Atractii turistice Cluj Napoca

Categorie: Cluj Publicat în Marți, 30 Noiembrie 1999 00:00 Afişări: 394

Edificii culturale Cetatea Clujului

Prima atestare documentară a unei aşezări pe teritoriul de astăzi al Clujului a fost făcută de geograful grec Claudius Ptolemeu, care a menţionat aici una dintre cele mai însemnate localităţi din Dacia romană, cu numele Napuca. La scurt timp după cuceririle romane din 101-102 şi 105-106, Napuca a fost distrusă[necesită citare], spre a fonda o nouă aşezare urbană (civitas), Napoca, pe malul drept al râului Samus. Această aşezare a fost fondată în anul 124 d.C., sub numele de Municipium Aelium Hadrianum Napoca. După retragerea administraţiei romane din Dacia în anul 271 d.C., viaţa urbană odinioară înfloritoare avea să înceteze. Pentru a construi cetatea romanii au folosit ca şi hotare ale cetăţii în primul rând Canalul Morilor şi Pârâul Ţiganilor, care trece prin Grădina Botanică şi la momentul respectiv se vărsa în Canalul Morilor. Actualmente Canalul Morilor se află pe acelaşi loc, iar Pârâul Ţiganilor, după ce trece de Grădina Botanică este colectat în sistemul de canalizare al oraşului.

Descoperirile arheologice au reuşit să stabilească în mare parte traseul exact al oraşului roman Napoca: La vest era mărginită de Pârâul Ţiganilor (pe actualele străzi Emil Isac şi Samuil Micu), la nord cetatea se oprea la Canalul Morilor (în zona actualelor străzi Octavian Petrovici şi Andrei Şaguna), la sud pe actualele străzi Napoca şi Bd. Eroilor, iar la est pe zona actualelor străzi David Francisc şi Janos Bolyai .

Prima incintă de apărare medievală

O a doua fortificaţie a existat pe teritoriul Clujului de astăzi. În perioada secolelor IX-X, exista micuţa aşezare Castrum Clus, care ocupa doar aproximativ un sfert din suprafaţa cetăţii romane. Era delimitată la vest şi la nord, ca şi incinta romană Napoca, de Pârâul Ţiganilor, respectiv, Canalul Morilor, la est hotarul era aproape de linia actualului Bulevard Regele Ferdinand, iar la sud aproximativ pe linia actualei străzi Memorandumului şi a laturii nordice a Pieţei Unirii. Mult mai mică faţă de antica incintă romană, cetatea se presupune a fi fost construită cu materiale extrase din vechile clădiri şi fortificaţii romane.

Cetatea medievală a Clujului

Mari grupuri de colonişti saşi s-au aşezat în cetatea Clujului în timpul regelui Ştefan al V-lea al Ungariei, după decimarea populaţiei oraşului în timpul atacurilor tătare. Cetatea Regală Castrum Clus a dobândit o organizare urbană până în secolul XV. Împăratul romano-german Sigismund de Luxemburg, devenit totodată rege al Ungariei, a acordat în anul 1405 Clujului rangul unui Oraş Liber Regesc, scoţându-l astfel de sub autoritatea voievodului Transilvaniei. Aceasta a ajutat Clujul să devină un centru pentru producţia şi schimbul de mărfuri. Aproximativ 5 000 de oameni se îndeletniceau cu agricultura, munca în atelier, dar şi cu distracţiile specifice oraşului. Pe atunci populaţia era formată din saşi, secui şi în mică măsură români. Rolul meşteşugului în muncile oraşului a crescut mult, ulterior dezvoltându-se mai multe bresle meşteşugăreşti.

Tot acum oraşul a primit dreptul de a îşi clădi ziduri, bastioane şi turnuri de apărare. S-a început construirea zidurilor, ceea ce a durat până la finalul secolului XVI. Suprafaţa noii cetăţi (45 ha) era aproximativ dublă faţă de cea a primei incinte medievale, traseul (vezi harta) fiind de-a lungul Pârâului Ţiganilor la est (actualele străzi Emil Isac şi Samuil Micu), la nord în perimetrul dintre actualele străzi Potaissa şi Mihail Kogâlniceanu, respectiv Avram Iancu. La est urma linia străzii Baba Novac, Cuza Vodă, iar apoi continua pe partea nordică tot de-a lungul Canalul Morilor. Fortificaţia timpurie îşi păstrează funcţiile de apărare devenind un castellum al oraşului. Incinta este practic terminată în preajma jumătăţii veacului al XV-lea, poarta de est fiind de exemplu ridicată în 1449. S-au folosit blocuri mari din piatră pentru ridicarea unor ziduri masive cu contraforţi de întărire, creneluri şi metereze, drum de strajă pe console de piatră cu scări de retragere.

O a doua etapă de construcţie se întinde intre anii 1470 - 1507 când se construiesc între altele Poarta de vest şi Turnul Podului.

În cele din urmă lucrări importante sunt efectuate între 1515 şi 1525, un edict din 1571 al regelui Ludovic al II-lea scutindu-i de altfel pe clujeni de taxe pentru eforturile lor de întărire a apărarii oraşului. Cu totul particulare pentru regiune şi perioadă sunt zidurile ridicate exclusiv în piatră şi prevăzute cu creneluri. Celelalte fortificaţii ardelene renunţaseră la acea dată la astfel de rezolvări.

