost expus, în 1601, trupul tras în ţeapă al lui Baba Novac, general al lui Mihai Viteazul. În amintirea lui Baba Novac a fost ridicată în 1975 o statuie, operă a sculptorului Virgil Fulicea.

Bastionul a fost restaurat în anul 1924 şi transformat în muzeu de către Comisiunea Monumentelor Istorice, o altă restaurare având loc în 1959. În ultimele decenii bastionul a fost lăsat în paragină deşi au existat intenţii declarate din partea reprezentanţilor municipalităţii de a folosi potenţialul turistic al acestuia. Cu toate acestea, în 2007-2009 a fost restaurat si refuncţionalizat, iar în prezent el găzduieşte Centrul de cultură urbană, care cuprinde o cafenea literară la subsol, o sală de conferinţe şi spaţii expoziţionale.

Program spectacole : Click aici

Palatul Babos din Cluj-Napoca este o construcţie impozantă aflată pe strada Regele Ferdinand nr. 38, colţ cu Piaţa Mihai Viteazu.

Palatul Berde din Cluj-Napoca (strada Horea nr.1) a fost construit spre sfârşitul secolului XIX în stil Secession.

Palatul de Finanţe din Cluj-Napoca a fost construit în 1880 conform cu planurile definite de arhitectul Friedrich Mätz. De-a lungul timpului clădirea şi-a păstrat destinaţia.

Palatul de Justiţie din Cluj, situat la intersecţia Pieţei Ştefan cel Mare (fostă Hunyadi János) cu Calea Dorobanţilor (fostă Budai Nagy Antal) din municipiul Cluj, a fost construit în perioada 1898-1902 în stil eclectic. Este o clădire reprezentativă pentru arhitectura începutului de secol XX, după planurile asociaţiei de proiectanţi Epitotarsasag, Kotsis, Smiel, Fodor es Reisinger. Clădirea a fost proiectată de către arhitectul Gyula Wagner. Clădirea a fost catalogată drept monument istoric şi de arhitectură. În ea funcţionează mai multe instanţe judecătoreşti, între care şi Curtea de Apel Cluj.

Clădirea este parte a ansamblului arhitectonic din Piaţa Avram Iancu, ansamblu din care fac parte şi Opera Română, Teatrul Naţional, Palatul Regionalei Căilor Ferate, Palatul Prefecturii, Palatul de Finanţe, Palatul Arhiepiscopiei Ortodoxe (fosta Direcţie Silvică). Toate aceste clădiri au fost gândite şi ridicate ca palate vaste, cu suficiente spaţii care pot fi folosite ca birouri, intrări şi scări în stil monumental îndreptându-se către sălile de festivităţi şi de şedinţe.

Clădirea Palatului de Justiţie are forma unui patrulater neregulat şi conţine 13 curţi interioare gândite pentru a asigura ventilarea şi iluminarea încăperilor existente. Există două intrări: una prin faţada nordică şi o a doua prin cea vestică. Ambele faţade sunt extrem de ornamentate şi prezintă la intrări câte un portic alcătuit din patru coloane dorice care susţin un balcon aflat la primul etaj.

Frizele au fost ornamentate extrem de pretenţios, cu motive vegetale, ghirlande, console şi figuri rondo-bosso. Arcele, ancadramentele ferestrelor şi cornişele sunt decorate cu figuri umane sculptate în piatră, de o excepţională valoare artistică. Elementele decorative au fost realizate din teracotă şi piatră de Viştea, a cărei carieră se afla la doar 20 km depărtare de Cluj.

Pe acoperişul faţadei vestice a fost realizată o cupolă de 9 m lăţime, 29 m lungime şi înaltă de 8,6 m. Extrem de ornamentată cu piese din fier forjat şi având o învelitoare alcătuită dintr-un strat de solzi de eternit aceasta sporeşte frumuseţea edificiului.

Clădirea şi-a păstrat de-a lungul timpului destinaţia iniţială, pentru o perioadă ea adăpostind şi alte instituţii de stat ca Biblioteca Judeţeană Octavian Goga din Cluj, Editura Kriterion, Facultatea de Ştiinţe Economice, Şcoala Populară de Artă, Notariatul de Stat ş.a.

Palatul Elian din Cluj-Napoca (strada Horea nr.2) a fost construit în anul 1891 în stil Secession. Pe poza alăturata Palatul Elian se găseşte la mijloc-dreapta (clădirea galbenă cu turn). În partea stângă a fotografiei este Palatul Berde (str.Horea nr.1), iar în partea dreaptă (clădirea albă cu turn înalt) Palatul Babos (str.Regele Ferdinand nr.38, colţ cu Piaţa Mihai Viteazul).

Lângă Palatul Rhédey (în Piaţa Unirii) se află Palatul Jósika ['yɔ:şikɔ] (denumit şi Casa cu picioare), înălţat pe locul fostei reşedinţe clujene a principilor Transilvaniei.

Iniţial pe acest loc s-a aflat casa Kakas ['kɔkɔş], care a adăpostit în secolul XVI principii Transilvaniei. De aici Sigismund Báthory a asistat în 1594 la execuţia membrilor partidei filoturceşti. Clădirea a devenit reşedinţa lui Anton Jósika (Antal Jósika), comitele Clujului, la mijlocul secolului al XVIII-lea, clădirea având atunci doar un etaj. În 1828, clădirea a fost refăcută de János Jósika, guvernatorul Transilvaniei, căpătând înfăţişarea de astăzi. Cu această ocazie clădirea a fost înalţată cu etajul II, iar etajul deasupra aripii din curte a fost ridicat ulterior, în perioada 1864-1865. La etajul I a funcţionat Cazinoul maghiar din Cluj, iar în perioada 1880-1902 Tabla regească. Clădirea a mai adăpostit de-a lungul timpului Palatul de Justiţie, Curtea de Apel şi Biblioteca Facultăţii de Medicină.

Palatul aparţine stilului neoclasicist. Elementul caracteristic în faţadă este porticul sobru cu coloanele dorice dublate în perete de pilaştri, susţinând un amplu balcon de fier forjat. Atica poartă inscripţia MDCCCXXVIII (1828), anul renovării clădirii.

Palatul Poştei din Cluj-Napoca

Palatul Prefecturii din Cluj-Napoca, situat pe B-dul 21 Decembrie 1989 la nr. 58, a fost construit conform cu planurile arhitectului Josef Huber.

Clădirea a fost ridicată în 1910 de către Josef Huber, drept sediul pentru Camera de Comerţ şi Industrie. Clădirea este o îmbinare a seccessionului francez cu elemente gotice, renascentoste şi de inspiraţie populară

Palatul „Reduta” din Cluj, situat în municipiul Cluj-Napoca pe str. Memorandumului la nr. 21, adăposteşte în prezent Muzeul Etnografic al Transilvaniei, fiind una dintre cele mai vechi clădiri din Cluj, datată din secolul XVI.

În secolele XVIII-XIX, în clădire a existat cel mai important han al Clujului, ”Calul Bălan”. În perioada 1820-1830 clădirea a fost refăcută în stil neoclasic, ea devenind în secolul al XIX-lea, unul dintre cele mai importante edificii politice, administrative şi culturale ale Transilvaniei şi primind numele de Reduta.

În această clădire s-a întrunit Dieta Transilvaniei din 1790-1791 şi s-a respins memoriul naţiunii române din Transilvania Supplex Libellus Valachorum.

Clădirea a adăpostit în perioada 1848-1865 Dieta Transilvaniei. Aici s-a reunit şi cea din urma Dietă, în care naţiunea română, majoritară, nu a fost reprezentată deloc şi care a decis, în 1865, unirea Transilvaniei cu Ungaria.

În sala principală s-au desfăşurat concerte şi baluri celebre, aici concertând mari muzicieni ca Johannes Brahms, Franz Liszt, Béla Bartók şi George Enescu.

În 1923 s-a organizat în clădire Congresul general al Sindicatelor din România.

Clădirea a rămas celebră mai ales pentru adăpostirea procesului memorandiştilor din 1894, unul dintre marile procese politice ale secolului, cu ecouri ample în întreaga presă europeană. În 1892 mai mulţi intelectuali români din Transilvania au prezentat împăratului Franz Josef al Austriei, un Memorandum prin care protestau împotriva politicii de deznaţionalizare a guvernului maghiar. Memorandiştii au fost judecaţi şi condamnaţi la închisoare.

Odată cu sfârşitul secolului XIX, în Cluj sunt construite noi edificii culturale şi administrative, iar importanţa clădirii scade. Pentru o perioadă a funcţionat aici Muzeul de Arta, iar apoi (cu începere din anul 1959) Muzeul Etnografic al Transilvaniei, care este adăpostit aici şi astăzi.

Palatul Regionalei de Căi Ferate din Cluj-Napoca

Palatul Rhédey din Cluj-Napoca (colţul Pieţei Unirii cu str. Napoca) are numele familiei care l-a cumpărat la începutul secolului al XVIII-lea.

În jurul anului 1500, aici se aflau patru case de patricieni clujeni. Pe locul lor s-a ridicat Palatul Rhédey în stil eclectic. În acea epocă, strada Napoca de astăzi se numea uliţa Fânului, întrucât din zona complexului Haşdeu până aproape de Mănăştur se întindeau Fânaţele Clujului.

Palatul Rhédey îşi leagă numele, prin sala de bal, şi de istoria teatrului maghiar din Transilvania. O placă comemorativă aminteşte că in acest loc s-a permanentizat o primă instituţie maghiară de teatru din Cluj, la 17 noiembrie 1792.

În anii 1680-1690, clădirea a fost cumpărată de aristocratul László Székely. Soţia acestuia, Sara de Buluşd era, se pare, fiica unui boier din Moldova. Din iniţiativa Sarei şi sub supravegherea ei, clădirea a fost refăcută în 1698. În curtea interioară, pe partea stângă de la intrare, se păstrează şi azi blazonul Sarei.

În secolul al XVIII-lea, casa este unificată cu alte trei case vecine de pe uliţa Fânului (strada Napoca). Tot atunci, proprietarul János Rhédey adaugă vechii clădiri încă un etaj. Pe frontispiciul imobilului se găseste blazonul lui Rhédey, cu iniţialele RJ şi semnul coroanei de nobil cu nouă perle vizibile, însemnul rangului de „conte”. A mai existat încă un blazon pe peretele clădirii, distrus în anii '50 ai secolului XX şi refăcut recent ce ocazia renovării clădirii.

Palatul Széki din Cluj-Napoca (str. Regele Ferdinand nr. 37, colţ cu strada Bariţiu) este o clădire neogotică ridicată pe malul râului Someş în anul 1893 de farmacistul şi profesorul universitar Széki (arhitect: Samu Pecz, 1854-1922). Suprafeţele pereţilor sunt acoperite de cărămidă aparentă, dar portalul, ancadramentele, arcadele oarbe, frizele dintre nivele şi de sub cornişă sunt cioplite în piatră.

Palatul Telefoanelor din Cluj-Napoca este una dintre clădirile reprezentative pentru municipiul Cluj-Napoca. A fost construit la sfârşitul anilor '30, pe locul unei curii a familiei Bornemisza înălţată în secolul XVIII şi demolată în 1936

Palatul Teleki din Cluj-Napoca, str. M. Kogălniceanu nr.7 este monument de arhitectură laică clujeană.

Edificiul a fost construit între 1790-1795, după planurile arhitectului Joseph Leder şi aparţine barocului târziu, cu unele elemente de clasicism. Actualmente clădirea adăposteşte Sala de lectură a Bibliotecii Judeţene „Octavian Goga” din Cluj-Napoca.

Palatul Toldalagi-Korda din Cluj-Napoca (strada I.C. Brătianu nr.14) este un monument istoric şi de arhitectură laică. Edificiul a fost construit între anii 1801-1807 după planurile arhitectului italian Carlo Justi. El reprezintă una dintre cele mai frumoase clădiri ale oraşului din perioada de trecere de la baroc la clasicism. A aparţinut contelui Toldalagi Laszlo şi soţiei acestuia, contesa Korda Anna.

O placă comemorativă aminteşte că aici a locuit între anii 1919-1925 compozitorul Gheorghe Dima.

Clădirea a găzduit o perioadă biblioteca Facultăţii de Matematică şi Informatică din cadrul Universităţii "Babeş-Bolyai" Cluj-Napoca, iar actualmente în aceeaşi clădire funcţionează direcţia generală administrativă a universitaţii.

Palatul Urania din Cluj-Napoca, construit la 1910 după planurile arhitectului Kapeter, este una dintre clădirile reprezentative pentru municipiul Cluj-Napoca. Clădirea a fost ridicată sub influenţa secessionului austriac.

Palatul Wass din Cluj-Napoca este o clădire situată în Piaţa Unirii la nr. 11, lipit de Palatul Josika.

Clădirea este o îmbinare a stilurilor arhitecturale renascentiste, clasiciste şi rococo. Ultimul proprietar al clădirii a fost contesa Otilia Wass care organiza aici saloane literare. Contesa a donat clădirea către Asociaţia Muzeului Ardelean, asociaţia stabilindu-şi aici sediul.

Piaţa Unirii din Cluj, mai demult Piaţa Regele Matia, (în maghiară Mátyas Király tér), este punctul zero al municipiului Cluj-Napoca.

Actuala Piaţă a Unirii a constituit miezul oraşului medieval Cluj, grupat în jurul Bisericii Sf. Mihail. Zidurile cetăţii medievale delimitează centrul istoric al oraşului. Piaţa este cea mai mare ca dimensiune (cca. 220m pe 160m) din vechile pieţe aflate în centrul şi sud-estul Europei. Există pieţe de dimensiuni mai mari, dar acestea s-au format mult mai târziu.

Istoric, este cea de-a doua piaţă a Clujului, după Piaţa Mică (actuala Piaţa Muzeului), în Evul Mediu, fiind denumită Piaţa Mare, spre a fi deosebită de cealaltă piaţă, Piaţa Mică. În ultima parte a secolului XIX numele i-a fost schimbat în Piaţa Principală, denumire care nu a rămas pentru mult timp. În prima parte a secolului XX piaţa a fost denumită Piaţa Regele Matia (Mátyas Király tér), după numele lui Matia Corvin. După 1918 piaţa a fost numită Piaţa Unirii, nume pe care îl poartă şi acum. În perioada guvernării comuniste denumirea i-a fost schimbată în Piaţa Libertăţii. Colocvial mai este denumită şi Piaţa Mare sau simplu Centru.

În mijlocul pieţei se află Biserica Sf. Mihail şi Statuia lui Matia Corvin. Laturile pieţei conţin mai multe clădiri celebre: astfel pe latura estică se află Palatul Bánffy, care adăposteşte acum Muzeul de Artă şi cele 2 clădiri construite în oglindă, de la care porneşte strada Iuliu Maniu. Pe latura sudică se află clădirea fostei primării şi cea a Băncii Naţionale. La colţul sud-vestic se află clădirea Hotelului Continental, ridicată la 1894.

Cele 2 clădiri „gemene” de pe latura estică.

După revoluţie, piaţa a devenit principalul punct financiar-comercial al oraşului. Printre mărcile care au închiriat spaţii în Piaţa Unirii se numără, Adidas, United Colors of Benetton, Reebok, Outwear, Steillmann. Totodată s-au deschis reprezentanţe ale Băncii Transilvania, Citibank, Alpha Bank, BRD, Bank Leumi.

Piaţa urmează a fi supusă unui proces de refacere şi transformare în zonă pietonală, alături de latura nordică a Bulevardului Eroilor.  La data de 29 septembrie 2008 au început lucrările la amenajarea vestigiilor romane din faţa Statuii lui Matia Corvin, aceasta reprezentând prima din cele patru faze ale refacerii pieţei.

Obiective turistice

* Statuia lui Matei Corvin

* Casa Parohiei Romano-Catolice

* Palatul Bánffy

* Palatul Josika

* Palatul Rhedey

* Palatul Wass

* Clădirea Hotelului Continental (fostul Hotel New York)

* Biserica Sf. Mihail

* Biserica Bob

* Biserica Piariştilor

* Biserica Evanghelică

Muzee

Muzeul de Artă din Cluj-Napoca - un muzeu de artă, situat în palatul contelui Bánffy. Muzeul de Artă Cluj-Napoca, instiuţie aflată în subordinea administrativă a Consiliului Judeţean Cluj şi în subordinea ştiinţifică a Ministerului Culturii şi Cultelor, este una dintre cele mai prestigioase instituţii muzeale cu profil artistic din România.

Cluj-napoca, P-ta Unirii, nr. 30

http://www.macluj.ro   Email: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.

Tel: 0264-596 952

Fax: 0264 - 596 953

Muzeul Naţional de Artă Cluj posedă un patrimoniu deosebit de valoros de artă românească şi europeană: pictură, grafică şi artă decorativă (secolele XV-XX). Înfiinţat în anul 1951, muzeul a beneficiat încă de la constituirea sa, de unele fonduri mai vechi: o mică parte din colecţia de curiozităţi, orfevrărie, piese de mobilier şi artă plastică europeană, provenind de la Muzeul Ardelean şi mai ales colecţia cunoscută sub numele "Pinacoteca Virgil Cioflec". De numele lui Virgil Cioflec (1876-1948), autor al unor monografii de referinţă dedicate pictorilor Ştefan Luchian (1924) şi Nicolae Grigorescu (1925), precum şi al unor scrieri despre arta pertinente publicate în presa vremii, se leagă un act de cultură de mare însemnătate pentru viaţa Clujului interbelic: donarea colecţiei sale de artă românească, Universităţii Clujene (1929-1930). Deschidrea către public a pinacotecii Virgil Cioflec (1933) însemna, de fapt, deschiderea la Cluj a primului muzeu de artă românească modernă, al cărui succesor a devenit Muzeul Naţional de Artă Cluj.

Alcătuită cu pasiunea şi competenţa cunoscătorului capabil să preţuiască valorile consacrate (Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, Dimitrie Paciurea) şi să susţină cu clarviziune afirmarea talentelor autentice (Theodor Pallady, Camil Ressu, Vasile Popescu, Jean Al. Steriadi, Lucian Grigorescu, Oscar Han, Cornel Medrea), Colecţia Virgil Cioflec reprezintă şi astăzi nucleul valoric al patrimoniului Muzeului Naţional de Artă Cluj. Amplificarea fondului muzeal s-a realizat în anii care au urmat înfiinţării lui, pe seama unor transferuri, donaţii şi achiziţii. Operelor de artă transferate de către Ministerul Culturii, Muzeul Naţional de Artă Bucureşti şi Administraţia locală (Barbu Iscovescu, Constantin David Rosenthal, Theodor Aman, Gheorghe Tattărăscu, Gheorghe Panaitescu Bardasare, Carol Popp de Szathmary, Ioan Andreescu, Karl Storck) li se adaugă un fond însemnat provenind de la Filiala Cluj a Academiei Române (1971). Cuprinzând piese importante de artă din Transilvania (pictori necunoscuti din secolele XVIII şi XIX, Franz Neuhauser, Joseph Nehauser, Franz Anton Bergman, Koreh Sigismund, Szathmari Gati Sandor, Simo Ferenc), acest fond a contribuit substanţial la conturarea unei fizionomii a patrimoniului.

Activitatea de cercetare desfăşurată de-a lungul anilor de către specialiştii muzeului, valorificată prin studii şi expoziţii retrospective de anvergură a introdus în circuitul artistic naţional personalităţi de seamă ale artei din Transilvania: Elena Popea, Alexandru Popp, Pericle Capidan, Szolnay Sandor, Tasso Marchini, Aurel Ciupe, Romul Ladea, Petre Abrudan, Emil Cornea, Nagy Albert, Theodor Harsia, Fulop Antal Andor, Alexandru Mohy, Georgeta şi Constantin Ticu Aramescu, Ioan Sima, Petru Feier, Anton Lazăr, Walther Wiedmann, Bene Jozsef, Letiţia Munteanu, Coriolan Munteanu, Friederich Bomches, Sabin Nemeş, Nicolae Agârbiceanu, Valer Chende, Egon Marc Lovith, Constantin Lucaci. Aceste retrospective au determinat donaţii importante ale artiştilor şi ale familiilor acestora, precum şi din partea unor colecţionari de artă. Cercetarea a direcţionat şi un profgram de achiziţii orientat prioritar spre evidenţierea creaţiei artiştilor originari, sau activi în spaţiul intracarpatic (Aloisie Hora, Mişu Popp, Venceslav Melka, Sava Henţia, Simion Corbul-Hollossy, Octavian Smigelschi, Dimitrie Cabadev, Nagy Istvan, Sabin Popp, Aurel Popp, Hans Eder, Johann Mattis Teusch, Virgil Fulicea), dar şi spre completarea patrimoniului de artă veche (icoane din secolele XVII şi XVIII) şi artă modernă românească (Gheorghe Petraşcu, Francisc Sirato, Ion Teodorescu - Sion, Alexandru Phoebus, Corneliu Mihailescu, Ziffer Sandor, Thorma Janos, Corneliu Baba, Ioan Georgescu, Ion Jalea, Ion Irimescu, Dimitrie Gheaţa, Ion Ţuculescu).

Muzeul este adăpostit într-un important edificiu baroc din secolul al XVIII-lea opera arhitectului german Johann Eberhard Blaumann. Spaţiul de la etajul palatului este destinat Galeriei Naţionale. În anul 1990, Galeria Naţională a fost închisă pentru reorganizare, impusă atât de starea avansată de degradare a edificiului cât şi de nevoia de a organiza expunerea permanentă în funcţie de noile cercetări şi de piesele ahiziţionate sau donate în ultimul timp. Printr-o restaurare atentă, spaţiul de expunere generos de la etajul palatului Banffy a redobândit o configuraţie foarte apropiată de acea originară, fiind în acelaşi timp perfect adecvat funcţiei de muzeu de artă. Au fost selectate 325 de piese de pictură şi sculptură cărora li s-au pregătit o ţinută de expunere (restaurare, conservare rame, socluri) adecvate valorii lor artistice deosebite. Noua paginaţie a Galeriei Naţionale, redeschisă pentru public în luna ianuarie 1996, propune o sinteză de patru secole de artă românească cu un accent firesc pe fenomenul artistic din Transilvania: Altarul de la Jimbor (secolul al XVI-lea), pictură BIedermiir, artă stil 1900, avangarda, artiştii legaţi de Şcoala Superioară de Arte Frumoase şi de Centrul Artistic Cluj: Alexandru Popp, Szolnay Sandor, Pericle Capidan, Catul Bogdan, Aurel Ciupe, Romul Ladea, Petre Abrudan, Tasso Marchini, Alexandru Mohy, Szervatius Jeno, Theodor Harsia, Kovaks Zoltan, Nagy Albert, Anton Lazăr, Virgil Fulicea, Constantin Dinu Ilea, Ioan Sima, Egon Mark Lovith.

Artiştii sunt reprezentaţi în galerie prin piese de referinţă din creaţia lor, urmărindu-se atât relevarea unor aspecte caracteristice ale multiculturalităţii proprii îndeosebi spaţiului transilvan, cât şi sugestia relaţiilor complexe între arta din România şi principalele tendinţe şi curente ale artei europene. Integrând în sinteza de artă naţională postbelică valori deplin consacrate, realizate în Transilvania şi îndeosebi la Cluj, Muzeul rămâne receptiv şi la creaţia de dată mai recentă. Din acest motiv trei săli aferente Galeriei Naţionale au fost destinate expoziţiilor temporare ale artiştilor români afirmaţi în ultimele decenii.

Adresa: Piata Unirii nr. 30, tel/fax: (+40) 264/596.952

Ore de vizitare: 11-18, luni si marti, inchis

Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, situat pe str. Constantin Daicoviciu nr. 2 în clădirea cunoscută şi drept Casa Petrechevich-Horvath este continuatorul primei asociaţii muzeale din Transilvania, Societatea Muzeului Ardelean, înfiinţată la 23 noiembrie 1859, dispunând de colecţii bogate de de antichităţi, mineralogie, botanică, o pinacotecă, o colecţie etnografică şi zoologie.

Societatea Muzeului Ardelean a reuşit să constituie o colecţie de peste 24.000 de piese arheologice, numismatice şi alte piese din diverse domenii cum ar fi botanică, zoologie sau mineralogie. Aceste colecţii au fost preluate de universitatea clujeană odată cu înfiinţarea ei, în 1872. Din 1929 colecţia de antichităţi a trecut la Institutul de Studii Clasice, însă deoarece lipsea un spaţiu adecvat, colecţia a suferit mai multe mutări, în final ea stabilindu-se definitiv în 1937 în incinta actuală din str. Daicoviciu. Colectia etnografică şi pinacoteca vor sta la baza înfiinţării altor doua muzee clujene, Muzeul de Artă şi Muzeul de Etnografie.

Din 1948, colecţiile au trecut în subordinea Academiei Române din Cluj. Începând cu 1 ianuarie 1963, Muzeul de Istorie a început să funcţioneze drept instituţie de sine stătătoare, iar din din 1994 este clasificat ca fiind de importanţă naţională. Din 1999 muzeul deţine şi un bogat tezaur, deschis la sediul muzeului.

Unul dintre exponatele mai deosebite este un obiect metalic descoperit în 1973, în apropiere de Aiud. Acesta seamănă izbitor de mult cu piciorul unui tren de aterizare, iar din analiza stratului de oxid alb-gălbui care îl acoperă s-a tras concluzia că acesta are o vechime 300-400. Pe lângă metalul principal, piesa conţine, în cantităţi mici cupru, zinc, cobalt, zirconiu, aceste metale nefiind descoperite decât mult mai târziu decât vârsta obiectului.

Colecţia de Istorie a Farmaciei se află în clădirea primei farmacii (sec.XVI) din Cluj-Napoca, "Casa Hintz" sau "La Sfântul Gheorghe" , atestată documentar încă din 1573. Casa a fost deţinută, pe rând, de Alexander Schwartz (1727-1749), Tobias Maucksch (1752-1802), Tobias Samuel Maucksch (1802-1805), Johann Martin Maucksch (1805-1817), văduva acestuia (1817-1822), Daniel Szlaby (1822-1863) şi apoi de familia de farmacişti Hintz (1863-1949). La originea colecţiei expuse stă o colecţie a profesorului Iuliu Orient (1869-1940), care cuprinde diverse obiecte farmaceutice transilvănene şi pe care a expus-o în 1904 într-o sală a Muzeului Ardelean. Profesorul a donat colecţia muzeului, ea întregindu-se cu o colecţie de istorie a medicinii, iar pe parcursul timpului adăugându-i-se şi alte donaţii valoroase care descriu istoria farmaciei transilvănene începând cu secolul XVI.

Este primul muzeu înfiinţat în România cu obiecte în majoritate cedate de Muzeul Brukenthal şi o parte din obiectele aparţinând farmaciei familiei G. Hintz înfiinţată în 1710, probabil cea mai veche farmacie, construcţie care se menţine şi acum. Este proprietate de stat. Este deschis publicului.

Adresa: Cluj-Napoca, Piata Unirii, colt cu str. Regele Ferdinand

Muzeul Etnografic al Transilvaniei. Muzeul a fost înfiinţat la 16 iunie 1922. Cu peste 80 de ani vechime neîntreruptă, muzeul a ajuns cel mai mare de acest gen din România şi unul dintre cele mai prestigioase din Europa. Se află pe Str. Memorandumului nr. 21, în clădirea Reduta; este o construcţie de la finele secolului XVIII. Clădirea Reduta a adăpostit în perioada 1848-1865 Dieta Transilvaniei. Tot aici a avut loc procesul memorandiştilor în 1894-1895, eveniment cu largi ecouri internaţionale la acea vreme şi în 1923 s-a organizat aici Congresul general al sindicatelor din România.

Muzeul dispune de un patrimoniu de peste 50.000 de piese de port popular şi mărturii ale diferitelor obiceiuri străvechi, reflectând ocupaţiile populaţiei transilvănene. Acestea sunt riguros organizate, oferind vizitatorilor o imagine completă a obiceiurilor din Transilvania. Sunt expuse peste 43.000 de obiecte etnografice, organizate în 8 sectii: Ceramică, Textile, Ocupaţii, Port, Locuinţă-alimentaţie, Obiceiuri, Secţia în aer liber şi Secţia internaţională. Există 50.000 de fotografii; 5.000 de diapozitive; 12.000 reviste de specialitate.

Parcul Etnografic Romulus Vuia din Cluj-Napoca, este o secţie în aer liber a Muzeului de Etnografie (un muzeu al satului), fiind primul muzeu în aer liber din România, aflat în zona Hoia din Cluj-Napoca. Acesta a luat fiinţă în 12 aprilie 1929, cele mai vechi exponate datând din 1678. Conţine:

13 gospodării cu 90 de construcţii caracteristice zonelor Munţii Apuseni, Năsăud, Bistriţa, Câmpia Transilvaniei, Maramureş, Secuimea, Zarand, Podgoria Albă, Ţara Oaşului, Gurghiu, Depresiunea Călăţele, Bran ( 34 de instalaţii tehnice ţărăneşti, 5 case-atelier, 3 biserici de lemn, o poartă de cimitir). Muzeul Satului - cel mai cuprinzător muzeu în aer liber din România şi al şaselea din Europa.

Programul de vizită

Marti-duminica: 09.00-17.00

Parcul Etnografic «Romulus Vuia»

Marti-duminica: 09.00-17.00

Acces: autobuze - liniile 26, 27, 28, 30, 41, coborâre statia “ Piata 14 iulie”

Casa memorială Emil Isac din Cluj-Napoca, a fost un muzeu cu profil de istoria literaturii dedicat poetului Emil Isac (1886-1954).

Situat pe strada care îi poartă numele, în casa locuită de familia Isac din anul 1895, muzeul a funcţionat din 1955 în casa naţionalizată şi care a fost retrocedată familiei în anul 1995, s-a desfiinţat în anul 2001.

Emil Isac a fost un exponent al literaturii progresiste din Transilvania în prima jumătate a sec. al XX-lea. Muzeul conţinea o colecţie de fotografii, manuscrise, corespondenţa a familiei poetului, documente, ziare, reviste şi obiecte ce au aparţinut poetului. Fiind proprietatea statului, după desfiinţarea muzeului au fost depozitate la Biblioteca Judeţeană "Octavian Goga".

Muzeul de Speologie "Emil Racoviţă" din Cluj-Napoca- singurul muzeu din România dedicat memoriei savantului Emil Racoviţă şi ştiinţei peşterii şi al doilea din Europa de Est; se afla intr-o locatie a Clujului Medieval, adevarate vestigii , pline de surprize; mai precis in 'fosta închisoare' a târgului de pe atunci. Muzeul este amenajat în 3 trei încăperi.ce adăpostesc obiectele care au aparţinut savantului Emil Racoviţă, dar şi o parte din descoperirile sale din peşteri.

Orar : Ma - Vi 12.00 - 16.00 h.

Adresa: Cluj-Napoca, Str. Sextil Puscariu, Nr. 8

Muzeul de Paleontologie-Stratigrafie din Cluj-Napoca aparţine Catedrei de Geologie-Paleontologie a Facultăţii de Biologie şi Geologie şi se găseşte în clădirea centrală a Universităţii Babeş-Bolyai. Muzeul de Paleontologie-Stratigrafie a fost gândit în scop didactic şi de cercetare, dar el este deschis tuturor celor care sunt interesaţi de evoluţia vieţii pe Pământ şi de marile evenimente care au marcat etapele acesteia.

Muzeul de Paleontologie-Stratigrafie deţine peste 50.000 de eşantioane, dintre care sunt expuse mai mult de 30.000. Materialul fosil este structurat în mai multe colecţii tematice, unele având o valoare ştiinţifică, didactică şi culturală deosebită.

Colecţia taxonomică de paleontologie reuneşte într-un aranjament sistematic plante, nevertebrate şi vertebrate fosile din ţară şi străinătate. Se remarcă fragmente de ferigi uriaşe carbonifere, precum şi trunchiul silicifiat policrom din vestita pădure jurasică din Arizona.

Muzeul de Paleontologie-Stratigrafie deţine şi colecţii de vertebrate, unde sunt expuşi ichthyosaurieni din Jurasicul de la Holzmaden (Germania) şi câteva eşantioane din celebra faună de dinosauri din Bazinul Haţeg şi din cel al Transilvaniei: Struthiosaurus Transylvanicus, Magyarosaurus Dacus, Zalmoxes Robustus, Zalmoxes Shqiperorum şi ouă de dinosauri, foarte bine conservate.

Colecţia de tipuri este cea mai valoroasă colecţie şi cuprinde peste 200 de specii de plante şi animale fosile, dintre care 118 sunt incluse în Patrimoniul Naţional. Ele reprezintă specii noi pentru ştiinţă, descrise pentru prima dată în Bazinul Transilvaniei.

Colecţiile regionale se remarcă prin marea lor valoare şi diversitate. Dintre acestea, Colecţia Bazinului Transilvaniei este unică în România. Situată într-o sală aparte, aranjamentul eşantioanelor din colecţie încearcă să redea forma bazinului, cu fauna mezozoică provenind din Carpaţii Orientali şi Munţii Apuseni, dispusă marginal, iar fauna depozitelor cenozoice în partea centrală a sălii. Exponatele sunt aranjate regional, stratigrafic şi taxonomic şi cuprind moluşte, echinide, vertebrate şi plante fosile din depozitele paleogene şi neogene ale Bazinului Transilvaniei.

Muzeul de Paleontologie se găseşte în Clădirea Centrală a Universităţii Babeş-Bolyai (Str. M. Kogălniceanu nr.1), Catedra de Geologie-Paleontologie. Pentru vizitarea muzeului este necesară programarea în avans.

Muzeul universitatii din Cluj-Napoca

Conceput pentru a pune în valoare istoria deosebit de bogată a învăţământului universitar clujean de-a lungul secolelor, activitatea profesorilor şi studenţilor care au frecventat diferitele facultăţi, dar mai ales contribuţiile deosebite ale intelectualilor români din Transilvania la patrimoniul culturii şi ştiinţei mondiale, Muzeul Universităţii din Cluj a fost înfiinţat în aprilie 2001. Din ianuarie 2002, el a fost extins, funcţionând astăzi într-o formă mult îmbogăţită.

Colecţiile sale numără în prezent peste 750 de piese originale şi facsimile (carnete de student, anuare, manuale universitare, documente, diplome, cărţi poştale, fotografii, diferite aparate ştiinţifice, medalii etc.). Cu ajutorul acestora sunt reconstituite istoria şi activitatea tuturor colegiilor, facultăţilor şi universităţilor care au existat succesiv în Cluj-Napoca, cu începere din secolul al XVI-lea (când la 1581 s-a creat Colegiul Iezuit, condus de rectorul-călugăr Antonio Possevino) şi până astăzi.

Dintre exponate, se remarcă în mod special colecţia de fotografii de epocă –  totalizând circa 500 de clişee – care prezintă, în imagini elocvente, momente marcante din viaţa universitară, în special din perioada interbelică.

Muzeul este structurat în două părţi principale, anume:  expoziţia permanentă, rezerva muzeului – accesibilă numai specialiştilor, pentru cercetare şi documentare, o mini-bibliotecă de lucrări referitoare la istoria universităţilor româneşti este în curs de constituire, În cadrul expoziţiei de bază, exponatele sunt grupate în mai multe secţiuni, respectând criteriile cronologic şi  tematic.

Primele panouri din expoziţia muzeului universităţii prezintă date legate de elevii şi profesorii de la colegiile pe care diferitele ordine religioase catolice şi protestante le-au înfiinţat şi condus în Cluj între secolul al XVI-lea şi al XIX-lea. Sunt ilustrate apoi cele mai semnificative aspecte din activitatea universităţii maghiare Franz Iosif care a funcţionat în Cluj între 1872-1918, când Transilvania era parte integrantă a Imperiului austro-ungar.

Prezentarea evoluţiei universităţii româneşti "Regele Ferdinand" (1919 -1945) ocupă cea mai mare parte a expoziţiei permanente a muzeului. Secţiunea se remarcă prin obiectele şi fotografiile expuse. Acestea oferă vizitatorului informaţii nu doar despre viaţa ştiinţifică a universităţii, ci şi despre patrimoniul de clădiri şi dotări destinate deopotrivă profesorilor şi elevilor, care a fost mereu îmbogăţit printr-o bună administrare din partea rectorilor, o contribuţie deosebită având-o prof. Florian Ştefănescu Goangă. Menţionăm în acest sens vitrinele dedicate Colegiului academic (azi Casa Universitarilor) unde e reconstituită cu acurateţe înfăţişarea avută de clădire în anul inaugurării sale, 1937. Nu au fost uitate nici aspectele activităţii politice avute de profesorii universităţii din Cluj, dar nici acţiunile desfăşurate de societăţile studenţeşti pe facultăţi, precum şi de centrul studenţesc general "Petru Maior". O atenţie specială a fost acordată anilor celui de-al doilea război mondial, când universitatea românească din Cluj a fost nevoită să se refugieze la Sibiu şi Timişoara şi să-şi reorganizeze integral procesul instructiv educativ pentru a-l adapta noilor condiţii.