Fortificaţiile erau impresionante, intra-muros-ul ocupând 45 de hectare. Accesul se făcea prin barbacane. Existau în total în jur de 20 de turnuri şi porţi care erau întreţinute, pe timp de pace şi apărate, pe timp de război de bresle meşteşugăreşti, al căror nume îl şi purtau. Acestea erau:

1. Bastionul Croitorilor, ridicat sec. XVI-XVII, (existent şi astăzi)

2. Bastionul Tăbăcarilor

3. Bastionul Zidarilor, ridicat sec. XVI-XVII, demolat 1810

4. Bastionul Curelarilor, ridicat sec. XVI-XVII, demolat 1817

5. Turnul de Poartă din Strada Turzii, ridicat sec. XV, demolat 1841

6. Bastionul Postăvarilor, ridicat sec. XVI

7. Bastionul Tâmplarilor, ridicat sec. XVI-XVII, demolat 1880

8. Bastionul Pantofarilor, existent şi astăzi

9. Bastionul Fânului (zis şi al Cizmarilor), ridicat sec. XV, demolat 1831

10. Turnul de Poartă din Strada Mănăşturului, zis şi Turnul Cojocarilor, ridicat 1476, demolat 1843

11. Bastionul Fierarilor, ridicat sec. XV, demolat 1796

12. Bastionul Aurarilor, ridicat sec. XV, demolat 1859

13. Poarta Apei

14. Turnul de Poartă din Strada Podului, ridicat 1477, demolat 1868

15. Turnul Lăcătuşilor (sau Turnul de pe Strada Săpunarilor), zis şi Turnul Pompierilor, ridicat 1574, existent şi astăzi

16. Bastionul cu creneluri italiene

17. Bastionul Rotund

18. Turnul de Poartă din Strada Ungurilor, ridicat sec. XV-XVI, demolat 1872

19. Bastionul Olarilor

20. Turnul de Poartă din Strada de Mijloc, ridicat 1449, demolat 1850

Harta Cetatii Click aici

Cetăţuia - fortificaţie construită in perioada Habsburgică în vârful dealului cu acelaşi nume din Cluj-Napoca, în cartierul Gruia.

Cetăţuia a fost clădită între anii 1715 şi 1735 cu ziduri sub formă de stea, o redută, un turn şi era înconjurată de bastioane, conform cu planurile arhitectului militar Giovanni Murando Visconti, în exterior fiind înconjurată de un val de pamânt. Porţile de acces dinspre vest şi sud nu mai există, au mai rămas în picioare doar cele din sud-est si nord. Deasupra porţilor şi în interiorul incintei se aflau diferite clădiri care adăposteau spaţii administrative, o garnizoană şi un depozit de armament.

Fortificaţia a fost ridicată cu scopul principal de a asigura controlul asupra oraşului, după trecerea Transilvaniei sub stăpânire austriacă, dar a fost folosită de multe ori şi ca închisoare, îndeosebi în perioada Revoluţiei de la 1848. Aici a fost întemniţat şi executat la 11 mai 1849 pastorul sas Stephan Ludwig Roth, unul dintre eroii Revoluţiei.

Din vechea cetăţuie a mai rămas puţin: o parte din ziduri, patru clădiri, iar reduta a fost transformată în Turnul Paraşutiştilor. Întregul ansamblu a fost profund afectat de alunecările de teren din zonă.

Pe colina dealului a fost construit Hotelul Belvedere în perioada anilor 1970, iar în 1995 a fost înălţată o cruce imensă din fier, în locul celei distruse de comunişti în anii 50. Crucea iniţială a fost ridicată în memoria celor întemniţaţi aici.

Casa Matia, iniţial Casa Stefan Kolb, este unul dintre cele mai vechi monumente de arhitectură din Cluj, unicul palat clujean din epoca de tranziţie de la stilul gotic la cel renascentist, edificiul în care s-a născut regele Matia Corvinul. În evul mediu clădirea se afla pe strada Sfântul Spirit, purtând numărul de casă 258.

Clădirea a fost construită în secolul al XV-lea şi este amplasată în interiorul primei incinte de apărare aparţinând vechii cetăţi. Iniţial a aparţut patricianului sas Stefan Kolb. Conform unor alte surse, ar fi fost folosită şi drept han, iar în 1740 a fost cumpărată de urbea clujeană, îndeplinind şi alte scopuri, cum ar fi cel de închisoare sau de spital. În 1887 împăratul Francisc Iosif a făcut o vizită oraşului, ocazie cu care pe clădire a fost amplasată o placă comemorativă, proiectată de Pakey Lajos şi realizată de sculptorul György Zala.

În această casă s-a născut, la 23 februarie 1440, Matia Corvin, fiu al voievodului Transilvaniei Ioan de Hunedoara. Ulterior, Matia Corvin a devenit rege al Ungariei în perioada 1458-1490, fiind considerat unul dintre cei mai mari monarhi maghiari. Regele a decis scutirea clădirii de taxe şi impozite, scutire pe care au respectat-o şi domnitorii ce i-au urmat.

Pe 22 octombrie 1902 a fost deschis în incintă Muzeul Societăţii Carpatine Ardelene, unul dintre cele mai frumoase muzee din Transilvania la vremea respectivă, dedicat turismului, etnografiei şi balneologiei. Aici era expusă o colecţie de peste 7.000 de obiecte, cuprinzând ceramică, broderii, unelte agricole, porturi, obiecte casnice rurale. Două dintre încăperile edificiului erau destinate evocării memoriei lui Matia Corvin, fiind expuse şi cele 7 machete care au concurat la concursul din 1894 pentru realizarea statuii lui Matei Corvin. Peste 2.000 de volume ale colecţiei fuseseră donate de către profesorul universitar Otto Hermann. Muzeul a funcţionat până în 1935.

După cel de-al doilea război mondial clădirea a adăpostit o perioadă un colegiu, iar apoi Universitatea de Artă şi Design, care o foloseşte şi în clipa de faţă. În 1996 a fost instalată o placă comemorativă în limbile română şi engleză.

Clădită în stil gotic, Casa Matia a suferit de-a lungul timpului modificări diverse şi adaptări la stilurile noi. Astfel, în prima jumătate a secolului al XVI-lea au fost introduse o serie de elemente arhitecturale renascentiste (Renaissance). La sfârşitul secolului al XIX-lea, aflându-se într-o stare avansată de degradare, a fost restaurată, introducându-se o serie de elemente specifice stilului anilor 1900. A fost restaurată din nou nou în 1940 de către arhitectul Károly Kós, iar apoi, în perioada comunistă, au fost eliminate multe din modificările anilor 1900.