După instaurarea comunismului, în Cluj au existat între 1945-1959 două universităţi separate, anume cea românească, cu numele de "Victor Babeş", şi universitatea maghiară "Bolyai", a căror activitate este şi ea ilustrată în cadrul muzeului. A fost accentuată prin câteva mărturii documentare şi represiunea la care au fost supuşi mulţi dintre profesorii şi cercetătorii acestor instituţii de către regimul comunist.

Tot în cadrul expoziţiei permanente sunt prezentate date legate de crearea universităţii Babeş-Bolyai, prin unificarea celor două universităţi română şi maghiară în 1959, precum şi o istorie a evoluţie şi transformărilor acestei noi instituţii înainte şi după 1989, când "Babeş-Bolyai" a devenit o universitate multiculturală, de nivel european, cu specializări foarte numeroase şi variate oferite azi studenţilor, precum şi cu un înalt nivel de cercetare ştiinţifică.

O secţiune aparte este consacrată marilor personalităţi din universitatea clujeană care de-a lungul timpului au avut contribuţii deosebite atât la dezvoltarea acestei instituţii, cât şi la progresul ştiinţei şi culturii mondiale, aşa precum sunt Emil Racoviţă, Constantin Daicoviciu, Hermann Oberth, Lucian Blaga, Petre Sergescu, Eugen Speranţia şi alţii.

Muzeul se găseşte pe str. Mihail Kogalniceanu, nr. 4, 400084, Cluj, Romania.

Program de vizitare: luni  - vineri, orele 9.30-13.30.

Telefon: 00-40-264-591471

This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.

Muzeul Zoologic din Cluj-Napoca

Înfiinţat în 1859, ca o secţie a muzeului ardelean, Muzeul Zoologic al Universităţii Clujene şi-a sporit treptat zestrea, numărând în prezent peste 300.000 de piese. Renumele european, pe care Clujul universitar şi-l dobândise, la sfârşitul primului deceniu al secolului XX, după înfiinţarea Universităţii Daciei Superioare în 1919, se datorează, alături de alte figuri marcante, şi profesorilor biologi Alexandru Borza şi Emil Racoviţă, cel din urmă, fiind primul titular al Catedrei de Biologie generală din România, înfiinţată în 1920.

Muzeul Zoologic este adăpostit la parterul clădirii, în care se află Facultatea de Biologie, Bibleoteca facultăţii, Institutul de Speologie, Centrul de Cineficare al Universităţii şi Centrul de Microscopie Electronică. Planul după care a fost construită această clădire este identic cu cel al Institutului de zoologie din Napoli şi a fost ridicat în jurul anului 1912.

Muzeul Zoologic face parte din Patrimoniul Universităţii ,,Babeş-Bolyai'', şi este format din mai multe colecţii ştiintifice de animale ( colecţia malacologică Biltz, colecţia lepidopterologică Franzenau, colecţia de izopode Radu etc.). Ca valoare ştiinţifică şi după numărul de exemplare conservate, Muzeul Zoologic se situeaza pe locul al - II - lea, după Muzeul ,,Gr. Antipa'', din Bucureşti.

Muzeul este împărţit în trei:

expoziţia propriu-zisă, ce cuprinde un număr mare de vertebrate şi nevertebrate, expuse izolat sau în diorame şi microdiorame care reproduc cadrul natural;

colecţiile ştiinţifice, care cuprind peste 300.000 exemplare de animale (din care majoritatea sunt insecte ), şi care sunt accesibile doar specialiştilor;

rezerva muzeului, a cărui material biologic este expus temporar sau cu care se completează expoziţia

Pe lângă speciile autohtone, o mare parte din exponate repezintă fauna exotică, cum este de exmplu colecţia de corali, scoica-de-perle (Meleagrina margaritifera), scorpionul african (Pandinus imperator), fluturele migrator Monarh (Danaus plexipus), o varietate întreagă de stele-de-mare, peşti Dipnoi, peştele-electric african (Malapterurus electricus), mâna Sfântului Petru (Zeus Faber mauritanicus), surucucu (Lachesis atrox), o specie de  şarpe marin (Pelamis bicolor), dropia-gulerată (Chlamydotis undulata), găinuşa de deşert (Sierrapthes paradoxus), pasărea paradisului (Paradisea apoda), tucanul (Ramphasthos toco), cangurii (Protemnodon rufogrissea), ursuleţul-spălător( Procyon lotor),  girafa, (Giraffa camelopardalis), mangusta (Herpestes ichneumon), grupul de feline mari (Felis leo, F. tigris, Panthera onca) şi multe altele. La  fel şi exemplarele de colibrii, atrag atenţia prin variaţia coloritului schimbător în funcţie de lumina care cade pe corpul lor cât şi prin felul în care este arătat cum se hrănesc.

Aspectele comportamentale ale vieţii animalelor sunt relevate în mai multe moduri. Spre exemplu avem expuse insectare tematice în care sunt arătate variaţiile de talie ale fluturilor în anotimpul ploios şi secetos,  aspecte de homocromie copiantă şi mimetism la fluturi şi larve şi de asemenea etape ale elaborării firului de mătase la fluturele-de-mătase (Bombix mori). De asemenea viaţa păsărilor de stufăriş cu tipurile de cuiburi pe care acestea le construiesc,  precum şi diorama cu fauna câmpiei Bărăganului, în care sunt relevante fenomenele de mimetism şi homocromie copiantă prezente la toate categorile de vertebrate din acel spaţiu, alcătuiesc o zonă informaţională sugestivă. De un interes deosebit este si microdiorama in care se află expuşi grangurii (Oriolus oriolus). Aici este prezentat atât fenomenul de dicromism sexual, precum şi locul în care este construit cuibul şi ponta. O dioramă deosebit de reprezentativă este şi cea în care este arătată lupta pentru existenţă pe timp de iarnă într-o pădure din zona noastră, şi care alcătuieşte totodată un spaţiu explicativ bine documentat.

În ceea ce priveşte colecţiile ştiinţifice acestea sunt depozitate în majoritate într-o sală anume destinată şi reprezintă rezultatul muncii de o viaţă a mai multor cercetători, o parte dintre aceştia foste cadre didactice sau studenţi ai facultăţii noastre. Mai există însă şi colecţii tematice expuse în sălile muzeului. Totuşi, datorită faptului că peste acest muzeu au trecut două războaie mondiale, o parte din aceste colecţii nu mai au documentaţie ştiinţifică.

În cadrul expoziţiei de bază avem expuse şi animale care reprezintă  rarităţi,  specii dispărute, sau endemisme ca de exemplu nautilul (Nautilus sp.) relict din era primară,  care se găseşte doar in Oceanul Pacific, (Lymulus polyphemus) singura formă actuală din grupul demult dispărut al Trilobiţilor,  asperetele (Romanychtis valsanicola) , care se găseşte doar în apele râului Vâlsan şi câţiva afluenţi , tuatara (Sphenonon punctatus) care trăieşte în Noua Zeelandă şi care este rudă cu reptilele preistorice, pasărea kiwi (Apterix öeweni) tot din Noua Zeelandă, porumbelul-evantai (Goura victoria) vulturul-bărbos (Gypaetus barbatus) şi vulturul pleşuv (Aegypius monachus), ambele specii dispărute definitiv din fauna ţării noastre, ornitorincul (Ornithorhynchus anatinus) şi echidna (Zaglosus brujnei) din Australia.

Datorită vastului material faunistic de care dispunem, muzeul a participat cu exponate la organizarea de expoziţii temporare la muzeele din Vatra-Dornei şi Târgu-Mureş şi de asemenea a fost organizată o expoziţie temporară de reptile vii venită de la Arad.

Muzeul Zoologic, serveşte în primul rand ca bază materială de studiu pentru studenţii Facultăţii de Biologie. De asemenea muzeul este vizitat anual de către grupuri de studenţii facultăţilor de Biologie, Agronomie, din ale centre universitate, de către studenţi ai Facultăţii de Arte Pastice, elevi şi cercetători, care au aici ocazia de a-şi desăvârşi studiile legate de faună.

La cererea grupurilor organizate sau chiar şi a persoanelor particulare, se efectuează ghidaj de specialitate. Au fost făcute şi câteva expoziţi temporare cu tematici diverse ca ,,Herpetofauna românească ‘’(care a fost transformată în expoziţie permanentă), ,,Din fauna Mării Negre’’, ,,Vizitatori de iarnă pe teritoriul românesc’’ şi de asemenea a fost organizată o expoziţie temporară de reptile vii.

Program de vizitare

- luni –vineri             9-15 / - sâmbata –duminica 10-14

Cum ajungem ?

La Muzeul Zoologic, se poate ajunge pe jos, venind din centrul oraşului direct pe strada Clincilor nr. 5-7, urcând până la baza complexului studenţesc ,,Haşdeu’’, unde se află clădirea Facultăţii de Biologie. Muzeul se află situat la parter.

Folosind mijloacele de transport în comun, se poate circula cu următoarele:

autobuze nr. 9, 24, 29, 30.

troleibuze nr. 1, 6, 7.

se coboară la spitalul de copii (sau vis-à-vis) de unde se merge pe–str. Iuliu Haţeganu – (fostă str. Muzeului), iar la capătul acesteia se vede panta care urcă până la baza clădirii.

Adresa:   Str. Clinicilor nr. 5-7 Cluj-Napoca

Telefon : 0264.59.57.39   int. 121

Fax:  431859

E-mail:   This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.

Grădina Botanică „Alexandru Borza” a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, România a fost fondată în 1920 de profesorul Alexandru Borza. Întinsă pe o suprafaţă de aproape 14 hectare, în partea sudică a Clujului, grădina botanică, organizată după Unirea Transilvaniei cu România, în anii activităţii de aşezare pe temeiuri solide a universităţii clujene, a reuşit să se dezvolte în timp atât ca şi un obiectiv turistic clujean cât şi ca important spaţiu didactic şi ştiinţific din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai.

Printre atracţiile grădinii se numără Grădina japoneză (o grădină în stil japonez cu un pârâu şi o căsuţă în stil japonez), Grădina romană cu vestigii arheologice din vechea colonie romană Napoca, printre care şi o statuie a lui Ceres, zeiţa cerealelor şi a pâinii, alături de plante cultivate care domină agricultura contemporană românească.

La momentul de faţă grădina deţine peste 10 000 de specii de plante, număr foarte mare pentru o grădină botanică, fapt care a dus la o evaluare a Grădinii printre cele mai prestigioase din lume. Flora şi vegetaţia din ţara noastră este reprezentată foarte bine prin plante aduse din Banat, Moldova, Oltenia, dunele maritime ale Mării Negre, Câmpia şi Podişul Transilvan, dar şi din Munţii Carpaţi. Relieful variat a permis aducerea de plante din munţii Caucaz, Balcani, Himalaya, dar şi din zona Mării Mediterane.

Pentru a crea condiţiile cele mai propice plantelor a fost realizată o împărţire a spaţiului în mai multe sectoare:

* Sectorul ornamental - Aici sunt cultivate zeci de specii a câtorva sute de plante lemnoase şi ierboase care încântă vizitatorii de-a lungul întregului an în zone cum ar fi Grădina Japoneză, Rosariumul şi Grădina Mediteraneană;

* Sectorul fitogeografic conţine o colecţie de plante aranjate în funcţie de asociaţiile lor naturale;

* Sectorul sistematic - un mare număr de specii grupate pe familii, care la rândul lor sunt dispuse după ordine şi clase, din punct de vedere filogenetic;

* Sectorul economic este format dintr-o serie de plante cultivate pentru utilitatea lor industrială/economică, cum ar fi cocotierul sau palmierul de ulei;

* Sectorul medicinal - plante cunoscute datorită proprietăţilor lor medicale şi curative.

Complexul de sere existent este format din 2 grupe cu un total de şase sere (în suprafaţă totală de peste 3 500 de m²) în care sunt cultivate plante ecuatoriale şi tropicale:

* Sera cu plante acvatice – aici se poate admira lotusul amazonian cu frunze de peste 1,5 m diametru,

* Sera cu palmieri – peste 80 de specii de palmieri decorativi sau industriali (cocotierul, palmierul de ulei), aduse din Japonia, Australia, Asia şi Insulele Canare

* Sera cu vegetaţie din Australia şi mediteraneană – diverse specii de ficus, ferigi,

* Sera cu orhidee şi ferigi,

* Sera cu bromeliacee,

* Sera cu plante suculente.

Grădina Romană din Cluj-Napoca, sau grădina lui Pliniu, este dispusă în jurul statuii zeiţei romane a agriculturii Ceres, în acest spaţiu fiind aranjate o serie de piese arheologice descoperite în oraşul roman Napoca, printre care şi două sicrie romane. Aici se află totodată o colecţie de plante care decorau odinioară grădinile romane.

Grădina Japoneză din Cluj-Napoca este aranjată în stilul tradiţional gyo-no-niwa şi cuprinde elemente de peisaj specifice Japoniei, aranjate într-un cadru tradiţional japonez: un lac creat artificial, în mijlocul căruia se află o mică insulă legată de marginile lacului pe o parte printr-un pod curbat japonez la capătul căruia se află o poartă sacră japoneză, iar pe partea opusă se află un podeţ din piatră. În jurul lacului sunt dispuse patru lanterne de piatră, zona fiind amenajată cu plante aduse din Orientul Îndepărtat. Din păcate, la momentul de faţă sistemul de apeducte care alimentează lacul este nefuncţional.

De-a lungul timpului grădina a reuşit să dezvolte relaţii de colaborare cu peste 450 de instituţii similare din peste 80 de ţări, în domeniul botanicii. Grădina a devenit unul dintre membrii fondatori ai Asociaţiei Grădinilor Botanice din România, iar în incinta sa se află Institutul Botanic al Facultăţii de Biologie şi Geologie, care cuprinde o serie de instituţii culturale şi ştiinţifice.

Sub patronajul Grădinii Botanice se află o serie de instituţii cu scop ştiinţific, didactic şi cultural:

* Muzeul Botanic din incintă deţine peste 7 000 de piese şi exponate, care sunt admirate de către vizitatori şi folosite cu scop didactic şi ştiinţific;

* Herbarul Grădinii Botanice este cel mai mare din România, cu peste 650 000 de eşantioane de plante din toate regiunile lumii, cu o valoare ştiinţifică deosebită şi aflat mereu la dispoziţia studenţilor şi a cercetătorilor;

* Biblioteca de Botanică este adăpostită la parterul Institutului Botanic şi deţine materiale de la instituţii cum ar fi Asociaţia Muzeului Ardelean, Biblioteca Institutului Botanic, Catedra de Botanică a Universităţii Clujene precum şi din donaţii de la o serie de oameni de ştiinţă clujeni cum ar fi Alexandru Borza, Onoriu Raţiu ş.a.

În prezent, în grădinile botanice existente în lume se estimează că sunt peste 4 milioane exemplare de plante, aparţinând la aproximativ 80 000 specii, multe dintre ele pe care de dispariţie. În perioada ultimilor zeci de ani, dată fiind degradarea rapidă a habitatelor naturale ca urmare a supraexploatării, poluării, intensificării deşertificării s-a accelerat ritmul de dispariţie al speciilor vegetale, fapt care a impus reconsiderarea rolului şi importanţei grădinilor botanice, care trebuie să depună eforturi în conservarea bio-diversităţii mondiale. Misiunea globală a acestora trebuie să urmărească oprirea pierderii de specii şi a diversităţii lor genetice în lume. Grădina botanică clujeană şi-a impus încadrarea în aceste noi cerinţe, iniţiind cu succes cercetări privind posibilităţile de conservare, a unor specii valoroase din flora României, în special a celor periclitate sau endemice. Odată intrat în spaţiul Grădinii Botanice , ceea ce frapează vizitatorul este liniştea profundă pe care o întâlneşte la tot pasul, în discordanţă cu dinamismul Clujului. Vizitatorilor Grădinii Botanice din Cluj le este recomandat, de aceea, să adopte o atitudine civilizată şi de respect faţă de toată munca şi eforturile a peste 100 de ani şi faţă de tot ceea ce s-a reuşit a se crea aici.

Adresa: Strada Republicii nr. 42

Orar: 9-18, 19 (sere: 9-18, vara, 10-17, iarna)

Telefon: + 40264/592.152

Palatul Arhiepiscopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului şi Clujului este situat în Piaţa Avram Iancu din municipiul Cluj-Napoca. Clădirea a fost ridicată în 1887 drept sediu al Administraţiei Domeniilor Forestiere. După finalizarea lucrărilor de construcţie ale catedralei ortodoxe din Cluj-Napoca, edificiul a fost donat de statul român bisericii ortodoxe române. Clădirea adăposteşte, de asemenea, Seminarul Teologic Ortodox şi un paraclis (capelă).

Edificii religioase

Viaţa religioasă cunoaşte vechi tradiţii şi o mare diversitate în municipiul Cluj. Aici îşi au sediul o mitropolie, patru episcopii ale diferitelor culte, un vicariat romano-catolic, mai multe sinagogi evreieşti, dintre care una vie până în prezent. Cele cinci episcopii sunt:

Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului (ortodoxă),

este una din cele zece mitropolii ale Bisericii Ortodoxe Române, cu sediul în municipiul Cluj-Napoca, cel mai important oras din Transilvania, din punct de vedere religios-universitar, politico-administrativ, cultural si economic. A fost înfiinţată pe 4 noiembrie 2005 ca o reactie a Bisericii Ortodoxe Române de a fi reprezentată in orasele importante.

Episcopia de Cluj-Gherla (greco-catolică),

este o eparhie greco-catolică sufragană, subordonată Arhiepiscopiei Majore de Făgăraş şi Alba-Iulia. Biserica episcopală este Catedrala Schimbarea la Faţă din Cluj. Vechea biserică episcopală din Gherla (neretrocedată) are din perioada interbelică statutul de con-catedrală.

Episcopia greco-catolică de Gherla a fost înfiinţată de Papa Pius al IX-lea la 26 noiembrie 1853 prin bula "Ad Apostolicam Sedem" ca episcopie sufragană (subordonată) Mitropoliei de Blaj

În cuprinsul acestei episcopii se găseşte Mănăstirea Nicula, cel mai însemnat loc de pelerinaj din nordul Ardealului. Episcopia de Cluj-Gherla poartă în prezent un proces pentru restituirea mănăstirii.

Episcopia Reformată a Ardealului,

Episcopia Unitariană, este o ramură a Bisericii Unitariene. Cultul unitarian a fost înfiinţat la Cluj în contextul reformei protestante. Anul 1568 este considerat anul fondării Bisericii Unitariene. În acel an Dieta de la Turda a proclamat libertatea religioasă în Transilvania, admiţând credinţa unitariană ca religie recunoscută a Principatului Transilvania.

Episcopia Evanghelică.

În Cluj-Napoca se găsesc o serie de lăcaşuri de cult reprezentative, cum ar fi:

Biserica Bob din Cluj-Napoca, cu hramul "Învierea Domnului", este prima biserică greco-catolică construită în Cluj şi cea mai veche biserică românească din oraş. Numele bisericii provine de la cel al episcopului Ioan Bob, nobil român, ajuns episcop greco-catolic al Blajului, pe cheltuiala căruia a fost ridicat lăcaşul de cult, între anii 1801-1803. Strada pe care se află biserica a fost redenumită în perioada comunistă în strada Prahovei, iar din 1990 poartă din nou numele episcopului Ioan Bob. Biserica Bob se găseşte la nr. 5, peste drum de şcoala Bob, una din cele mai prestigioase şcoli din oraş.

Biserica Evanghelică-Luterană Sinodo-Prezbiteriană din Cluj-Napoca (strada 21 Decembrie nr.1) a fost construită în perioada 1816-1829, după planurile arhitectului George Winkler. Construcţia îmbină armonios elemente ale barocului cu stilul neoclasic. În zidurile sale au fost încorporate pietrele din aşa-numitul Bastionul rotund.

Biserica şi Mănăstirea Franciscană din Cluj-Napoca se află în actuala Piaţa Muzeului nr. 2 (fosta Piaţa Mică, Piaţa Carolina, Piaţa Dimitrov), fiind unul din edificiile clujene cele mai vechi şi semnificative. Deasupra intrării în lăcaş se află statuia Fecioarei Maria (vezi foto), protectoare a bisericii. Pe frontispiciu sunt amplasate 2 opere ale sculptorului Johannes Nachtigall: statuia Sfântului Francisc şi statuia Sfântului Anton.

În interior se poate admira amvonul, o altă lucrare a lui Johannes Nachtigall. Amvonul a fost decorat cu o reprezentare a lui Isus înconjurat de cei patru evanghelişti. Pe coroana amvonului este înfăţişată urcarea la cer a lui Isus, iar pe altarul principal este o reproducere făcută în 1730 după un tablou din biserica „Santa Maria Maggiore”, din Roma, care o reprezintă pe Sf. Maria.

Pe partea din sud a bisericii sunt trei capele, fiecare dintre ele având dedesubt înmormântate diferite personalităţi. Cea estică a fost destinată familiei guvernatorului Sigismund Kornis (care a donat bisericii o reprezentare a Mântuitorului răstignit pe cruce), al cărei autor nu este cunoscut. Celelalte două capele au fost denumite Sf. Ştefan, respectiv Sf. Iosif.

Biserica Ortodoxă din Deal din Cluj-Napoca (numită şi Biserica Sf. Treime din Deal) aflată pe Str. Bisericii Ortodoxe nr. 12 a fost construită în perioada 1795-1796. Lăcaşul a fost ridicat datorită contribuţiei negustorilor români din Braşov, precum şi a negustorilor greci şi macedoneni din Cluj. În perioada 1919-1932 biserica a fost şi catedrală a Episcopiei Vadului şi Feleacului. Biserica deţine mai multe cărţi, manuscrise şi icoane religioase, printre care "Liturghierul" din 1797. Elementle decorative existente la uşi, ferestre şi bolţi sunt specifice stilului baroc

Biserica Piariştilor din Cluj-Napoca cunoscută şi ca Biserica Iezuiţilor sau Biserica Universităţii din Cluj-Napoca, situată pe strada Universităţii nr. 5, cu hramul Sfânta Treime, este prima biserică catolică edificată în Transilvania după Reforma Protestantă, totodată primul edificiu ecleziastic în stil baroc din provincie. Reprezintă unul dintre cele mai importante simboluri clujene, prototip pentru numeroase alte biserici din Transilvania. Biserica prezintă un contrast puternic între o arhitectură sobră în exterior, şi un interior foarte bine ornamentat, aproape exuberant, o bijuterie a stilului baroc.

În faţa bisericii s-a aflat până în anul 1959 statuia Fecioarei Maria (Statuia Ciumei), monument mutat în altă parte a Clujului de autorităţile comuniste. Biserica are două turnuri cu ceas, cu o înălţime de 45 de metri fiecare. Deasupra intrării se află dispuse trei ferestre înguste, verticale, menite a ajuta la iluminarea internă a edificiului. Uşa de la intrare este ornamentată excepţional, deasupra ei fiind amplasat un basorelief care reprezintă Sfânta Treime. Biserica are incă două intrări, dispuse la stânga, respectiv la dreapta intrării principale. Acestea au deasupra doi sfinţi - Ignaţiu de Loyola şi Francisc Xaveriu, opere ale sculptorului bavarez Johannes König. Lângă aceste intrări laterale se aflau alte două statui, reprezentându-i pe sfinţii Ioan Nepomuk şi Alois Gonzaga.

Biserica Reformată de pe strada Kogălniceanu din Cluj-Napoca (în maghiară Farkas utcai református templom, în germană Reformierte Kirche in der Wolfsgasse) din imediata apropiere a bastionului Croitorilor este unul din cele mai valoroase edificii gotice din Transilvania, ridicat între 1486-1516. Biserica mai este cunoscută şi sub numele de Biserica Reformată Centrală sau Biserica Reformată de pe Uliţa Lupilor. După unirea Transilvaniei cu România numele Uliţei Lupilor a fost schimbat în "strada Mihail Kogălniceanu".

Biserica a rămas un monument unic datorită vechimii şi dimensiunilor sale, fiind cea mai mare construcţie gotica de tip sală (cu o singura navă) din Transilvania şi din sud-estul Europei. În 1603 călătorul Giovanni Argenti o descria drept „cea mai frumoasă din toată Transilvania”. Are 34 m lungime şi 15 lăţime. Înălţimea pereţilor atinge 19 m. Biserica a fost clădită dintr-o singură navă, în spiritul franciscanilor, care nu doreau stâlpi de susţinere sau prea multe ornamente, astfel încât credincioşilor să nu le fie perturbată atenţia de nimic. Mobilierul aparţine secolului XV, fiind realizat de mai mulţi meşteri bistriţeni. Orga în stil rococco este din 1766 şi este a doua orgă ca mărime după cea a Bisericii Negre din Braşov.

În 1651 a fost construit clastrul, în care a funcţionat un colegiu universitar condus de eruditul János Apáczai Csere. Colegiul avea dreptul de a acorda diplome care erau echivalente celor acordate de alte academii italiene, spaniole, franceze sau germane. La acest colegiu a studiat şi Nicolae Pătraşcu, fiu al lui Mihai Viteazul.

Pe pereţii bisericii se află cea mai bogată colecţie de blazoane şi steme din România aparţinând unor nobili transilvăneni, unii dintre ei, cum ar fi principii Apafi I şi II fiind de altfel înmormântaţi aici. Colecţia a fost realizată de preotul Herepei Gergely la sfârşitul secolului XIX. În extremitatea estică a lăcaşului este dispus un monument dedicat ultimului voievod al Transilvaniei, Mihai Apafi I, realizat de Károly Kós în 1942.

În faţa edificiului a fost dispusă o copie de bronz a statuii ecvestre a Sf. Gheorghe ucigând balaurul. Originalul realizat în 1373, de sculptorii clujeni Gheorghe şi Martin, la comanda lui Carol al IV-lea, se află în palatul regal Hradciani din Praga.

Din anul 1960 în biserică sunt programate cu regularitate concerte de orgă, celebre pentru frumuseţea lor.

Biserica Calvaria În zona Mănăştur, din apropierea Clujului, pe actuala stradă a Primăverii nr. 60, a fost ridicată, începând cu secolul XI, abaţia benedictină "Monasterium Beatae Mariae de Clus", înconjurată cu un zid de apărare. Aceasta a fost fundaţia pe care a fost contruită ceea ce astăzi s-a păstrat şi este cunoscută drept Biserica Romano-Catolică Calvaria, cu hramul "Sf. Maria". Ridicată pe o fortificaţie elipsoidală formată dintr-un val de pământ înalt, biserica avea şanţuri de apărare spre sud, est şi vest, spre nord existând o pantă abruptă naturală.

Accesul se face prin colţul sud-estic al dealului Calvaria printre cele două valuri de pământ ridicate pentru apărare. La intrare, pe cele două valuri, se află „Capela Calvaria” ridicată în 1831, respectiv clopotniţa proiectată de Károly Kós în 1922.

Biserica Sf. Petru şi Pavel situată pe B-dul 21 Decembrie 1989 nr. 85 din Cluj-Napoca (mai demult "Strada Sfântul Petru"), a fost construită în forma actuală în stil neogotic la mijlocul secolului al XIX-lea, pe fundamentul unei biserici mai vechi datată din secolul al XV-lea, care se afla în satul Sf. Petru, situat la est de Cluj. Satul a fost distrus la una din invaziile tătarilor, fiind apoi reconstruit. În anul 1560 biserica a devenit unitariană şi a fost distrusă din nou în timpul revoluţiei conduse de Rakoczi (Curuţi), fiind reconstruită pe vechiul amplasament în anul 1711. Cinci ani mai târziu a fost retrocedată de romano-catolicilor, urmând ca în 1724 să treacă la Minoriţi (Ordinul Romano-Catolic Franciscan al Minoriţilor). Actualul edificiu a fost ridicat în 1844-1846 de meşterul Anton Kagerbauer, pe locul vechii bisericii care ajunsese într-o stare avansată de degradare.

Iniţial, atât interiorul cât şi exteriorul bisericii, a fost decorat ca şi Biserica Încoronării din Budapesta. Aspectul actual se datorează modificărilor dintre anii 1844-1848.

În faţa bisericii se află impozantul portal baroc, iniţial amplasat în faţa bisericii Sf. Mihail, iar în spatele bisericii se află statuia Fecioarei Maria (Statuia Sf.Maria Protectoare, Statuia Ciumei), aşezată iniţial pe strada Universităţii. Statuia a fost mutată pentru a fi salvată de administraţia comunistă care nu o agrea. La momentul actual biserica şi portalul au fost renovate, dar statuia se află înt-o avansată stare de degradare, poziţia, de altfel fiind foarte nepotrivită unui astfel de monument.

Biserica Sfântul Mihail este unul dintre cele mai valoroase monumente arhitectonice construite în stil gotic în Cluj-Napoca. Edificiul a fost ridicat în piaţa centrală (actuala Piaţa Unirii) şi se numără printre monumentele emblematice ale urbei de pe Someş.

Alături de Biserica Neagră din Braşov şi Catedrala Evanghelică din Sibiu, Biserica Sf. Mihail din Cluj este considerată a fi unul dintre cele mai impozante edificii gotice din România, cu 70 de metri lungime şi o înălţime maximă de aproape 80 de metri. În ciuda impozanţei sale, trebuie specificat că edificiul nu a fost şi nu este catedrală, ci biserică

Edificiul este o biserică cu altar alungit, boltit în cruce pe ogive şi flancat de altare laterale. Bolta, vitraliile şi sculpturile se remarcă printr-o măreţie surprinzătoare pentru acea vreme, întâlnite mai ales în catedralele vestice. Deasupra porţii de intrare se află un blazon reprezentând pe Sfântul Mihail, sub el aflându-se stema Sfântului Imperiu Roman, cea a Regatului Ungar şi a Regatului Boemiei. Existenţa lor se explică prin faptul că Sigismund de Luxemburg (1387-1437), sub domnia căruia se pare că s-a finalizat edificiul, era împărat roman şi, în acelaşi timp, rege al Ungariei şi al Boemiei.

Tocul uşei sacristiei, sculptură renascentistă în piatră, datează din 1528, fiind comandat la acea vreme de parohul bisericii, Johannes Klein, şi realizat de către un meşter german. Altarul neogotic, operă a meşterului tâmplar Lajos Back, a fost premiat la Expoziţia Mondială din 1873. În centrul altarului este sculptată Fecioara Maria, alături de Sf. Ştefan şi Sf. Ladislau. Majoritatea frescelor din secolul XIV-XV nu au mai rezistat trecerii timpului şi a intervenţiei oamenilor. O mare parte dintre ele au fost deteriorate pe parcursul diverselor reforme religioase, pentru a corespunde noilor idei. Biserica a fost decorată cu numeroase statuete şi reliefuri, din care au mai rămas însă extrem de puţine, marea lor majoritate fiind distruse.

Diferitele restaurări ale bisericii au arătat mai multe picturi murale executate în prima parte a secolului al XV-lea. O ultimă restaurare a catedralei a avut loc între anii 1957-1960, moment la care au fost readuse la viaţă o parte din picturile secolelor XIV-XV.

Biserica Unitariană din Cluj-Napoca (str.21 Decembrie 1989 nr.9) a fost construită în perioada 1791-1796. Ridicată în stil baroc, cu elemente rococo şi neoclasiciste, lăcaşul a fost proiectat de arhitectul vienez Anton Türk. În interiorul bisericii se află o piatră rotundă uriaşă, de pe care legenda povesteşte că în 1556 Francisc David a ţinut o predică în urma căreia cetăţenii Clujului au trecut la unitarianism.

Biserica a trecut printr-o serie de reparaţii şi restaurări în perioada 1805-1806, coordonate de arhitectul Joseph Leder. În 1831 biserica a fost întărită lateral, după ce apăruse riscul prăbuşirii boltei supradimensionate. În 1908 arhitectul Pakey Lajos a finalizat turnul.

Biserica cu Cocoş este o operă a arhitectului timişorean Károly Kós (1883-1977), construită în 1913-1914 în stilul secesiunii vieneze. Se află situată pe strada Moţilor nr. 84, în municipiul Cluj-Napoca. Turnul din sudul bisericii are în vârf un cocoş, de la care provine şi numele edificiului.

Până în secolul XIX pe locul actual al bisericii de astăzi se aflau terenuri virane. Familia contelui Nemes a organizat aici un loc public, care a primit numele de Grădina poporului (Népkert), iar în anii 1840 aici aveau loc spectacole de teatru în aer liber. În 1903 biserica reformată a cumpărat o mare parte din grădina Nemes pentru a ridica un lăcaş de cult.

Planul bisericii s-a inspirat din cel al bazilicilor în stil romanic. Interiorul este decorat cu motive populare maghiare din Valea Călatei. Bolta este ornată cu casete pictate de Gergely Szántó, după desenele profesorului de artă aplicată Sándor Muhits.

Sinagoga Neologă din Cluj, situată pe Str. Horea nr. 21, este una din cele cinci sinagogi existente în municipiul Cluj-Napoca, în prezent singura sinagogă în funcţiune din oraş. Clădirea, cu arhitectură maură, poartă şi numele de Templul Memorial al Deportaţilor.

Comuniunea mozaică neologă, formată în majoritate de intelectuali, s-a despărţit în 1881 din comuniunea mozaică ortodoxă. Conducătorul neolog a fost rabinul Mátyás Eisler, profesor al limbilor semite la Universitatea din Cluj. Sinagoga a fost construită după proiectele inginerului feroviar Izidor Hegner între 1886-1887, fiind inaugurată la 4 septembrie 1887. Faţada sinagogii este o îmbinare a elementelor tradiţionale cu cele de inspiraţie orientală.

A fost grav deteriorată de către legionari pe data de 13 septembrie 1927, fiind ulterior restaurată. După deportarea evreilor în lagărele naziste, sinagoga a fost din nou grav deteriorată la 2 iunie 1944 din cauza unor bombardamente în zonele vecine. Sinagoga a beneficiat de noi restaurări în perioada anilor 1951.

Catedrala Ortodoxă a Mitropoliei Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului

Catedrala Ortodoxă din Cluj a fost ridicată în perioada anilor 1920-1930, imediat după unirea Transilvaniei cu România. Este unul din principalele edificii religioase din municipiul Cluj. Poartă hramul "Adormirea Maicii Domnului". În anul 1973, odată cu ridicarea scaunului eparhial al Clujului la rangul de arhiepiscopie, lăcaşul de cult a devenit catedrală arhiepiscopală. Din anul 2006 edificiul serveşte drept catedrală a arhiepiscopului Vadului, Feleacului şi Clujului, care este totodată şi mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului.

Catedrala "Schimbarea la Faţă", a Episcopiei de Cluj-Gherla cunoscută şi ca Biserica Minoriţilor (de la Ordinul Franciscan al Minoriţilor), a fost donată Bisericii Române Unite cu Roma (Bisericii Greco-Catolice) în anul 1924 de către Sfântul Scaun, pentru a servi drept catedrală a Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla, după mutarea sediului episcopiei de la Gherla la Cluj. Cu ocazia respectivă catedrala din Gherla a devenit con-catedrală episcopală. Adaptarea mobilierului interior la cerinţele ritului bizantin a fost făcută prin efortul episcopului Iuliu Hossu. Astfel, în interiorul lăcaşului de cult a fost amplasat un iconostas (inexistent in practica cultului romano-catolic). Mutarea efectivă a sediului episcopiei de la Gherla la Cluj a avut loc în anul 1930.

Edificiul a fost ridicat în stil baroc în anii 1775-1779 de Ordinul Romano-Catolic al Fraţilor Minori Conventuali (aşa numiţii "Minoriţi", cea mai veche ramură a Franciscanilor) pe amplasamentul fostei „case Henter” şi pe alte terenuri învecinate obţinute prin schimb, arhitectul proiectant fiind Kitner Francisc. Banii necesari lucrărilor au provenit dintr-o donaţie a împărătesei Maria Terezia, totodată Mare Principesă a Transilvaniei.

După ce Papa Pius al XI-lea a decis în anul 1924 să treacă biserica în proprietatea Bisericii Române Unite cu Roma (Bisericii Greco-Catolice), călugării franciscani s-au baricadat în interiorul clădirii, ceea ce a făcut necesară intervenţia forţelor de ordine pentru evacuarea lor. În anul 1948, după interzicerea BRU (Bisericii Greco-Catolice), clădirea a fost trecută de autorităţile comuniste în folosinţa Bisericii Ortodoxe Române. După Revoluţia din 1989 Episcopia Greco-Catolică de Cluj-Gherla a cerut,  să i se recunoască dreptul de proprietate asupra lăcaşului sacru. Curtea de Apel Ploieşti a decis că proprietar a imobilului este Episcopia Greco-Catolică de Cluj-Gherla, dispunând restituirea imobilului.