Statuia lui Matei Corvin a fost dezvelită în anul 1902 în piaţa centrală a Clujului, devenind de-a lungul timpului unul din semnele distinctive ale oraşului. Monumentul a fost finanţat prin subscripţii publice şi a fost realizat de sculptorul János Fadrusz. Arhitectul Lajos Pákey a realizat proiectul soclului statuii, reprezentând un bastion al zidului cetăţii Clujului.

Monumentul este compus dintr-o statuie ecvestră a regelui Matei Corvin, în faţa căruia sunt plasate următoarele 4 statui (de la stânga spre dreapta):

- Pavel Chinezu (Kinizsi Pál; comitele de Timiş)

- Blasius Magyar (Magyar Balázs; bătrânul conducător al mercenarilor lui Matei Corvin - faimoasa „Armată Neagră”)

- Ştefan Szapolyai (Szapolyai István; palatinul - viceregele de atunci a Ungariei)

- Ştefan Bathory (Báthory István; voievodul de atunci al Transilvaniei).

Pe soclu s-a aflat pentru un timp (între 1902-1918 sau între 1940-1944 ?) inscripţia maghiară Mátyás Király (Regele Matei) (vezi poza), înlocuită ulterior (pe motiv de conciliere interetnică) cu inscripţia latină Mathias Rex (Regele Matei). Dedesubtul acestei inscripţii există o placă metalică pe care este redat un citat după Nicolae Iorga: „Biruitor în războaie, învins numai la Baia de propriul său neam, când incerca să învingă Moldova nebiruită”.

Palatul Bánffy este un important edificiu baroc din Clujul secolului XVIII (Piaţa Unirii nr.30), operă a arhitectului german Johann Eberhard Blaumann.

onstruit între 1774 şi 1785 pe laturile unei curţi rectangulare de către contele Gheorghe (György) Banffy, este considerat a fi cea mai reprezentativă clădire în stilul baroc din Transilvania. Frontispiciul rococo are blazonul familiei Banffy şi statui ale unor personaje din mitologia romană: Marte, Apollo, Diana, Perseu, Minerva şi Hercule.

Începând cu 1951, palatul adăposteşte Muzeul Naţional de Artă Cluj-Napoca cu al său valoros patrimoniu de pictură, grafică şi artă decorativă. Nucleul acestui patrimoniu este Colecţia Virgil Cioflec, ce reuneşte opere ale artiştilor consacraţi (Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, Dimitrie Paciurea) cu cele ale talentelor autentice (Theodor Pallady, Camil Ressu, Vasile Popescu ş.a.) dispuse în peste 20 de încăperi. Pe lângă acestea mai există lucrări ale unor artişti mai puţin cunoscuţi din Transilvania secolelor XVIII-XIX.

Etajul clădirii, ce adăposteşte Galeria de Artă, a fost închis în 1990 din cauza stării avansate de degradare a edificiului şi redeschis în 1996. Muzeul Naţional de Artă Cluj-Napoca a fost nominalizat la premiul EMYA pentru muzeul european al anului 1997.

Teatrul Naţional din Cluj

Teatrul Naţional şi Opera Română şi-au deschis porţile, odată cu prima reprezentaţie în limba română, la 14 mai 1919, ca expresie a renaşterii spirituale care a urmat Unirii Transilvaniei cu România din 1918. Au fost puse în scenă de artiştii Teatrului Naţional din Bucureşti spectacolele Poemul Unirii de Zaharia Bârsan şi Răzvan şi Vidra de B.B. Hasdeu. Oficial, stagiunea Teatrului Naţional a fost inaugurată la 1 decembrie 1919, marcând un an de la Marea Unire. Cu acest prilej, s-au jucat piesele Poemul Unirii şi Se face ziuă, ambele de Zaharia Bârsan, care a fost şi primul director al teatrului. În 2 decembrie 1919, a fost reprezentată întâia premieră a primei stagiuni, drama Ovidiu de Vasile Alecsandri, cu acelaşi Zaharia Bârsan în rolul titular.

Edificiul a fost construit iniţial pentru Teatrul Naţional Maghiar. Lucrările au început în 1904 şi au fost finalizate în 1906 fiind executate de celebra firmă Helmer şi Fellner pe locul fostei pieţe de lemne a oraşului. Clădirea fost inaugurată în ziua de 8 septembrie 1906. Primul său director a fost dr. Janovics Jenő. Începând cu 1919, a adăpostit Teatrul Naţional Român, iar Teatrul Maghiar s-a mutat în clădirea de pe strada Emil Isac, aproape de Parcul Central şi râul Someş, în care funcţionează şi în prezent.

Clădirea adăposteşte atât Teatrul, cât şi Opera Română, fiind construită în stil baroc-rococo, cu o capacitate de 1000 de locuri şi trei rânduri de logie. Sarcina realizării edificiului a fost dusă la capăt de celebra firmă constructoare de teatre Helmer şi Fellner.

După Dictatul de la Viena, din 1940, Teatrul şi Opera se mută la Timişoara, revenind la Cluj din 1945.

De-a lungul timpului, Teatrul Naţional din Cluj s-a impus ca unul dintre principalii promotori ai culturii române din Transilvania. Întreaga operă dramatică a lui Lucian Blaga a fost jucată aici în premieră absolută. Denumirea sa actuală este Teatrul Naţional „Lucian Blaga

Palatul Szeky

Bastionul Croitorilor este unul din puţinele turnuri de fortificaţie care au făcut parte din Vechea Cetate a Clujului şi care s-a păstrat intact până în zilele noastre. A fost finanţat de breasla croitorilor din Cluj. Fiecare bastion (turn) al zidului medieval de apărare a fost finanţat de altă breaslă (croitori, cizmari, tâmplari, săpunari, rotari, olari, zidari, curelari etc).