Construcţia este din piatră şi cărămidă are o lungime de 43,7 metri, o lăţime de 15,3 metri şi 28 de metri înălţime. Este ridicată în stil baroc. Frescele de pe cupolă au fost pictate în 1908 de Francisc Lohr şi restaurate în 1968 de Coriolan Munteanu.

Geamurile au stema familiei nobilului transilvănean Ioan Haller (protector al Minoriţilor în secolul XVIII) şi stema Ordinului Minoriţilor. Vitraliile de secol XIX reprezintă sfinţi legaţi de istoria ordinului franciscan şi de istoria Ungariei. Odată cu preluarea bisericii, inscripţiile de pe vitralii (în limba maghiară) au fost distruse.

Agrement

Parcul Central, cu o vechime de peste 180 de ani, este unul dintre principalele locuri de recreaţie din Cluj-Napoca, fiind situat pe malul râului Someşul Mic. În parc se află statuia lui Liviu Rebreanu şi George Coşbuc, ridicate la sfârşitul anilor 1960.

În perioada postcomunistă parcul nu a mai beneficiat, din păcate, de investiţii serioase pentru o perioadă lungă de timp. În ultimii ani s-a început refacerea aleilor, a parcului şi s-a demarat procedura de restaurare a clădirii de lângă lac, unde se intenţionează adăpostirea Filarmonicii din Cluj.

Sursa:

www.teatrul-lucian-blaga.ro, www.macluj.ro, www.muzeul-etnografic.ro, www.museum.utcluj.ro, www.cluj.info, www.ubbcluj.ro,

1. PARCUL NATURAL APUSENI

Parcul Natural Apuseni este situat în vestul României, în partea central-nord-vestică a Munţilor Apuseni, întinzându-se pe o parte din masivele  la sud şi Vlădeasa la nord, pe teritoriul administrativ a trei judeţe (Cluj 40%,  32%, Alba 28%).

PNAp cuprinde suprafeţe de pe teritoriul administrativ a 16 comune, şi proprietăţi aparţinând la 25 de comune. În ce priveşte numărul de comunităţi, pe teritoriul PNAp sunt cuprinse integral 53 localităţi şi 3 sate de vacanţă (Boga, Fântânele şi Vârtop), parţial fiind cuprinse încă 8 localităţi, situate pe limitele parcului.

Cum ajungem in Parcul Natural Apuseni?

Click aici

În Parcul Natural Apuseni se poate pătrunde de pe una dintre cele trei şosele care trec pe la periferia sa: Oradea – Huedin – Cluj-Napoca (N), Oradea – Beiuş – Deva (V) şi Ştei – Câmpeni – Turda (S). Din acestea se desprind drumuri judeţene, locale şi forestiere.

În ciuda faptului că drumul principal care străbate parcul (Pietroasa - Platoul Padiş - Ic Ponor - Răchiţele) este în stare destul de proastă, se poate totuşi parcurge în condiţii relativ bune cu o maşină de teren, şi chiar şi cu una obişnuită dacă are garda la sol mai înaltă.

1. Oradea – Huedin – Cluj-Napoca E60

Din Huedin, acces auto pe DJ761B la km 10, bifurcaţie spre Beliş-Fântânele (drum asfaltat) sau Răchiţele-Ic Ponor-Padiş (drum pietruit şi de pământ)

Din Gilău, acces auto pe DJ108, spre Mărişel - Beliş-Fântânele

2. Oradea – Beiuş – Deva  E79

Din Sudrigiu, pe drum judeţean, bifurcaţie spre Pietroasa - Boga - Platoul Padiş (drum pietruit şi de pământ) sau P. Urşilor şi Vl. Crăiasa (drum asfaltat)

3. Ştei – Câmpeni – Turda  DN75

Din Câmpani, pe drum comunal, spre Valea Sighiştelului (drum pietruit)

Din Satul de vacanţă Vârtop, spre Groapa Ruginoasă, Camping Glăvoi, Cheile Galbenei (pe trasee turistice)

Din Gârda de Sus, spre Gheţarul Scărişoara, cătunul Casa de Piatră (drum pietruit), Cheile Ordâncuşii (drum asfaltat)

Principalele localităţi din care se poate intra în Parcul Natural Apuseni venind cu mijloace de transport în comun sunt:

- Sudrigiu: situat pe drumul E 79, la intersecţia cu drumul către Pietroasa/Chişcău

- Vârtop: situat pe drumul DN75, între Băiţa şi Arieşeni - acces facil spre platoul Padiş pentru turiştii care vin pe jos

- Arieşeni, Gârda de Sus, Scărişoara, Albac: situate pe DN75, accesibile cu mijloacele de transport care circulă pe acest drum.

Autobuze: Click aici

Campare :

- In judeţul  sunt Poiana Glăvoi - zona denumită "La Grajduri", Valea Crăiasa - în apropierea Peşterii Urşilor şi intrarea pe Valea Sighiştelului, iar în judeţul Cluj în zona satului de vacanţă Ic Ponor şi în zona Ponor-Runcu Ars.

În zona Glăvoi şi pe Vl. Crăiasa se încasează uneori o taxă de campare de către Primăria Pietroasa.

Alte spaţii de campare sunt oferite de către întreprinzători particulari

Trasee Apuseni:

■BANDĂ ROŞIE (Magistrala 1): Stâna de Vale – Şaua Bohodei – Fântâna Rece – Cârligatele – Şaua Cumpănăţelul – Piatra Arsă – P-na Vărăşoaia – Cab. Vărăşoaia – Şesul Padiş – Depr. Bălileasa – P-na Glăvoi (camping „La Grajduri”) – P-na Căput – Barsa Cohanului – Şaua Poniţa – Vf. Vârtop – Şaua Vârtop (Pensiunea Alpin) - Vf. Piatra Grăitoare – Şaua Tarniţa ului – Vf. Cucurbăta Mare (ul); Lungime 39,5 km; Durată 12-13 h

Traseu tip magistrală, în principal de creastă care leagă între ele staţiunea Stâna de Vale, platoul carstic Padiş (zona campingului din P-na Glăvoi, cunoscut sub denumirea locală de „La Grajduri”), satul de vacanţă Vârtop şi Vf. ul. Formează o magistrală care traversează Parcul Natural Apuseni de la N la S oferind posibilitatea vizitării multora dintre cele mai interesante obiective turistice din PNAp. Porţiunea de la satul de vacanţă Vârtop până pe Vf. ul este unul dintre cele mai vizitate trasee pe schiuri de tură din Apuseni, dată fiind apropierea de staţiunea de schi şi pârtia aferentă. Notă: Marcajul Bandă roşie înlocuieşte vechiul marcaj Triunghi roşu între Căput şi Vârtop.

■BANDĂ GALBENĂ: Stâna de Vale – Izvorul Minunilor – Canton Ciripa – Creasta dintre Valea Şutanu si Valea Moara Dracului – P-na Stânişoara  – Piatra Tâlharului – P-na Onceasa – Piatra Arsă – Cab. Vărăşoaia; Lungime 21 km; Durată 7 - 8 h

Traseu de legătură între staţiunea Stâna de Vale şi Cabana Vărăşoaia din zona Padiş, cu traversarea a două creste muntoase. Dificultate medie, accesibil iarna pe schiuri de tură.

■TRIUNGHI GALBEN: (Stâna de Vale) – Culmea Baia Popii – Plaiul Fericii – Măgura Ferice – Sat Ferice; Lungime 14,5 km; Durată 4 1/2 - 5 h

Traseu de legătură între staţiunea Stâna de Vale şi satul Ferice. Dificultate medie, accesibil iarna pe schiuri de tură.

■CRUCE GALBENĂ (Circuitul Custurilor): Stâna de Vale – Pârtia Măgarul – Vf. Custurilor – P-na Fântânele – Şaua Bohodei – (continuare pe Magistrala 1 Bandă roşie); Lungime 9 km; Durată 3 - 3 1/2 h

Traseu în circuit care permite vizitarea zonei de creastă din partea SE a staţiunii Stâna de Vale. Dificultate medie, accesibil iarna pe schiuri de tură.

■TRIUNGHI ALBASTRU (Circuitul Cascadei Bohodei): Sat Pietroasa – Valea Aleului – Poiana Aleului – Cascada Bohodei – Şaua Bohodei – P-na Boiului – Vl. Şerpilor – Vl. Aleului; Lungime 17 km (din care 4 km în circuitul propriu-zis); Durată 6 - 6 1/2 h (din care 2 1/2 h în circuit)

Traseu pentru vizitarea Cascadei Bohodei. Deşi oferă privelişti deosebit de frumoase este un traseu dificil, foarte abrupt pe porţiunea de circuit efectiv, nerecomandat decât turiştilor bine pregătiţi fizic. Presupune parcurgerea a trei porţiuni de stâncării abrupte echipate cu lanţuri. Recomandarea SPJ Salvamont-Salvaspeo  este ca acest traseu să fie evitat pe vreme ploioasă, crescând mult pericolul de alunecare. Încălţămintea cu aderenţă mare este obligatorie. Indiferent de calea de acces aleasă (Vl. Aleului sau Stâna de Vale) traseul se parcurge numai în direcţia descrisă, interzis în sens invers. Interzis iarna.

■BANDĂ ALBASTRĂ: Sat de vacanţă Boga – Dl. Păltinetul – Vf. Fântâna Rece – Şaua Bohodei (continuare pe Magistrala 1 Bandă roşie); Lungime 9,5 km; Durată 3 1/2 - 4 1/2 h

Traseu de culme pe care se poate accesa creasta nordică a Vlădesei din satul de vacanţă Boga. Dificultate medie spre ridicată, nerecomandat iarna. Se recomandă atenţie sporită în zona Piatra Bulzului şi de asemenea în creasta Bohodei (semnalizare necorespunzătoare!).

■CRUCE ROŞIE: (Camping Glăvoi) - Vl. Cetăţilor - Pârâul Sec - culme Chicera - Vl. Gârdişoara - cătun Casa de Piatră

Traseu de legătură între obiectivele turistice din zona Padiş - Glăvoi şi cele din zona cătunului Casa de Piatră din jud. Alba. Accesibil tot timpul anului, iarna putând fi parcurs pe schiuri de tură.

■TRIUNGHI GALBEN: Sat Pietroasa – Vl. Crişului Pietros – Între Ape – Vl. Galbenei – Vl. Luncşoara – Cornul Poniţa – Vl. Cobleşului – Comuna Arieşeni; Lungime 25 km; Durata 6 1/2 - 7 1/2 h

Traseu de legătură între comunele Pietroasa şi Arieşeni şi de acces la zona carstică a văii Galbena. Permite admirarea Cheilor Jgheabului din câteva puncte de belvedere şi vizitarea Cheilor Galbenei. Dificultate medie, practicabil iarna doar pe porţiunile care urmează drumuri forestiere.

■BANDĂ GALBENĂ: Şaua Vârtop – Groapa Ruginoasă – Valea Cheia Rea – Vf. Grohoţilor – Vf. Faţa Goală – Ştei; Lungime 28 km; Durată 7 - 8 h

Traseu de legătură între Oraşul Ştei şi Satul de vacanţă Vârtop, accesibil tot timpul anului, iarna putând fi parcurs pe schiuri de tură.

■TRIUNGHI ALBASTRU: Sat Câmpani – Sat Sighiştel – Vl. Sighiştelului – (P. Măgura – P. Coliboaia) – P. Din Dosu Muncelului – Calea Fusului – DN75 km 25+100; Lungime 12,5 km; Durată 6 1/2 h

Traseu pentru vizitarea Văii Sighiştelului, zona cu cele mai multe cavităţi naturale pe unitatea de suprafaţă de la noi din ţară. Pe prima jumătate, drum uşor, practicabil în tot timpul anului, mai dificil la ape mari; între Peştera Coliboaia şi Muntele Ţapu, în zona de obârşie a Văii Sighiştelului, drum greu cu diferenţe de nivel mari, inaccesibil iarna.

■PUNCT ROŞU (Circuitul Peşterii Urşilor): Vl. Sighiştelului – Sodolul Laurului – Dl. Brusturi – P. Urşilor – Vl. Brusturi – Dl. Dosuri – Faţa Plaiului – P. Măgura – Vl. Sighiştelului – Sodolul Laurului; Lungime 14 km; Durată 4 - 5 h

Traseu de legătură între obiectivele carstice de pe Valea Sighiştelului şi zona turistică Peştera Urşilor – Chişcău. Traseu pe alocuri dificil, neaccesibil pe timpul iernii.

■BANDĂ ALBASTRĂ (Magistrala 2): Cabana Vlădeasa – Şaua între Munţi – Vf. Nimăiasa –  Vf. Micău – Gardul de Piatră – Piatra Tâlharului – Coasta Brăiesei – Şaua Cumpănăţelul – Piatra Arsă – P-na Vărăşoaia – Cabana Padiş – Şesul Gârzii – Apa din Piatră – Vf. Bătrâna – P-na Călineasa – Capu Şanţului – Vf. Clujului – Cătun Ocoale – Pensiunea Scărişoara – Vl. Ordâncuşa – Gârda de Sus; Lungime 62,5 km; Durată 21 - 22 h (se parcurge în minim 2 zile, vizitându-se diferite obiective pe parcurs)

Traseu tip magistrală de creastă, care face legătura între Cabana Vlădeasa – Cabana Padiş – Pensiunea Scărişoara – centru Gârda de Sus. Până la Piatra Tâlharului traseul urmăreşte creasta principală a Masivului Vlădeasa, oferind o privelişte largă. Pe ceaţă, pericol de rătăcire, mai ales în zona Nimăiasa – Gardul de Piatră, şi în zona Piatra Tâlharului, din cauza lipsei reperelor morfologice. Dificultate medie, accesibil iarna pe schiuri de tură, cu petrecerea nopţii la cabane sau în cort. ATENŢIE sporită în zona Piatra Tâlharului unde cele două magistrale (Bandă roşie şi Bandă albastră) se întâlnesc şi coboară împreună spre Vărăşoaia!

■CRUCE ALBASTRĂ: Piatra Grăitoare (cea din Masivul Vlădeasa, creasta vestică) – P-na Onceasa – Vl. Alunul Mic – Camping Runcu Ars (Ponor); Lungime 9,5 km; Durata 3 1/2 - 4 h Traseu de legătură între creasta Vlădesei (pentru turiştii care vin sau merg spre Stâna de Vale) şi Vl. Someşului Cald. Dificultate medie, accesibil iarna pe schiuri de tură.

■PUNCT ROŞU (Circuitul Izvoarelor Someşului Cald): P-na Vărăşoaia – P. Cetăţile Rădesei – Belvedere – Căpiţa – Vl. Someşului Cald –  Peştera Honu – Peştera Uscată – la sud de Vf. Cuciulata – Peştera Cetăţile Rădesei (pe la balcoane) – P-na Vărăşoaia; Lungime 9,4 km (dus-întors la Cab. Vărăşoaia); Durată 6 h

Traseu pentru vizitarea uneia din cele mai complexe şi interesante zone carstice din Munţii -Vlădeasa cu mai multe peşteri, canioane, izbucuri, grupate într-o regiune deosebit de sălbatică. Este compus din două circuite care se întâlnesc în P-na Rădeasa. Recomandarea SPJ Salvamont-Salvaspeo  este ca acest traseu să fie parcurs în forma cifrei 8, cu începere spre dreapta în circuitul Rădesei şi spre stânga în circuitul Someşului Cald.

Traseu cu porţiuni dificile, nerecomandat turiştilor neantrenaţi, interzis iarna.

■PUNCT ROŞU: Cantonul forestier Padiş – Belvedere Piatra Boghii – Peştera Şura Boghii (– <deviaţie Punct roşu în cerc roşu către Cabana Vărăşoaia>); Lungime 2 km; Durată 1 h

Traseu pentru vizitarea punctului de belvedere de pe Pietrele Boghii, interzis iarna.

■TRIUNGHI GALBEN (Circuitul Măgurii Vinete): Cabana Padiş – Vf. Măgura Vânătă – Vf. Măgura Mică – Poiana Vărăşoaia; Lungime 8,5 km; Durată 3 h

Traseu de creastă în circuit (retur la Cab. Padiş pe drumul auto) ce oferă largi privelişti asupra bazinului Padiş şi al Someşului Cald. Dificultate medie, accesibil iarna pe schiuri de tură.

■CRUCE ALBASTRĂ: Sat Pietroasa – Între Ape – Sat de vacanţă Boga – Faţa Plaiului – Fântâna Roşie – Şaua Scăriţa – Şesul Padiş – Cabana Padiş; Lungime 22 km; Durată 5 - 5 1/2 h

Principalul traseu de acces cu piciorul în zona Padiş – Glăvoi. Dificultate medie la urcare, datorită pantei accentuate, în schimb uşor de coborât în sens invers. Accesibil iarna pe schiuri de tură.

■BANDĂ GALBENĂ (Circuitul Gropii de la Barsa): Începe la locul de popas de la intersecţia traseelor Punct galben (Circuitul Galbenei) cu deviaţia Punct galben în cerc galben spre Piatra Galbenei – Peştera Neagră – Tăul Negru – Gheţarul de la Barsa – <deviaţie PGCG la Ponorul şi Peştera Zăpodie> – Depresiunea Bălileasa – Cabana Padiş; Lungime 7 km (plus 1,7 km din camping Glăvoi la locul de popas); Durată 3 - 3 1/2 h

Traseu pentru vizitarea zonei carstice Groapa de la Barsa, o zonă sălbatică, cu numeroase doline şi care adăposteşte doi gheţari (Barsa şi Zăpodie). Zăpada persistă în această depresiune până la sfârşitul lui mai. Dificultate medie, accesibil iarna pe schiuri de tură.

■PUNCT ALBASTRU (Circuitul Cetăţilor Ponorului): Cabana Padiş – Poiana Ponor – Vl. Cetăţilor - Dolina I - Portal Cetăţile Ponorului – Dolina II (opţional) - Dolina III – Balcoane – Vl. Cetăţilor - Camping Glăvoi – Cabana Padiş; Lungime 12 km; Durată 5 ore (sau 4 ore cu plecare şi sosire din Campingul Glăvoi)

Traseu în circuit care permite vizitarea celui mai spectaculos şi grandios complex carstic din Munţii Apuseni – Cetăţile Ponorului. Traseu pe alocuri cu dificultate ridicată, interzis iarna. Poate fi parcurs şi cu plecare-sosire în campingul Glăvoi.

■PUNCT GALBEN (Circuitul Galbenei): Cabana Padiş – Poiana Ponor – Aven Borţig – Izbucul Galbenei – Cheile Galbenei – Poiana Florilor – Gheţarul Focul Viu – <deviaţie Piatra Galbenei> – Camping Glăvoi – Cabana Padiş; Lungime 19 km; Durată 10 h (sau 8-9 ore cu plecare şi sosire din Campingul Glăvoi)

Traseu în circuit pentru vizitarea regiunii carstice deosebit de spectaculoase de la izvoarele Văii Galbena. Traseu lung şi obositor, cu porţiuni cu dificultate ridicată, interzis iarna. Poate fi parcurs şi cu plecare-sosire în campingul Glăvoi.

■TRIUNGHI ROŞU: Cab. Padiş - P-na Rotunda - Ponor - Peştera Căput - Chei Căput - P-na Căput; Lungime 5 km; Durată 1 h 20 min

Rolul acestui traseu este de a lega între ele cele două magistrale (Banda albastră şi Banda roşie) care traversează Parcul Natural Apuseni, respectiv zona platoului Padiş de zona Căput. Notă: vechiul traseu Triunghi roşu între Cab. Padiş şi satul de vacanţă Vârtop devine magistrala Bandă roşie.

■CRUCE GALBENĂ (Circuitul Lumii Pierdute): Cab. Padiş - P-na Rotunda - versantul stâng al Pârâului Brădeţanului - Pârâul Ursului - Izvorul Rece - Avenul Gemănata - Avenul Negru - Avenul Acoperit - Avenul Pionierilor; Lungime 7,5 km; Durată 2 h - 2 1/2 h

Traseu pentru vizitarea formaţiunilor carstice din platoul Lumea Pierdută. Dificultate redusă, accesibil iarna pe schiuri de tură. Poate fi parcurs şi cu plecare-sosire din campingul Glăvoi, accesul până la intrarea pe traseu făcându-se pe drumul forestier de pe Pârâul Sec, durata de parcurgere fiind aproximativ aceeaşi ca şi de la Cabana Padiş.

■TRIUNGHI ALBASTRU: Cabana Padiş - Şesul Gârzii - Valea Gârdişoara - P. Gura Apei - P. Şura Popii - Izbucul de la Coliba Ghiobului - Casa de Piatră - <deviaţie la Izbucul Tăuz> - Valea Gârda Seacă - Gheţarul Scărişoara; Lungime 17,5 km; Durată 5 h

Traseu de legătură între zona Padiş şi zona Scărişoara, cu vizitarea zonei carstice de la Casa de Piatră şi a cheilor de pe Gârdişoara şi Gârda Seacă. Drum de vale uşor, mai mult de jumătate pe drum forestier, accesibil şi iarna cu schiuri de tură.

TRASEE MARCATE EXISTENTE CARE NU SUNT ÎNCĂ SUPUSE OMOLOGĂRII:

PUNCT ROŞU (Circuitul Vlădesei): Cab. Vlădeasa - Vf. Vlădeasa - Pietrele Albe - Dl. Petrieni - Cab. Vlădeasa

PUNCT ALBASTRU (Circuitul Răchiţele): Vl. Stanciului - Făget - Pietrele Albe - Dl. Petrieni - Cab. Vlădeasa - Dl. Chicera Orzaşcilor - Pr. Răcad - Vl. Zănoghii - Dosu Răcadului - Vl. Cetăţii - izv. Pr. Gingineasa - Vf. Ţiglău - Cascada Răchiţele

TRIUNGHI ALBASTRU: Sat Răchiţele - Dl. Măcrişului - Faţa - Vf. Ţiglău - Cascada Răchiţele - Vl. Stanciului - Sat Răchiţele; Lungime 13 km; Durata 4 1/2 - 5 h

CRUCE ROŞIE: Sat Băiţa - DN 75 - Pietrele Negre - Vf. Ţapu - Groapa Ruginoasă - Vf. La Trei Morminţi - Sat de vacanţă Vârtop

TRIUNGHI ROŞU: Sat Băiţa - Vl. Crişului Băiţa - Peştera Izvorul Crişului - Dl. Curbăluit - Şaua Vârtop; Lungime 11 km; Durata 3 h

Valea Sighistelului

Desi intreaga vale nu masoara decat 9 km., aprope jumatate dintre acestia ii strabate printre pereti verticali care fac transforma sectorul sau inferior intr-un canion. Bazinul Sighistelului adaposteste 160 de pesteri pe numai 15 km2 , fiind unul din cele mai endocarstificate areale din tara. Dintre cele mai cunoscute pesteri din Sighistel amintim: Pestera Corbasca (300 m) cu Lacul de Cristal, frumoase gururi, stalactite, coloane si mari depozite de montmilch; Pestera din Dealul Secatura (1.450m) si pestera Coliboaia (310 m) care fac parte dintr-un sistem carstic unic, cu bogate si variate concretiuni; Pestera Magura (1.885 m) cu galerii labirintice, sali de dimensiuni impresionante si galerii inguste.

Cum ajungem?

DN 76 Turda - Lunca Vascaului, care in localitatea Campani sa ramifica continuindu-se spre satul Sighistel cu un drum pietruit. Alt treseu posibil traverseaza, dinspre Pestera Ursilor, Culmea Magura si coboara pe poteca marcata cu punct rosu.

Sesul Padis

Situat la o altitudine medie de 1225 m, Sesul Padis se constituie intr-un veritabil platou carstic, aproape plan, ciuruit de numeroase doline, unele cu lacuri, altele cu palcuri de molizi, prin care se dreneaza apele de precipitatii ce vor iesi apoi la lumina zilei in Poiana Ponor prin Izbucul Ponor sau in Valea Boga. El este delimitat la nord de Muntele Magura Vanata, la vest de Muntele Boghii, la est de Varful Biserica Motului, iar la sud de o serie de culmi joase (Tomasca, Rotunda, Rachita). Pe colinele din jurul sesului se intalnesc numeroase campuri de lapiezuri si paduri. In partea dinspre Magura Vanata exista numeroase ponoare in care se pierd raurile ce coboara de pe versant.

Partea vestica a sesului reprezinta o campie plina cu doline de mici dimensiuni, unele cu o apa tulbure datorita solului acid. Aici, sub Muntele Boghii, se afla Cantonul Sivic Padis. Langa canton se afla un izvor, singura sursa de apa potabila.

In extrema nordica a sesului, in saua ce-l desparte de Poiana Varasoaia, se afla Pestera Padis, cu aspect de galerie descendenta ce patrunde sub Muntele Boghii. In partea estica sesul este fragmentat de vaile Tranghiestii si Garjoaba, intre acestea doua existand un platou ce coboara treptat spre sud, locul unde se afla Cabana Padis. Zona Cabanei Padis este dominata de Varful Biserica Motului (1458 m), un punct de priveliste deosebit, cu largi perspective asupra intregului platou, a versantului impadurit al Muntelui Magura Vanata si a "zidului" Carligate-Piatra Arsa. Biserica Motului este un fel de far al Padisului, punct de reper pentru zona Cabanei. Versantul estic al Bisericii Motului este domol, oferind insa privelisti largi asupra Varfului Calineasa, Platoului Scarisoara, Platoului Lumea Pierduta si Masivului Biharia (recunoscut prin Varful Curcubata Mare de 1848 m, pe care se afla releul de televiziune).

Valea Boga

In bazinul Vaii Boga intalnim, strans grupate, nu mai putin de trei sectoare de ingustare si anume: Cheile Vaii Bulbuci, Cheile Vaii Oselu si Cheile Vaii Boga.

Cheile Vaii Bulbuci se dezvolta in aval de Izbucul Bulbuci , afluent de stanga al Vaii Boga. Salbaticia si inaccesibilitatea reprezinta trasaturile principale ale acestor chei. Abrupturile din Piatra Ciungilor si Piatra Cainilor domina talvegul vaii pe a carei curs sunt numeroase repezisuri si cascadele.

Valea Oselu isi are izvorul intr-un izbuc situat la baza abruptului din Piatra Ciungilor si a modelat un sector de chei asemanatoare unei palnii cu deschiderea spre amonte. In abruptul din Piatra Ciungilor valea formeaza o spectaculosa cascada.

Valea Boga isi dezvolta propriul sector de chei desfasurat pana in zona izbucului cu acelasi nume. Zona este plina de cascade si marginita de abrupturi culminand in Piatra Boghii.

Tot din Valea Boga se recomanda vizitarea celorlalte vai, accesibile pe portiuni si foarte salbatice. Valea Rea este insotita partial de un drum de tractor, apoi continua abrupt, cu o succesiune de cascade greu accesibile. Afluentul Valea Plaiului, care se adanceste in dreapta drumului care urca in serpentine de la Pietroasa la Padis, ofera de asemenea sectoare de canion deosebit de spectaculoase prin prezenta a numeroase cascade, pesteri, arcade naturale si grohotisuri.

Saritoarea Bohodei

Accesul la cascada se face din drumul forestier de pe Valea Aleului. Cand drumul face o curba la dreapta pentru a traversa valea ajungand pe versantul stang parasim drumul si urcam pe poteca pe care apar semnele marcajului. La 15 minute dupa ce am parasit drumul, poteca incepe sa urce mai accentuat, jos in dreapta firul Aleului formand numeroase cascade. Mai departe poteca ne conduce la firul apei pe care il traversam si ne angajam in versantul stang urcand pe stanci, printr-o zona acoperita de afinisuri.

Trecem peste o culme, coboram usor printre tufe de afin, peste blocuri de cuartite si dintr-o data, ne apare in fata imensa cascada Saritoarea Bohodei ce cade de la o inaltime impresionanta. De fapt, apa nu cade in gol, ci se prelinge pe stanca foarte inclinata care formeaza patul vaii. Inaltimea cascadei este de circa 80 m, la baza ei existand o nisa de forma unei pesteri, intre stanci suspendate, putin deasupra firului vaii Bohodei.

Magura Vanata

Creasta in forma de sector de cerc, lunga de aproximativ 12 km se inalta din zona de izvoare a Somesului Cald spre est pana in Varful Magura Mica (1573 m), apoi coteste lin spre sud printr-o alternanta de varfuri si sei line. Urmeaza sectorul varfului Magura Mare (1642 m) cu aspect de piramida, coborand abrupt spre Valea Batrana. In extrema sudica, Magura Vanata este legata printr-o sa de varful Biserica Motului, prin care intra in Padis drumul de la Huedin.

Creasta Magura Vanata ofera largi privelisti asupra bazinului Padisului, iar in zare spre Muntele Tapu (1475 m) cu Groapa Ruginoasa si in ultimul plan coama prelungita a Masivului Biharia cu varful Curcubata Mare (1848 m). Spre nord, dincolo de valea adancita a Somesului Cald se observa Abruptul Braiesei si Varful Carligate (1694), apoi Saua Cumpanatelul si creasta spre piramida Muntelui Vladeasa (1836 m) cu varfurile Piatra Graitoare (1678), Britei (1759), Buteasa (1792) si Micau (1640) iar sub aceasta, poienile Cuciulata, Piatra Arsa si Onceasa. Partea estica ne desvaluie Valea Somesului, trecand printre casele de la IC Ponor si Doda Pilii si pierzandu-se printre culmile deluroase ale Magurii Calatele, pe care sunt presarate catunele comunelor Rachitele, Margau si Belis. In plan indepartat se zaresc casele de pe versantii lacului de acumulare Fantanele.

Poiana Florilor

Situata pe versantul ce coboara de sub abruptul Pietrei Galbenei pana in Valea Galbenei, Poiana Florilor este constituita dintr-un grup de poieni ca niste insule in padurea de fag. Meritandu-si pe deplin numele, Poiana Florilor este un adevarat paradis in lunile de vara cand sute de specii de flori inunda parca pantele insorite, colorandu-le viu. Fanetele sunt deosebit de bogate in aceasta zona, cositul facandu-se de doua ori pe perioada verii.

In partea de jos a poienii, la marginea drumului forestier pe Valea Galbenei este un izbuc cu apa rece. Peisajul este dominat spre nord de Piatra Galbenei, a carei abrupturi depasesc 200 m. Versantul opus este un abrupt impadurit despicat de Valea Rea, ce coboara de pe Muntele Tapu, aducand aluviuni loesice din Groapa Ruginoasa. In dreapta Vaii Rele, Dealul Varseci adaposteste pestera cu acelasi nume, avand un portal impunator si o galerie de 440 m, concretionata.

O serie de paraie, marcate de benzi de padure si tufarisuri, traverseaza partea superioara a poienii, ingemanand o vale cu debit considerabil. Din aceasta cauza, pe alocuri terenul este destul de mlastinos.

Pietrele Boghii si Gardul Boghii

Zona Pietrelor Boghii reprezinta un obiectiv turistic major dat de ampla priveliste pe care o ofera asupra zonei vestice a Muntilor  si Depresiunii Beiusului.

Varful Boghii (1436 m), margineste in partea de nord-vest Sesul Padis. Panta vestica a varfului, dupa o scurta coborare destul de lina prin padure de molid si frasin, este rupta, creind o prapastie adanca de peste 300 m formata din doua sectoare: Pietrele Boghii si Gardul Boghii, intre care se afla un culoar foarte abrupt si plin de grohotisuri.

Punctul de priveliste de deasupra Pietrelor Boghii se afla pe o terasa cu pamant si smocuri de iarba, sub care se gaseste un perete vertical de peste 100 m si o panta foarte abrupta cu grohotisuri si padure ce coboara inca vreo 300 m diferenta de nivel pana in Valea Boga. Din acest loc se poate contempla intreaga Vale Boga si afluentii sai:

- sectorul de chei situat in aval de izbucul Boga, sub Piatra Boghii, apoi drumul pe valea Boga si casele din satul de vacanta;

- versantul drept coborand abrupt din Varful Carligate si Cornul Muntilor, cu Valea Rea plina de saritori si cascade, Creasta Cornetu cu cele cateva poieni pitoresti, si Piatra Bulzului, dincolo de satul de vacanta Boga;

- partea stanga cu cele trei vai: Oselu, Bulbuci si Valea Plaiului si drumul spre Padis care serpuieste pe un versant mai domol. De asemenea se pot contempla crestele calcaroase Piatra Ciungilor si Magura Seaca.

Vederea depaseste insa acest bazin, lasandu-ne sa zarim la stanga culmea Tartaroaia ce se ridica dincolo de Valea Galbenei. In dreapta zarim succesiv piramida triunghiulara a Magurii Guranilor, apoi Magura Ferice si picioarele prelungi ale versantului vestic al Bohodeiului. Campia plata, situata cu aproape 1000 m diferenta de nivel mai jos, este Depresiunea Beiusului, spre care zarim serpuind Crisul Pietros si se vad constructiile din comunele Pietroasa, Sudrigiu si orasul Stei.

In zilele cu vizibilitate buna, intrevedem dincolo de depresiunea Beius, culmile lungi, parcelate ale Muntilor Codru-Moma.

Zona de sub abruptul Pietrelor Boghii, fiind deosebit de greu accesibila, adaposteste o padure intacta de foioase care se prelungeste pe vaile si coamele ce urca spre Carligate (dreapta) si Scarita (stanga).

Tot sub Pietrele Boghii, pe o brana cu grohotisuri, se afla intrarea in Pestera Sura Boghii, o pestera usor ascendenta de 212 m, avand cateva concretiuni in sectorul final. La aceasta se ajunge pe o poteca abrupta marcata.

Un alt punct de priveliste, poate mult mai spectaculos, cu aceleasi perspective, este balconul natural situat deasupra Gardului Boghii, in limita vestica extrema a Poienii Varasoaia.

Piatra Galbenei

Piatra Galbenei (1243 m) vazuta dinspre nord, este un versant situat in extrema sudica a Gropii de la Barsa. Partea sudica a versantului insa, este un abrupt calcaros de peste 200 m, cu largi privelisti, strajuind Poiana Florilor.

Sub Piatra Galbenei se intinde o frumoasa padure de fag, in care se decupeaza mici poieni presarate cu adaposturile cosasilor, alcatuind impreuna Poiana Florilor. Dincolo de acestea se adanceste intre culmi impadurite Valea Galbenei si afluentii sai, intre care unul despica muntele de vizavi avand in partea superioara o imensa "rana" rosiatica; este ravena numita Groapa Ruginoasa, sapata de torenti in Muntele Tapu, obarsia Vaii Seci, cu numeroase canioane pline de saritori si cascade. In partea dreapta se insiruie varfurile Stirbina, Guinasu si Tartaroaia, ultimul inconjurat de poieni.

Din Valea Galbenei porneste spre stanga Valea Luncsoara, care isi are obarsia aproape de Arieseni, sub catunul Cobles, ale carui case se zaresc in zare. Tot in acea directie se vede partia de schi de pe Muntele Vartop, dincolo de care se zareste in zilele senine Varful Curcubata Mare cu releul de televiziune. In fine, planul stang apropiat este dominat de Muntele Bortig, impadurit, care coboara in panta destul de abrupta spre Izbucul Galbenei, ascuns de culmi impadurite, dar tradat de o stanca de calcar in forma de portal.

Prin privelistile pe care le ofera, Piatra Galbenei reprezinta  unul dintre cele mai frumoase puncte de belvedere din Muntii Apuseni.

Poiana Ponor

Este o depresiune inchisa de jur imprejur de culmi inalte, partial impadurite. Faptul cel mai remarcabil in aceasta poiana este sistemul de pierdere al apei, care se face in patul raului prin sorburi. La ape scazute sunt 2 sorburi in functiune. La ape mari, determinate de ploi persistente sau de topirea zapezii, sorburile acestea nu mai pot drena intreaga cantitate de apa care se acumuleaza depasind patul normal al raului. Pe masura ce apa creste si inunda zone de obicei uscate, intra in functiune noi sorburi. Cand nici acestea nu mai pot drena apa, intreaga poiana este ocupata de apele unui lac intins. Apele suplimentare ale lacului se deverseaza prin partea de nord-vest a poienii peste un prag stancos dand nastere unui torent violent de suprafata care curge spre Valea Cetatilor.

Raul care strabate poiana provine din Izbucul Ponor, situat la baza unui abrupt stancos. Izbucul este deosebit de spectaculos, constituindu-se dintr-un mic lac la intrare care este alimentat printr-un sifon. Apa izbucului provine din Sesul Padis, respectiv din pierderile prin ponoare ale Vaii Tranghiestilor, Garjoaba, si altele.