Bastionul reprezintă colţul de Sud-Est al cetăţii medievale ridicate începând cu secolul XV (este amintit deja în anul 1475). Între anii 1627-1629, în perioada principelui Gabriel Bethlen, bastionul a fost reconstruit, ajungând la forma actuală. Este construit din piatră fălţuită zidurile masive păstrând încă lăcaşurile de tragere. Spre nord, lipit de el, se mai păstrează încă o bucată din zidul de piatră cu creneluri şi drumul de strajă pe zid.

A fost denumit dupa breasla croitorilor din Cluj care l-a întreţinut şi a avut obligaţia pazei oraşului în acel punct, fiind singurul bastion al cetăţii vechi care s-a păstrat integral.

După bătălia de la Mirăslău, Baba Novac şi preotul Saski au fost prinşi, torturaţi şi executaţi în cetatea Clujului de către nobilii transilvăneni. În apropierea bastionului a fost expus, în 1601, trupul tras în ţeapă al lui Baba Novac, general al lui Mihai Viteazul. În amintirea lui Baba Novac a fost ridicată în 1975 o statuie, operă a sculptorului Virgil Fulicea.

Bastionul a fost restaurat în anul 1924 şi transformat în muzeu de către Comisiunea Monumentelor Istorice, o altă restaurare având loc în 1959. În ultimele decenii bastionul a fost lăsat în paragină deşi au existat intenţii declarate din partea reprezentanţilor municipalităţii de a folosi potenţialul turistic al acestuia. Cu toate acestea, în 2007-2009 a fost restaurat si refuncţionalizat, iar în prezent el găzduieşte Centrul de cultură urbană, care cuprinde o cafenea literară la subsol, o sală de conferinţe şi spaţii expoziţionale.

Program spectacole : Click aici

Palatul Babos din Cluj-Napoca este o construcţie impozantă aflată pe strada Regele Ferdinand nr. 38, colţ cu Piaţa Mihai Viteazu.

Palatul Berde din Cluj-Napoca (strada Horea nr.1) a fost construit spre sfârşitul secolului XIX în stil Secession.

Palatul de Finanţe din Cluj-Napoca a fost construit în 1880 conform cu planurile definite de arhitectul Friedrich Mätz. De-a lungul timpului clădirea şi-a păstrat destinaţia.

Palatul de Justiţie din Cluj, situat la intersecţia Pieţei Ştefan cel Mare (fostă Hunyadi János) cu Calea Dorobanţilor (fostă Budai Nagy Antal) din municipiul Cluj, a fost construit în perioada 1898-1902 în stil eclectic. Este o clădire reprezentativă pentru arhitectura începutului de secol XX, după planurile asociaţiei de proiectanţi Epitotarsasag, Kotsis, Smiel, Fodor es Reisinger. Clădirea a fost proiectată de către arhitectul Gyula Wagner. Clădirea a fost catalogată drept monument istoric şi de arhitectură. În ea funcţionează mai multe instanţe judecătoreşti, între care şi Curtea de Apel Cluj.

Clădirea este parte a ansamblului arhitectonic din Piaţa Avram Iancu, ansamblu din care fac parte şi Opera Română, Teatrul Naţional, Palatul Regionalei Căilor Ferate, Palatul Prefecturii, Palatul de Finanţe, Palatul Arhiepiscopiei Ortodoxe (fosta Direcţie Silvică). Toate aceste clădiri au fost gândite şi ridicate ca palate vaste, cu suficiente spaţii care pot fi folosite ca birouri, intrări şi scări în stil monumental îndreptându-se către sălile de festivităţi şi de şedinţe.

Clădirea Palatului de Justiţie are forma unui patrulater neregulat şi conţine 13 curţi interioare gândite pentru a asigura ventilarea şi iluminarea încăperilor existente. Există două intrări: una prin faţada nordică şi o a doua prin cea vestică. Ambele faţade sunt extrem de ornamentate şi prezintă la intrări câte un portic alcătuit din patru coloane dorice care susţin un balcon aflat la primul etaj.

Frizele au fost ornamentate extrem de pretenţios, cu motive vegetale, ghirlande, console şi figuri rondo-bosso. Arcele, ancadramentele ferestrelor şi cornişele sunt decorate cu figuri umane sculptate în piatră, de o excepţională valoare artistică. Elementele decorative au fost realizate din teracotă şi piatră de Viştea, a cărei carieră se afla la doar 20 km depărtare de Cluj.

Pe acoperişul faţadei vestice a fost realizată o cupolă de 9 m lăţime, 29 m lungime şi înaltă de 8,6 m. Extrem de ornamentată cu piese din fier forjat şi având o învelitoare alcătuită dintr-un strat de solzi de eternit aceasta sporeşte frumuseţea edificiului.

Clădirea şi-a păstrat de-a lungul timpului destinaţia iniţială, pentru o perioadă ea adăpostind şi alte instituţii de stat ca Biblioteca Judeţeană Octavian Goga din Cluj, Editura Kriterion, Facultatea de Ştiinţe Economice, Şcoala Populară de Artă, Notariatul de Stat ş.a.

Palatul Elian din Cluj-Napoca (strada Horea nr.2) a fost construit în anul 1891 în stil Secession. Pe poza alăturata Palatul Elian se găseşte la mijloc-dreapta (clădirea galbenă cu turn). În partea stângă a fotografiei este Palatul Berde (str.Horea nr.1), iar în partea dreaptă (clădirea albă cu turn înalt) Palatul Babos (str.Regele Ferdinand nr.38, colţ cu Piaţa Mihai Viteazul).

Lângă Palatul Rhédey (în Piaţa Unirii) se află Palatul Jósika ['yɔ:şikɔ] (denumit şi Casa cu picioare), înălţat pe locul fostei reşedinţe clujene a principilor Transilvaniei.

Iniţial pe acest loc s-a aflat casa Kakas ['kɔkɔş], care a adăpostit în secolul XVI principii Transilvaniei. De aici Sigismund Báthory a asistat în 1594 la execuţia membrilor partidei filoturceşti. Clădirea a devenit reşedinţa lui Anton Jósika (Antal Jósika), comitele Clujului, la mijlocul secolului al XVIII-lea, clădirea având atunci doar un etaj. În 1828, clădirea a fost refăcută de János Jósika, guvernatorul Transilvaniei, căpătând înfăţişarea de astăzi. Cu această ocazie clădirea a fost înalţată cu etajul II, iar etajul deasupra aripii din curte a fost ridicat ulterior, în perioada 1864-1865. La etajul I a funcţionat Cazinoul maghiar din Cluj, iar în perioada 1880-1902 Tabla regească. Clădirea a mai adăpostit de-a lungul timpului Palatul de Justiţie, Curtea de Apel şi Biblioteca Facultăţii de Medicină.

Palatul aparţine stilului neoclasicist. Elementul caracteristic în faţadă este porticul sobru cu coloanele dorice dublate în perete de pilaştri, susţinând un amplu balcon de fier forjat. Atica poartă inscripţia MDCCCXXVIII (1828), anul renovării clădirii.

Palatul Poştei din Cluj-Napoca

Palatul Prefecturii din Cluj-Napoca, situat pe B-dul 21 Decembrie 1989 la nr. 58, a fost construit conform cu planurile arhitectului Josef Huber.

Clădirea a fost ridicată în 1910 de către Josef Huber, drept sediul pentru Camera de Comerţ şi Industrie. Clădirea este o îmbinare a seccessionului francez cu elemente gotice, renascentoste şi de inspiraţie populară

Palatul „Reduta” din Cluj, situat în municipiul Cluj-Napoca pe str. Memorandumului la nr. 21, adăposteşte în prezent Muzeul Etnografic al Transilvaniei, fiind una dintre cele mai vechi clădiri din Cluj, datată din secolul XVI.

În secolele XVIII-XIX, în clădire a existat cel mai important han al Clujului, ”Calul Bălan”. În perioada 1820-1830 clădirea a fost refăcută în stil neoclasic, ea devenind în secolul al XIX-lea, unul dintre cele mai importante edificii politice, administrative şi culturale ale Transilvaniei şi primind numele de Reduta.

În această clădire s-a întrunit Dieta Transilvaniei din 1790-1791 şi s-a respins memoriul naţiunii române din Transilvania Supplex Libellus Valachorum.

Clădirea a adăpostit în perioada 1848-1865 Dieta Transilvaniei. Aici s-a reunit şi cea din urma Dietă, în care naţiunea română, majoritară, nu a fost reprezentată deloc şi care a decis, în 1865, unirea Transilvaniei cu Ungaria.

În sala principală s-au desfăşurat concerte şi baluri celebre, aici concertând mari muzicieni ca Johannes Brahms, Franz Liszt, Béla Bartók şi George Enescu.

În 1923 s-a organizat în clădire Congresul general al Sindicatelor din România.

Clădirea a rămas celebră mai ales pentru adăpostirea procesului memorandiştilor din 1894, unul dintre marile procese politice ale secolului, cu ecouri ample în întreaga presă europeană. În 1892 mai mulţi intelectuali români din Transilvania au prezentat împăratului Franz Josef al Austriei, un Memorandum prin care protestau împotriva politicii de deznaţionalizare a guvernului maghiar. Memorandiştii au fost judecaţi şi condamnaţi la închisoare.

Odată cu sfârşitul secolului XIX, în Cluj sunt construite noi edificii culturale şi administrative, iar importanţa clădirii scade. Pentru o perioadă a funcţionat aici Muzeul de Arta, iar apoi (cu începere din anul 1959) Muzeul Etnografic al Transilvaniei, care este adăpostit aici şi astăzi.

Palatul Regionalei de Căi Ferate din Cluj-Napoca

Palatul Rhédey din Cluj-Napoca (colţul Pieţei Unirii cu str. Napoca) are numele familiei care l-a cumpărat la începutul secolului al XVIII-lea.

În jurul anului 1500, aici se aflau patru case de patricieni clujeni. Pe locul lor s-a ridicat Palatul Rhédey în stil eclectic. În acea epocă, strada Napoca de astăzi se numea uliţa Fânului, întrucât din zona complexului Haşdeu până aproape de Mănăştur se întindeau Fânaţele Clujului.

Palatul Rhédey îşi leagă numele, prin sala de bal, şi de istoria teatrului maghiar din Transilvania. O placă comemorativă aminteşte că in acest loc s-a permanentizat o primă instituţie maghiară de teatru din Cluj, la 17 noiembrie 1792.

În anii 1680-1690, clădirea a fost cumpărată de aristocratul László Székely. Soţia acestuia, Sara de Buluşd era, se pare, fiica unui boier din Moldova. Din iniţiativa Sarei şi sub supravegherea ei, clădirea a fost refăcută în 1698. În curtea interioară, pe partea stângă de la intrare, se păstrează şi azi blazonul Sarei.

În secolul al XVIII-lea, casa este unificată cu alte trei case vecine de pe uliţa Fânului (strada Napoca). Tot atunci, proprietarul János Rhédey adaugă vechii clădiri încă un etaj. Pe frontispiciul imobilului se găseste blazonul lui Rhédey, cu iniţialele RJ şi semnul coroanei de nobil cu nouă perle vizibile, însemnul rangului de „conte”. A mai existat încă un blazon pe peretele clădirii, distrus în anii '50 ai secolului XX şi refăcut recent ce ocazia renovării clădirii.