De la izbuc, raul are un mic sector cu pat inclinat, dupa care coteste brusc spre dreapta si trece la un curs domol, meandrat, strabatand poiana plata, usor inclinata, pe o distanta de 240 m, pentru a se pierde in sistemul de sorburi. Deasupra sorburilor, un perete calcaros in care sunt sapate cateva pesteri intregeste farmecul poienii.

Poiana Ponor este una din putinele polii tipice din muntii nostri, indeplinind dubla conditie de a avea atat alimentarea cat si drenajul subteran, pe canale carstice.

Poiana Balileasa si zona "La Grajduri"

Balileasa reprezinta un ses alungit situat in partea de vest a Padisului, lipsit de padure si ciuruit de doline. Sesul are aspectul unei vai cu o lunca larga, fara insa a fi strabatuta de un curs de apa regulat. In partea din amonte aceasta "vale" este strajuita de doi piloni - Varfurile Oselu si Balileasa, intre care se afla saua "La Scarita", locul prin care ajunge drumul forestier de la Pietroasa. In acest loc, care poate fi considerat drept poarta eana de intrare in Padis, drumul se bifurca: o ramura inconjoara depresiunea Balileasa, urmand curba de nivel, spre Cabana Padis; cealalta ramura strabate in lung poiana pana in portiunea ei cea mai joasa, din care patrunde printr-o sa in Bazinul Vaii Cetatilor. Versantul vestic al Poienii Balileasa reprezinta culmea ce o separa de Groapa de la Barsa.

In aval de Balileasa se patrunde in bazinul Vaii Cetatilor, la inceput printr-o panta destul de accentuata, apoi o lunca larga numita "La Grajduri", un important loc de popas din Padis datorita apropierii de cele mai importante obiective turistice: Cetatile Ponorului, Focul Viu, Piatra Galbenei, precum si a drumului forestier care ajunge aici, favorizand accesul auto.

Valea Cetatilor isi are obarsia intr-un izbuc cu debit considerabil si creeaza meandre in lunca pe care o formeaza pe aceasta portiune, dupa care se pierde in patul vaii, reusind sa strabata canionul din aval de zona "La Grajduri" numai la ape mari. Un izbuc bogat aflat in preajma cantonului silvic "Ponor" aduce un important aport la debitul vaii, constituind de asemenea si principala sursa de apa potabila pentru turistii campati in acesta zona. Doua prelungiri laterale ale poienii din zona "La Grajduri", pe versantul stang al Vaii Cetatilor, favorizeaza accesul la cabana Padis, printr-o vale seaca si abrupta, si Poiana Ponor, pe un drum de tractor ce urca pe langa cantonul silvic.

Pestera Ursilor

La 17 septembrie 1975, in urma unei dinamitari in cariera de marmura de la Chiscau, in masiv s-a format o spartura prin care a coborat artificierul miner Curta Traian din localitate. Dupa cercetarile stiintifice de rigoare, o parte a pesterii a fost amenajata si electrificata, fiind data in exploatare turistica la 14 iulie 1980. (Cai de acces: Pe DN-76 Oradea-Deva, cu derivatie la km 86 in comuna Sudrigiu, pe DJ-763, inca 16 km).

Pestera Ursilor nu primeaza prin dimensiuni, ci prin fantastica aglomerare de formatiuni speologice, din care punct de vedere este indiscutabil, unicat in randul pesterilor amenajate pentru turism. Tot aici se gaseste un mare numar de resturi fosile ale ursului de caverna - Ursus Spelaeus - disparut de aproximativ 15.000 de ani. Intrarea in pestera se face printr-un pavilion de exploatare turistica. Lungimea totala este de peste 1500 m, din care nivelul inferior are lungime de aproximativ 700 m si este rezervatie stiintifica.

Partea superioara este amenajata cu trotuare, balustrada, pe o lungime totala de 847 m si se compune la randu-i din trei galerii, in ordinea vizitarii: Galeria "Ursilor", Galeria "Emil Racovita" si Galeria "Lumanarilor". Prima galerie este putin mai saraca in formatiuni, bogata in schimb in resturi scheletice ale ursului de pestera, adevaratele frumuseti fiind concentrate in celelalte doua galerii. Iesirea se face printr-o fantastica galerie ornata cu lumanari, ultima sala fiind simbolic denumita "Sfatul Batranilor".

Molhasurile din Valea Izbucelor

Ocupa aproximativ 8 ha fiind punctate cu cateva "tauri fara fund" cu apa negra, oferind un peisaj de o deosebita frumusete si salbaticie. Sunt turbariile oligotrofe cel mai bine pastrate din tara, cu numeroase specii relictare. Turbariile din Padisa sunt vestigii din perioada galciatiunilor, cu rol ecologic in regimul hidric al intregului areal.

In afara sfagnumului, in molhasuri se gaseste un numar de specii de plante ce cresc in musuroaie mai inaltate, nu in apa. Intre plantele care se gasesc aici amintim: muschiul Polytricum, graminee din genurile Carex si Nardus, planta carnivora "roua cerului" (Drossera rotundifolia - ocrotita de lege), afine, merisoare de munte, soparlita, bumbacarita, pufulita si altele. Tot aici intalnim exemplare de pin tarator la altitudinea cea mai joasa din tara.

Lumea Pierduta

Denumita asa datorita salbaticiei sale din trecut, Lumea Pierduta reprezinta un platou carstic impadurit, marginit de pariul Izbucul Ursului, Valea Seaca si culmea sudica a Varfului Gardisoara. Din punct de vedere hidrografic aici apar doua vai: Valea Izvorul Ursului si Pariul Sec. Aceste doua vai avand izvoarele apropiate si unindu-se in aval delimiteaza un platou izolat de regiunile din jur.

Platoul Lumea Pierduta ascunde in subteran o imensa retea de galerii active, tradata la suprafata de existenta unor doline mascate de vegetatie. Doua dintre acestea sunt porti de intrare in subteran, prin avene cu verticale spectaculoase, printre cele mai mari in patrimoniul carstic romanesc.

Avenul Negru (cu o verticala de 108 m) se prezinta ca o palnie cu un diametru de circa 50 m.

Avenul Gemanata (cu o verticala de 92 m) are deasupra intrarii un pod natural care-l imparte in doua cavitati (de unde si numele). Verticala avenului este intrerupta de o platforma de busteni si gheata, formata lacirca -40 m, dupa care inca un put duce la raul ce strabate galeria orizontala, ce comunica cu reteaua de sub Avenul Negru.

Avenul Acoperit, are o verticala de doar 35 m si nu comunica cu cursul activ.

Reteaua subterana dreneaza apa din Pariul Sec, care se pierde intr-un ponor si parcurge un traseu subteran de 2700 m, dupa care apa iese prin izbucul "Izvorul Rece", situat in limita vestica a platoului, in Valea Izbucul Ursului. Valea Seaca ramane astfel fara apa, fiind parcursa doar de un drum forestier.

Valea Izbucul Ursului isi are obarsia in cateva izvoare de pe Muntele Gardisoara. Dupa ce intalneste drumul forestier, ea primeste pe dreapta un afluent provenit dintr-un izbuc situat langa drum, Izbucul Ursului. Mai jos cu circa 500 m, Izvorul Rece imbogateste debitul vaii. De aici apa incepe sa se piarda in patul vaii, reusind foarte rar, doar in perioadele de viituri sa parcurga inca un kilometru pana la Pestera Caput. Aceasta pestera este colectorul tuturor apelor din acest bazin hidrografic, reprezentand o galerie descendenta in trepte, cu numeroase cascade. Aceste ape sunt drenate spre galeria subterana a Cetatilor Ponorului.

Groapa Ruginoasa

Groapa Ruginoasa - prezinta un fenomen cu totul aparte. Ea este o imensa ravinare sapata pana in creasta culmii care inchide spre sud Valea Seaca, cu adincime de peste 100 m si un diametru de peste 600 m. Pe toata suprafata ei, un proces de eroziune foarte activ a scos la zi stratele de cuartite, a caror culoare rosie violacee confera zonei un aspect cu totul aparte, ea aparind de la mari departari ca o rana deschisa in trupul muntelui. Muchii ascutite, adevarate lame, converg spre centrul ei la firul unui vilcel, impartind spatiul in mai multe sectoare. Vilcelul, de fapt obirsia Vaii Seci, nu poate fi parcurs in aval din cauza saritorilor mari pe care le prezinta.

Interesant este faptul ca eroziunea lucreaza si astazi foarte activ, sapand regresiv si marind rapid dimensiunile Gropii Ruginoase. Urmarind hartile verhi, se constata ca eroziunea a avansat cu o viteza forate mare, acum 80 de ani locul nefiind marcat decat printr-o vaiuga foarte mica.

Groapa de la Barsa

Groapa de la Barsa este un bazin inchis in cadrul depresiunii Padis-Cetatile Ponorului. Ea este o depresiune de forma ovala, cu axa mare de 2 km, orientata NV-SE si axa mica de 1km. Partea de nord-est este constituita din roci impermeabile pe care izvorasc si curg cateva pariiase care se pierd prin ponoare la contactul cu calcarele de pe fundul depresiunii.

Numita si Depresiunea Barsa, zona este una dintre cele mai salbatice din Muntii Apuseni, cu un climat umed ce a favorizat dezvoltarea unei vegetatii ierboase dese cu aspect de mlastina. Alaturi de aceasta, padurea deasa, afinisurile, vaile oarbe si lipsa unor puncte de priveliste determina ca parcurgerea Gropii Barsa sa devina o adevarata aventura. In zona exista multe forme carstice deosebit de interesante prin varietatea lor cum ar fi: un ponor prabusit de mari dimensiuni (actualmente inierbat), un altul cu pod natural, un lac suspendat cu apa neagra situat intr-o dolina (Taul Negru) si mai multe pesteri. Cea mai mare dintre acestea este Pestera de la Zapodie, din partea vestica a depresiunii, de aproape 7 km lungime, pestera cu un parcurs extrem de dificil. A doua, Pestera Neagra, situata in partea de est a depresiunii, are o dezvoltare de aproape 4 km si este de asemenea recomandata doar speologilor antrenati. Cele doua pesteri sunt legate printr-un sifon, ceea ce face ca sistemul Zapodie-Pestera Neagra sa atinga o dezvoltare de aproape 11 km.

O alta pestera importanta este Ghetarul de la Barsa, a carei intrare se afla in partea nordica a depresiunii. Ea are o dezvoltare de 2 750 m si face parte din acelasi sistem de drenaj subteran cu precedentele, fara sa se fi putut realiza pana acum jonctiunea. Portiunea de intrare este accesibila si prezinta gheata, marimea blocului de gheata variind in functie de sezon.

Poteca marcata ce strabate Groapa Barsa, trece pe la toate obiectivele amintite mai sus. Singurul izvor cu apa potabila se afla in partea sudica, in apropierea intrarii in Pestera Neagra.

Doua obiective turistice deosebit de importante situate in extremitatea sudica a Gropii de la Barsa, pe latura ce o separa de Valea Galbenei sunt: Ghetarul Focul Viu si Piatra Galbenei.

Pestera Ghetarul Focul Viu

Pestera "Ghetarul Focul Viu" este alcatuita din doua sali, din care prima de mari dimensiuni, ocupata de un imens bloc de gheata. Tavanul salii mari este spart de o fereastra de mari dimensiuni prin care a cazut o mare cantitate de busteni, frunze precum si zapada din exterior, acumulate in centrul salii. Prin tavanul pesterii patrunde suficienta lumina pentru a dezvalui grupurile de stalagmite de gheata aflate in partea opusa intrarii in pestera. De altfel, in jurul orelor pranzului, razele de soare patrund prin fereastra creind un decor feeric. Una din marginile blocului de gheata coboara abrupt intr-o crevasa adanca pe langa peretele de stanca. Explicatia existentei ghetarului in pestera este data de doua elemente: tavanul spart de fereastra favorizeaza acumularea aerului rece si lipsa ventilarii in pestera mentine aerul rece captiv tot timpul anului.

Culmea Carligate

Desfasurata in partea de nord-vest a Padisului, culmea ofera pentru turisti un interes deosebit datorita largilor privelisti pe care le deschide atat asupra Padisului cat si asupra unei mari parti a Muntilor Apuseni. Culmea este formata din Varful Carligate (1694 m) continuata spre vest cu Varful Cornu Muntilor (1652m) si Abruptul Braiesei, iar spre est cu Saua si Varful Cumpanatelul.

Culmea reprezinta un platou, orientat est-vest, foarte abrupt spre sud (Padis) si cu panta mai domoala spre nord (Valea Draganului). Un drum de care strabate acest platou, pe creasta ce ocoleste obarsia Vaii Draganului, spre Vladeasa si Stana de Vale.

Privelistile oferite de culme:

- spre nord: Valea Draganului strajuita pe dreapta de Masivul Vladeasa (cu varfurile Buteasa, Britei si piramida Muntelui Vladeasa (1836m) dominand orizontul) iar pe stanga de varfurile Bohodei (1654) si Poieni (1627) spre care se indreapta drumul de Stana de Vale;

-  spre vest: Valea Aleului si cele doua Maguri ce o separa de Depresiunea Beiusului (Gurani si Ferice), apoi Depresiunea Beiusului (cu localitatile si proprietatile rasfirate, orasele Beius si Stei), dincolo de care se zaresc culmile crenelate ale Masivului Codru Moma;

- spre est: Valea Somesului si afluentii sai, catunele motesti insiruite pe culmi, Magura Calatele cu satele apartinatoare comunelor Rachitele, Margau si Belis, iar in ultimul plan Muntele Mare, aproape orizontal, cu zeci de catune;

- spre sud: Depresiunea Padisului cu bazinele ce-i apartin, apoi varfurile ce inchid pe latura de est si sud aceasta depresiune (Biserica Motului, Magura Vanata, Gardisoara, Glavoiu, Bortig, Piatra Galbenei), urmeaza adancitura Vaii Galbenei si salba de culmi ce o inchid spre sud intre care se remarca Groapa Ruginoasa (sapata in Muntele Tapu), si in sfarsit Muntele Vartop (cu partia de schi de la Arieseni) si Varful Curcubata Mare (1848m) pe care se afla releul de televiziune.

Sub abruptul Carligate se desfasoara Valea Rea, care coboara in panta abrupta spre Valea Boga intersectand-o in apropierea satului de vacanta Boga. Se zareste de asemenea drumul in serpentine ce urca prin poiana Plaiu spre Padis si Valea Bulzului trecand pe sub Piatra Bulzului si pierzandu-se intre culmi pe directia satului Pietroasa. In plan mai apropiat abrupturile Pietrelor Boghii domina Valea Boga.

Cheile Galbenei

Situata in sud-vestul si vestul Bazinului inchis Padis-Cetatile Ponorului, in afara acestuia, Valea Galbenei reprezinta un culoar de drenare spre Depresiunea Beiusului a apelor ce-l strabat. Cu o lungime totala de 6 km, Valea Galbenei se prezinta in totalitate ca un sector de chei inguste, marginite de pereti verticali si pante abrupte, avand numeroase cascade si fiind deosebit de greu de strabatut. Sectorul amonte este cel mai spectaculos, pe portiunea dintre Izbucul Galbenei si confluenta cu valea Luncsoara, constituindu-se intr-un canion ingust marginit de pereti verticali de peste 100 m, creind numeroase cascade si un tunel subteran. Sectorul din aval de Poiana Florilor, pana la confluenta cu Crisul Pietros, numit si Cheile Jgheabului, este de asemenea deosebit de spectaculos prin cascadele din zonele de confluenta cu afluentii de pe partea stanga; aceste chei nu sunt accesibile, pe deasupra lor, in ambii versanti s-au construit drumuri forestiere care permit pe alocuri contemplarea salbaticiei acestora.

Izbucul Galbenei reprezinta resurgenta riului subteran din Pestera Cetatile Ponorului, de fapt marea parte a debitului raurilor ce strabat Bazinul inchis Padis-Cetatile Ponorului. Izbucul este un ochi de apa de circa 7 m diametru, situat la baza unui perete. In aval, apa se pravaleste in cascade patrunzand intre peretii verticali.

Prinsa intr-un canion ingust, Valea Izbucul Galbenei creeaza jgheaburi si marmite inaccesibile, parcurgand astfel o diferenta de nivel de 100 m pe aproximativ 700 m lungime in linie aeriana. Pe vale apare o gura de pestera, unde apa raului se pravaleste zgomotos. Este inceputul tunelului subteran din Cheile Galbenei, lung de peste 100 m si foarte greu practicabil. In partea dreapta, tunelul subteran se termina printr-o cascada evantai deosebit de pitoreasca, inalta de 7 m, la baza careia se gaseste un lac.

In peretii cheilor sunt amenajate doua balcoane suspendate la circa 200 m deasupra firului vaii, care ofera privelisti inedite asupra canionului si asupra peretelui de vizavi inalt de peste 300 m.

Pestera Cetatea Radesei si Cheile Somesului Cald

Cetatea Radesei se afla la obarsia Somesului Cald. Pestera este  intr-un stadiu avansat de evolutie, exemplificand perfect modul in care are loc transformarea cavernamentelor in chei de amploare. Pesetra are un portal inalt de peste 15 m si lat de 7 m, de forma ogivala, in care intra pariul Radeasa. Pestera are o galerie unica, de forma unui tunel lung de 212 m, cu sali de mari dimensiuni si hornuri ce razbat in tavanul pesterii pana la suprafata. Cele cinci ferestre create de aceste hornuri, lasa sa patrunda in pestera raze de lumina. In aval tunelul se continua cu un canion lung de circa 50 m si foarte ingust.

Pestera poate fi vizitata datorita amenajarilor efectuate (scari de lemn si podete). Din aval se poate reveni in zona portalului pe deasupra pesterii. Dupa iesirea din pestera si canionul Radesei, se patrunde in Poiana Radesei, o poiana inchisa de stanci cu vegetatie si pante abrupte cu molizi de mari dimensiuni printre care se gasesc palcuri de afinisuri. Aici pariul Radeasa se uneste cu Pariul Feredeului si dau nastere Somesului Cald. In contiunare Cheile Somesului Cald ofera privelisti extrem de pitoresti ale abrupturilor calcaroase de peste 100 m ce coboara pana in patul vaii. Pe langa numeroasele puncte de belvedere putem vizita canionul Moloh, Pestera Uscata, Pestera Honu, Pestera Tunelul Mic, putem admira "zidul" de calcar de 110 m al Cuciulatii peste care se zareste creasta ce leaga culmile Piatra Arsa, Piatra Graitoare, Varful Britei si Piatra Talharului, continuand spre Vladeasa.