Palatul Széki din Cluj-Napoca (str. Regele Ferdinand nr. 37, colţ cu strada Bariţiu) este o clădire neogotică ridicată pe malul râului Someş în anul 1893 de farmacistul şi profesorul universitar Széki (arhitect: Samu Pecz, 1854-1922). Suprafeţele pereţilor sunt acoperite de cărămidă aparentă, dar portalul, ancadramentele, arcadele oarbe, frizele dintre nivele şi de sub cornişă sunt cioplite în piatră.

Palatul Telefoanelor din Cluj-Napoca este una dintre clădirile reprezentative pentru municipiul Cluj-Napoca. A fost construit la sfârşitul anilor '30, pe locul unei curii a familiei Bornemisza înălţată în secolul XVIII şi demolată în 1936

Palatul Teleki din Cluj-Napoca, str. M. Kogălniceanu nr.7 este monument de arhitectură laică clujeană.

Edificiul a fost construit între 1790-1795, după planurile arhitectului Joseph Leder şi aparţine barocului târziu, cu unele elemente de clasicism. Actualmente clădirea adăposteşte Sala de lectură a Bibliotecii Judeţene „Octavian Goga” din Cluj-Napoca.

Palatul Toldalagi-Korda din Cluj-Napoca (strada I.C. Brătianu nr.14) este un monument istoric şi de arhitectură laică. Edificiul a fost construit între anii 1801-1807 după planurile arhitectului italian Carlo Justi. El reprezintă una dintre cele mai frumoase clădiri ale oraşului din perioada de trecere de la baroc la clasicism. A aparţinut contelui Toldalagi Laszlo şi soţiei acestuia, contesa Korda Anna.

O placă comemorativă aminteşte că aici a locuit între anii 1919-1925 compozitorul Gheorghe Dima.

Clădirea a găzduit o perioadă biblioteca Facultăţii de Matematică şi Informatică din cadrul Universităţii "Babeş-Bolyai" Cluj-Napoca, iar actualmente în aceeaşi clădire funcţionează direcţia generală administrativă a universitaţii.

Palatul Urania din Cluj-Napoca, construit la 1910 după planurile arhitectului Kapeter, este una dintre clădirile reprezentative pentru municipiul Cluj-Napoca. Clădirea a fost ridicată sub influenţa secessionului austriac.

Palatul Wass din Cluj-Napoca este o clădire situată în Piaţa Unirii la nr. 11, lipit de Palatul Josika.

Clădirea este o îmbinare a stilurilor arhitecturale renascentiste, clasiciste şi rococo. Ultimul proprietar al clădirii a fost contesa Otilia Wass care organiza aici saloane literare. Contesa a donat clădirea către Asociaţia Muzeului Ardelean, asociaţia stabilindu-şi aici sediul.

Piaţa Unirii din Cluj, mai demult Piaţa Regele Matia, (în maghiară Mátyas Király tér), este punctul zero al municipiului Cluj-Napoca.

Actuala Piaţă a Unirii a constituit miezul oraşului medieval Cluj, grupat în jurul Bisericii Sf. Mihail. Zidurile cetăţii medievale delimitează centrul istoric al oraşului. Piaţa este cea mai mare ca dimensiune (cca. 220m pe 160m) din vechile pieţe aflate în centrul şi sud-estul Europei. Există pieţe de dimensiuni mai mari, dar acestea s-au format mult mai târziu.

Istoric, este cea de-a doua piaţă a Clujului, după Piaţa Mică (actuala Piaţa Muzeului), în Evul Mediu, fiind denumită Piaţa Mare, spre a fi deosebită de cealaltă piaţă, Piaţa Mică. În ultima parte a secolului XIX numele i-a fost schimbat în Piaţa Principală, denumire care nu a rămas pentru mult timp. În prima parte a secolului XX piaţa a fost denumită Piaţa Regele Matia (Mátyas Király tér), după numele lui Matia Corvin. După 1918 piaţa a fost numită Piaţa Unirii, nume pe care îl poartă şi acum. În perioada guvernării comuniste denumirea i-a fost schimbată în Piaţa Libertăţii. Colocvial mai este denumită şi Piaţa Mare sau simplu Centru.

În mijlocul pieţei se află Biserica Sf. Mihail şi Statuia lui Matia Corvin. Laturile pieţei conţin mai multe clădiri celebre: astfel pe latura estică se află Palatul Bánffy, care adăposteşte acum Muzeul de Artă şi cele 2 clădiri construite în oglindă, de la care porneşte strada Iuliu Maniu. Pe latura sudică se află clădirea fostei primării şi cea a Băncii Naţionale. La colţul sud-vestic se află clădirea Hotelului Continental, ridicată la 1894.

Cele 2 clădiri „gemene” de pe latura estică.

După revoluţie, piaţa a devenit principalul punct financiar-comercial al oraşului. Printre mărcile care au închiriat spaţii în Piaţa Unirii se numără, Adidas, United Colors of Benetton, Reebok, Outwear, Steillmann. Totodată s-au deschis reprezentanţe ale Băncii Transilvania, Citibank, Alpha Bank, BRD, Bank Leumi.

Piaţa urmează a fi supusă unui proces de refacere şi transformare în zonă pietonală, alături de latura nordică a Bulevardului Eroilor.  La data de 29 septembrie 2008 au început lucrările la amenajarea vestigiilor romane din faţa Statuii lui Matia Corvin, aceasta reprezentând prima din cele patru faze ale refacerii pieţei.

Obiective turistice

* Statuia lui Matei Corvin

* Casa Parohiei Romano-Catolice

* Palatul Bánffy

* Palatul Josika

* Palatul Rhedey

* Palatul Wass

* Clădirea Hotelului Continental (fostul Hotel New York)

* Biserica Sf. Mihail

* Biserica Bob

* Biserica Piariştilor

* Biserica Evanghelică

Muzee

Muzeul de Artă din Cluj-Napoca - un muzeu de artă, situat în palatul contelui Bánffy. Muzeul de Artă Cluj-Napoca, instiuţie aflată în subordinea administrativă a Consiliului Judeţean Cluj şi în subordinea ştiinţifică a Ministerului Culturii şi Cultelor, este una dintre cele mai prestigioase instituţii muzeale cu profil artistic din România.

Cluj-napoca, P-ta Unirii, nr. 30

http://www.macluj.ro   Email: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.

Tel: 0264-596 952

Fax: 0264 - 596 953

Muzeul Naţional de Artă Cluj posedă un patrimoniu deosebit de valoros de artă românească şi europeană: pictură, grafică şi artă decorativă (secolele XV-XX). Înfiinţat în anul 1951, muzeul a beneficiat încă de la constituirea sa, de unele fonduri mai vechi: o mică parte din colecţia de curiozităţi, orfevrărie, piese de mobilier şi artă plastică europeană, provenind de la Muzeul Ardelean şi mai ales colecţia cunoscută sub numele "Pinacoteca Virgil Cioflec". De numele lui Virgil Cioflec (1876-1948), autor al unor monografii de referinţă dedicate pictorilor Ştefan Luchian (1924) şi Nicolae Grigorescu (1925), precum şi al unor scrieri despre arta pertinente publicate în presa vremii, se leagă un act de cultură de mare însemnătate pentru viaţa Clujului interbelic: donarea colecţiei sale de artă românească, Universităţii Clujene (1929-1930). Deschidrea către public a pinacotecii Virgil Cioflec (1933) însemna, de fapt, deschiderea la Cluj a primului muzeu de artă românească modernă, al cărui succesor a devenit Muzeul Naţional de Artă Cluj.

Alcătuită cu pasiunea şi competenţa cunoscătorului capabil să preţuiască valorile consacrate (Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, Dimitrie Paciurea) şi să susţină cu clarviziune afirmarea talentelor autentice (Theodor Pallady, Camil Ressu, Vasile Popescu, Jean Al. Steriadi, Lucian Grigorescu, Oscar Han, Cornel Medrea), Colecţia Virgil Cioflec reprezintă şi astăzi nucleul valoric al patrimoniului Muzeului Naţional de Artă Cluj. Amplificarea fondului muzeal s-a realizat în anii care au urmat înfiinţării lui, pe seama unor transferuri, donaţii şi achiziţii. Operelor de artă transferate de către Ministerul Culturii, Muzeul Naţional de Artă Bucureşti şi Administraţia locală (Barbu Iscovescu, Constantin David Rosenthal, Theodor Aman, Gheorghe Tattărăscu, Gheorghe Panaitescu Bardasare, Carol Popp de Szathmary, Ioan Andreescu, Karl Storck) li se adaugă un fond însemnat provenind de la Filiala Cluj a Academiei Române (1971). Cuprinzând piese importante de artă din Transilvania (pictori necunoscuti din secolele XVIII şi XIX, Franz Neuhauser, Joseph Nehauser, Franz Anton Bergman, Koreh Sigismund, Szathmari Gati Sandor, Simo Ferenc), acest fond a contribuit substanţial la conturarea unei fizionomii a patrimoniului.

Activitatea de cercetare desfăşurată de-a lungul anilor de către specialiştii muzeului, valorificată prin studii şi expoziţii retrospective de anvergură a introdus în circuitul artistic naţional personalităţi de seamă ale artei din Transilvania: Elena Popea, Alexandru Popp, Pericle Capidan, Szolnay Sandor, Tasso Marchini, Aurel Ciupe, Romul Ladea, Petre Abrudan, Emil Cornea, Nagy Albert, Theodor Harsia, Fulop Antal Andor, Alexandru Mohy, Georgeta şi Constantin Ticu Aramescu, Ioan Sima, Petru Feier, Anton Lazăr, Walther Wiedmann, Bene Jozsef, Letiţia Munteanu, Coriolan Munteanu, Friederich Bomches, Sabin Nemeş, Nicolae Agârbiceanu, Valer Chende, Egon Marc Lovith, Constantin Lucaci. Aceste retrospective au determinat donaţii importante ale artiştilor şi ale familiilor acestora, precum şi din partea unor colecţionari de artă. Cercetarea a direcţionat şi un profgram de achiziţii orientat prioritar spre evidenţierea creaţiei artiştilor originari, sau activi în spaţiul intracarpatic (Aloisie Hora, Mişu Popp, Venceslav Melka, Sava Henţia, Simion Corbul-Hollossy, Octavian Smigelschi, Dimitrie Cabadev, Nagy Istvan, Sabin Popp, Aurel Popp, Hans Eder, Johann Mattis Teusch, Virgil Fulicea), dar şi spre completarea patrimoniului de artă veche (icoane din secolele XVII şi XVIII) şi artă modernă românească (Gheorghe Petraşcu, Francisc Sirato, Ion Teodorescu - Sion, Alexandru Phoebus, Corneliu Mihailescu, Ziffer Sandor, Thorma Janos, Corneliu Baba, Ioan Georgescu, Ion Jalea, Ion Irimescu, Dimitrie Gheaţa, Ion Ţuculescu).

Muzeul este adăpostit într-un important edificiu baroc din secolul al XVIII-lea opera arhitectului german Johann Eberhard Blaumann. Spaţiul de la etajul palatului este destinat Galeriei Naţionale. În anul 1990, Galeria Naţională a fost închisă pentru reorganizare, impusă atât de starea avansată de degradare a edificiului cât şi de nevoia de a organiza expunerea permanentă în funcţie de noile cercetări şi de piesele ahiziţionate sau donate în ultimul timp. Printr-o restaurare atentă, spaţiul de expunere generos de la etajul palatului Banffy a redobândit o configuraţie foarte apropiată de acea originară, fiind în acelaşi timp perfect adecvat funcţiei de muzeu de artă. Au fost selectate 325 de piese de pictură şi sculptură cărora li s-au pregătit o ţinută de expunere (restaurare, conservare rame, socluri) adecvate valorii lor artistice deosebite. Noua paginaţie a Galeriei Naţionale, redeschisă pentru public în luna ianuarie 1996, propune o sinteză de patru secole de artă românească cu un accent firesc pe fenomenul artistic din Transilvania: Altarul de la Jimbor (secolul al XVI-lea), pictură BIedermiir, artă stil 1900, avangarda, artiştii legaţi de Şcoala Superioară de Arte Frumoase şi de Centrul Artistic Cluj: Alexandru Popp, Szolnay Sandor, Pericle Capidan, Catul Bogdan, Aurel Ciupe, Romul Ladea, Petre Abrudan, Tasso Marchini, Alexandru Mohy, Szervatius Jeno, Theodor Harsia, Kovaks Zoltan, Nagy Albert, Anton Lazăr, Virgil Fulicea, Constantin Dinu Ilea, Ioan Sima, Egon Mark Lovith.