Complexul carstic Cetatile Ponorului

Cetatile Ponorului reprezinta fara indoiala cel mai grandios fenomen carstic al Romaniei, cunoscut si apreciat in intreaga lume.

Cetatile Ponorului sunt constituite din trei circuri mari de stanca, aflate intr-o imensa depresiune impadurita, adanca de 300 m, partea ei superioara avand un diametru de peste 1km. Culmile inconjuratoare care inchid circular depresiunea sunt taiate doar intr-un singur loc de canionul Vaii Cetatilor.

Poteca de acces porneste de la drumul forestier si coboara treptat prin padure, pe un teren accidentat, paralel cu Valea Cetatilor pana in Dolina I. Peretele lateral de vest, inalt de peste 150 m este perforat de un portal ce depaseste 70 m inaltime la baza caruia se pierde Valea Cetatilor. Imensul portal al Cetatilor Ponorului, sugereaza o ogiva gotica devenita un fel de simbol al carstului Muntilor Apuseni. Molizii aninati in pereti sunt singurul termen de comparatie pentru uriasa dimensiune a portalului si a peretelui in care este sapat. In partea stanga se zareste partea superioara a unui perete si mai inalt ce strajuieste Dolina III, cu cele doua balcoane de barne aninate deasupra prapastiei.

In partea dreapta a Portalului, o limba de grohotis urca pe sub o arcada in Dolina II. Aceasta este de fapt un aven circular de 200 m inaltime, avand la baza doua ferestre: portiunea de acces dinspre Dolina I pe sub Portal si o fereastra spre tunelul subteran al Pesterii Cetatile Ponorului. Tot sub Portal, in partea stanga, un tunel inundat aduce la lumina pentru putin timp apa ce provine din Lumea Pierduta si care se pierde cativa kilometri mai sus in Pestera de la Caput.

In Dolina III se poate patrunde din Dolina I, urcand pe scarile metalice din stanga Portalului si depasind pragul ce separa cele doua circuri. Dolina III are forma de triunghi cu latura de 300 m, avand in mijloc un portal spre care coboara imense limbi de grohotis. In partea sa vestica, deasupra galeriei de acces spre sectorul subteran, se inalta un perete perfect vertical de peste 200 m, cu mici brane inundate de vegetatie, in partea sa superioara fiind amenajate doua balcoane din lemn. In partea sudica, poteca turistica urca costis pe panta abrupta a unui valcel spalat de torenti, spre balcoane.

Balcoanele, in numar de patru, doua deasupra Dolinei III si doua deasupra Dolinei II, permit contemplarea dimensiunilor impresionantului complex carstic al Cetatilor Ponorului.

Avenul Bortig

Este un aven cu un diametru de 35 m si 38 m adancime, in fundul caruia se gaseste un mare bloc de gheata permanenta. Avenul are o lungime totala de 150 m si adincime de 54 m pe care o obtine datorita unei galerii scurte ce da acces la o mare sala. Blocul de gheata pe care-l adaposteste avenul are un volum de 30 000 m3, ceea ce face ca el sa ocupe al doilea loc din tara, dupa Ghetarul Scarisoara.

Poiana Varasoaia

Zona numita Varasoaia reprezinta doua platouri carstice de mari dimensiuni situate la nord de Poiana Padis si este cuprinsa intre varful Piatra Boghii, Muntele Magura Vanata, varful Varasoaia si bazinul Somesului Cald. Zona este impartita in Poiana Varasoaia-Sud, despartita printr-o sa (prin care trece drumul forestier si traseele spre Stana de Vale, Vladeasa si Cheile Somesului), aflata doar cu putin mai sus decat bazele poienilor, de Poiana Varasoaia-Nord, care se desfasoara la nord-est de varful Varasoaia si se constituie ca un bazin inchis.

Poiana Varasoaia-Sud are o forma eliptica si este presarata cu o puzderie de doline, iar printre aceste doline se gasesc numeroase pesteri. In Poiana Varasoaia-Sud exista doua lacuri carstice ce umplu doua doline bine captusite cu depozite aluvionare. Printre numeroasele pesteri si avene descoperite in zona Varasoaia unele sunt remarcabile prin lungime sau denivelare, zona prezentand un real interes speologic.

Poiana Varasoaia-Nord este un fel de vale inclinata spre baza Varfului Varasoaia, unde stancile tradeaza existenta unei pesteri ponor.

Varful Varasoaia (1441 m), care domina intreaga poiana, constituie un excelent punct de belvedere, cu privelisti ample asupra Depresiunii Beiusului, Vaii Boga, Abruptului Braiesei si Vaii Rele, Varful Carligate si Saua Cumpanatelul, Poiana Cuciulata, Poiana Onceasa si Cheile Somesului, Muntele Magura Vanata, Sesul Padis si Varful Biserica Motului, iar in partea sudica pana la Groapa Ruginoasa si varfurile Vartopul si Curcubata Mare. Prin posibilitatea de a avea acest tur de orizont complet, varful Varasoia reprezinta unul dintre cele mai frumoase puncte de belvedere din zona Padis.

Pestera Micula

Descoperita in anul 1978 pe Valea Craiasa, este cunoscuta de localnici ca un izbuc permanent. Situata in apropierea Pesterii Ursilor, cavitatea este deosebit de frumoasa, fiind bogat concretionata si adapostind o mare varietate de formatiuni. Intalnim aici spatii largi, galerii si diaclaze foarte inguste, lacuri, cursuri active si cascade, domuri si gururi, stalactite si stalagmite, draperii si coloane, perle de pestera si calcita flotanta. De o mare valoare sunt si vestigiile paleontologice gasite aici printre care se numara si un schele de urs in conexiune anatomica, acestuia lipsindu-i insa craniul. Pestera este in curs de explorare si datorita importantei stiintifice deosebite, vizitele in pesetra se limiteaza doar la cele de explorare si cercetare stinntifica.

2          CARIERA CORABIA Comuna Gilău, satul Someşul Rece      2,0

3          PEŞTERA VÂRFURAŞU Comuna Mărgău, satul Răchiţele          1,0

4          FÂNAŢELE SUATU I  ŞI  II Comuna Suatu             11,3

5          FÂNAŢELE CLUJULUI – COPÂRŞAIE Municipiul Cluj - Napoca         97,0

6          FÂNAŢELE CLUJULUI – VALEA LUI CRAIU Municipiul Cluj – Napoca        2,2

7          VALEA MORILOR    Comuna Feleacu 1,0

8          PÂRÂUL DUMBRAVA         Comuna Ciurila 0,5

9          CHEILE TURZII Comunele Mihai Viteazu , Petreştii de Jos        324,0

10        LACUL ŞTIUCILOR Comuna Fizeşul Gherlii            140

11        VALEA LEGIILOR Comuna Geaca            125

12        FĂGETUL CLUJULUI Municipiul Cluj - Napoca         10,0

13        PEŞTERA MARE DE PE VALEA FIREI Comuna Mârgău          2,0

14        PEŞTERA DIN PIATRA PONORULUI Comuna Mârgău, satul Răchiţele          2,0

15        GIPSURILE DE LA LEGHIA Comuna Aghireşu, satul Leghia            1,0

16        LOCUL FOSILIFER CORUŞ Comuna Baciu, satul Coruş      2,0

17        MOLHAŞUL MARE DE LA IZBUC Comuna Beliş   8,0

18        CHEILE BACIULUI Municipiul Cluj - Napoca         3,0

19        CHEILE TURENILOR Comuna Tureni            25,0

20        SĂRĂTURILE ŞI OCNA VECHE Municipiul Turda          10,0

21        STUFĂRIŞURILE  DE  LA  SIC Comuna Sic     505

22        DEALUL CU  FLUTURI Comuna Viişoara         20

23        PĂDUREA  CIUAŞULUI Comuna Ţaga 3,0

 

Sursa: www.parcapuseni.ro,

Băile Someşeni sunt o staţiune balneo-climaterică aflate în cartierul Someşeni al municipiului Cluj-Napoca.

Băile Someşeni constituie un obiectiv turistic care a adus faimă zonei, acestea fiind reorganizate în staţiune de către bine-cunoscutul profesor Dominic Stanca în 1927, care era şi proprietarul staţiunii. Nămolul şi apele minerale de la Someşeni Băi erau folosite cu mult inainte de organizarea profesorului ca tratamente pentru diverse boli, chiar şi pentru diabet.

În momentul de faţă băile sunt dezafectate, necesitând investiţii serioase pentru repunerea lor în funcţiune. Au existat mai multe tatonari din partea municipalităţii pentru a le achiziţiona de la urmaşii doctorului Stanca şi a le reface, dar până în prezent acestea nu s-au soldat cu rezultate concrete.

Baile Ocna Dejului

Situata la o altitudine de 320 m, statiunea dispune de o serie de piscine amenajate pe locul unei vechi exploatari de sare. Apa acestuia are o concentratie de pana la 250 g/l, fiind indicata in special in tratarea afectiunilor reumatice.

Băile Cojocna sunt o staţiune balneo-climaterică aflată în estul comunei Cojocna în judeţul Cluj. Staţiunea se află la o altitudine de 340 m, lângă Pârâul Valea Sărată.

În zonă au existat încă din timpul ocupaţiei romane exploatări de sare, pe locul cărora au fost amenajate mai multe băi calde. Deasupra ocnelor părăsite ale minelor de sare atestate documentar din secolul al XII-lea şi folosite din perioada romană până în Evul Mediu s-au format mai multe lacuri saline. Minele s-au transformat în lacuri saline, iar apa acestora a dobândit proprietăţi terapeutice. Două dintre lacuri, Toroc şi Lacul Mare, au fost transformate în băi, frecventate în timpul verii. În afară de agrement, băile sunt indicate pentru tratarea afecţiunilor reumatismale (artroze, poliartroze, spondiloze, tendinoze), endocrine şi ginecologice.

Băile Băiţa sunt o staţiune balneo-climaterică aflată în judeţul Cluj. Staţiunea se află în zona Dealurilor Dejului, lângă localitatea Băiţa şi la 1 km de municipiul Gherla, fiind parte componentă a acestuia.

Apele ape sărate şi sulfuroase din zonă au fost folosite încă din perioada ocupaţiei romane, izvoarele fiind indicate în special pentru tratarea bolilor de piele şi a celor reumatice.

Băile Băiţa sunt cunoscute pentru apele minerale bicarbonatate, slab sulfuroase, hipotone care sunt utilizate in tratarea afectiunilor reumatismale si a celor neurologice periferice (pareze usoare, sechele dupa poliomielita). De asemenea aceste ape se mai utilizeaza si in tratarea unor afectiuni ginecologice (cervicita cronica, insuficienta ovariana).

Băile Sărate din Turda

Primele exploatări romane la Turda au fost cele de la Băile Sărate („Băile Oraşului”), apoi cele de la Durgău-Valea Sărată. Aici au fost identificate peste 15 lacuri antroposaline (inclusiv actualul ştrand, căruia i se spune şi „Lacul Roman”). Toate aceste lacuri au fost vechi exploatări romane de sare, umplute cu apă în cursul timpului.

Băile Sărate se află intr-o zonă depresionară, inconjurată de păduri, la o altitudine medie de 360 m. Zona Băilor Sărate este folosită ca microstaţiune balneară încă din anul 1834. Iniţiativa amenajării zonei se datorează dr. József Hanko şi farmacistului Velitis (un reputat farmacist din sec. XIX) care au înţeles rolul profund curativ pe care îl au apele sărate ale zonei.

Alte amenajări au urmat în perioada interbelică (în lemn), apoi în anii 50 ai secolului XX, precum şi în ultimii anii (după privatizarea complexului). Capacitatea ştrandului este de aprox. 8.000 de persoane. „Lacul Roman” (ştrandul), cu o adâncime de 14,2 m şi o concentraţie a sării de aproximativ 46-48 la mie, are calităţi curative deosebite, ajutând la tratarea afecţiunilor reumatice, ginecologice, afecţiunilor aparatului nervos periferic etc.

Cele mai importante lacuri din zona Băilor Sărate (formate pe vechi exploatări de sare romane) sunt:

* „Lacul Roman” (ştrandul) – 0,37 ha, 14,2 m adâncime.

* „Lacul Privighetorii” – 0,04 ha, 14 m adâncime.

* „Lacul Csiky” – 0,60 ha, 5 m adâncime (cel mai mare lac antropogen din Transilvania).

* „Lacul Tarzan” („Lacul fără Fund”; oamenii locului l-au numit aşa, din cauza că – potrivit tradiţiei - tot ce cade în el nu ar mai ieşi niciodată la suprafaţă) - 0,40 ha, 19 m adâncime.

Alte lacuri sărate formate pe locul unor foste cariere romane de sare:

* „Lacul Vajas”

* „Lacul Nyalkas” (“Lacul Mocirlos”)

* “Lacul Bătrânescu”

* “Lacul Băltoaca”

* “Lacul Kimpel”

Singurul lac natural e „Lacul Troacelor” (pe carst salin – 0,11 ha, 1,5 m adâncime), folosit de Grădina Zoologică din apropiere.

Statiunea Băişoara este cea mai importantă staţiune din nord-estul Munţilor Apuseni. Comuna Băişoara este alcătuită din nouă sate.

Staţiunea este situată la poalele de est ale Muntelui Mare din Munţii Apuseni, pe cursul mijlociu al râului Iara, la o distanţă de aprox. 50 km de Cluj-Napoca, la altitudini cuprinse între 1200-1500 m.

Partii de schi Băişoara

		Lungime [m]	Dificultate
Partia Mare		1200	mediu
Partia Slalom		400	dificil

Arii protejate

* Muntele Băişorii (zonă protejată mixtă). Staţiunea Muntele Băişorii deţine şi o pârtie de schi. Aceasta este dotată cu mijloc de transport pe cablu, iar lungimea ei este de aproximativ 1,2 km. Sezonul durează aproximativ 5 luni pe an din decembrie până în martie. Vara există condiţii prielnice pentru vânat şi pescuit. Complexul turistic Băişoara constituie un excelent punct de plecare spre Muntele Mare şi spre Cheile Runcului.

Obiective turistice

* Cetatea Liteni (secolul al XIII-lea), din satul Liteni.

este o cetate medievală construită la 3 km sud-vest de actuala localitate Liteni (in maghiară Magyarléta) din judeţul Cluj pe o stâncă deasupra Văii Iara. Ruinele cetăţii (unele din cele mai pitoreşti ruine medievale din Ardeal) se află la cca 30 km sud-vest de municipiul Cluj-Napoca şi la cca 30 km nord-vest de municipiul Turda, pe drumul dintre Luna de Sus şi Buru, în apropierea cetăţii aflându-se şi staţiunea Muntele Băişorii.

* Monumentul Eroilor.

* Pista de schi.

Staţiunea Fântânele e situată la o altitudine de 1050 m, în comuna Râşca din judeţul Cluj, între Munţii Gilău şi Vlădeasa, pe malul lacului Fântânele. Nu are statut oficial de localitate, ci numai de staţiune climaterică de interes local. Este greşit numită uneori Beliş-Fântânele, sau Fântânele-Beliş, datorită apropierii de satul Beliş. Staţiunea nu se află însă pe teritoriul administrativ al comunei Beliş, ci pe cel al comunei învecinate Râşca. Este căutată mai ales pentru odihnă şi relaxare, precum şi pentru pârtia de schi.

Statiunea Muntele Baisorii este situata in Muntii "Muntele Mare", la o altitudine de 1385 m si la o distanta de aproximativ 50-60 km de orasul Cluj Napoca. Este o zona cautata in timpul verii pentru relaxere, dar si pentru practicarea sporturilor de sezon in timpul iernii, zapada fiind prezenta, de cele mai multe ori, din decembrie pana in aprilie pe partia care are lungime de 1200 m si o diferenta de nivel de circa 220 de m. Mergand spre Muntele Baisorii ai senzatia ca mergi in creierii muntilor si chiar asa este pentru ca drumul de circulatie publica se termina practic in Muntele Baisorii. In privinta drumului nu trebuie sa va faceti griji, pentru ca se circulaintr-o stare destul de buna. Statiunea este situata la obârsia pârâului Gera (izvor al vaii Ierta), pe culmile ce pleaca spre est din vârful Buscat (1676 m), pe teritoriul comunei Baisoara (jud.Cluj), la 46 de grade si 32 de minute latitudine nordica si 23 de grade si 19 minute longitudine estica, la o altitudine cuprinsa între 1200 si 1400 m, hotelul fiind situat la 1345 m (si nu la 1385, cum figureaza în multe locuri, de fapt altitudinea vechii cabane). Privelistea este larga, deschisa spre Câmpia Transilvaniei, Cheile Turzii si spre zari mai departate, in conditii de vizibilitate buna putandu-se admira muntii Maramuresului, Tibles, Rodnei, Calimani si Fagaras iar uneori si Carpatii Padurosi, Gutâiul, Suhardul, Gurghiul, Muntii Harghita, Ciucasul. De pe varfurile din apropierea statiunii se vad pe cer senin si Sureanul, Parangul si Retezatul, iar in conditii exceptionale, chiar Tatra Înalta.

Agrement Se pot practica diverse sporturi si jocuri, baza ramâne insa pe sporturile montane, pentru practicarea carora exista în zona vaste posibilitati, în special pentru drumetie, schi alpin, schi de tura, ciclism montan, parapanta, in mai mica masura schi fond, alpinism si speologie. In vecinatatea monumentului Crucea lui Avram Iancu, recent construit în centrul statiunii, se organizeaza anual, in luna iulie, o serbare cmpeneasca si manifestari comemorative.

Salina Durgãu Turda – complex balnear modernizat cu fonduri europene. Baza de tratament şi recuperare destinată celor cu afecţiuni respiratorii, biserica salinã, terenurile de minigolf şi bowling sau debarcaderul subteran din minele Terezia şi Rudolf sunt câteva din punctele de atracţie ale complexului. Turiştii pot admira întreaga panorama dintr-un lift modern, care coboară la o adancime de 80 de metri.

Partii de schi Cluj

Partia Mare

Băişoara

1,200.00 m

- dif.nivel 250.00 m

Pârtia Slalom

Băişoara

300.00 m

- dif.nivel 30.00 m

Pârtia Feleac

Feleacu

765.00 m

- dif.nivel 98.00 m

Sursa: www.ro.wikipedia.org,

Spitale din Cluj

Farmacii din Cluj