Artiştii sunt reprezentaţi în galerie prin piese de referinţă din creaţia lor, urmărindu-se atât relevarea unor aspecte caracteristice ale multiculturalităţii proprii îndeosebi spaţiului transilvan, cât şi sugestia relaţiilor complexe între arta din România şi principalele tendinţe şi curente ale artei europene. Integrând în sinteza de artă naţională postbelică valori deplin consacrate, realizate în Transilvania şi îndeosebi la Cluj, Muzeul rămâne receptiv şi la creaţia de dată mai recentă. Din acest motiv trei săli aferente Galeriei Naţionale au fost destinate expoziţiilor temporare ale artiştilor români afirmaţi în ultimele decenii.

Adresa: Piata Unirii nr. 30, tel/fax: (+40) 264/596.952

Ore de vizitare: 11-18, luni si marti, inchis

Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, situat pe str. Constantin Daicoviciu nr. 2 în clădirea cunoscută şi drept Casa Petrechevich-Horvath este continuatorul primei asociaţii muzeale din Transilvania, Societatea Muzeului Ardelean, înfiinţată la 23 noiembrie 1859, dispunând de colecţii bogate de de antichităţi, mineralogie, botanică, o pinacotecă, o colecţie etnografică şi zoologie.

Societatea Muzeului Ardelean a reuşit să constituie o colecţie de peste 24.000 de piese arheologice, numismatice şi alte piese din diverse domenii cum ar fi botanică, zoologie sau mineralogie. Aceste colecţii au fost preluate de universitatea clujeană odată cu înfiinţarea ei, în 1872. Din 1929 colecţia de antichităţi a trecut la Institutul de Studii Clasice, însă deoarece lipsea un spaţiu adecvat, colecţia a suferit mai multe mutări, în final ea stabilindu-se definitiv în 1937 în incinta actuală din str. Daicoviciu. Colectia etnografică şi pinacoteca vor sta la baza înfiinţării altor doua muzee clujene, Muzeul de Artă şi Muzeul de Etnografie.

Din 1948, colecţiile au trecut în subordinea Academiei Române din Cluj. Începând cu 1 ianuarie 1963, Muzeul de Istorie a început să funcţioneze drept instituţie de sine stătătoare, iar din din 1994 este clasificat ca fiind de importanţă naţională. Din 1999 muzeul deţine şi un bogat tezaur, deschis la sediul muzeului.

Unul dintre exponatele mai deosebite este un obiect metalic descoperit în 1973, în apropiere de Aiud. Acesta seamănă izbitor de mult cu piciorul unui tren de aterizare, iar din analiza stratului de oxid alb-gălbui care îl acoperă s-a tras concluzia că acesta are o vechime 300-400. Pe lângă metalul principal, piesa conţine, în cantităţi mici cupru, zinc, cobalt, zirconiu, aceste metale nefiind descoperite decât mult mai târziu decât vârsta obiectului.

Colecţia de Istorie a Farmaciei se află în clădirea primei farmacii (sec.XVI) din Cluj-Napoca, "Casa Hintz" sau "La Sfântul Gheorghe" , atestată documentar încă din 1573. Casa a fost deţinută, pe rând, de Alexander Schwartz (1727-1749), Tobias Maucksch (1752-1802), Tobias Samuel Maucksch (1802-1805), Johann Martin Maucksch (1805-1817), văduva acestuia (1817-1822), Daniel Szlaby (1822-1863) şi apoi de familia de farmacişti Hintz (1863-1949). La originea colecţiei expuse stă o colecţie a profesorului Iuliu Orient (1869-1940), care cuprinde diverse obiecte farmaceutice transilvănene şi pe care a expus-o în 1904 într-o sală a Muzeului Ardelean. Profesorul a donat colecţia muzeului, ea întregindu-se cu o colecţie de istorie a medicinii, iar pe parcursul timpului adăugându-i-se şi alte donaţii valoroase care descriu istoria farmaciei transilvănene începând cu secolul XVI.

Este primul muzeu înfiinţat în România cu obiecte în majoritate cedate de Muzeul Brukenthal şi o parte din obiectele aparţinând farmaciei familiei G. Hintz înfiinţată în 1710, probabil cea mai veche farmacie, construcţie care se menţine şi acum. Este proprietate de stat. Este deschis publicului.

Adresa: Cluj-Napoca, Piata Unirii, colt cu str. Regele Ferdinand

Muzeul Etnografic al Transilvaniei. Muzeul a fost înfiinţat la 16 iunie 1922. Cu peste 80 de ani vechime neîntreruptă, muzeul a ajuns cel mai mare de acest gen din România şi unul dintre cele mai prestigioase din Europa. Se află pe Str. Memorandumului nr. 21, în clădirea Reduta; este o construcţie de la finele secolului XVIII. Clădirea Reduta a adăpostit în perioada 1848-1865 Dieta Transilvaniei. Tot aici a avut loc procesul memorandiştilor în 1894-1895, eveniment cu largi ecouri internaţionale la acea vreme şi în 1923 s-a organizat aici Congresul general al sindicatelor din România.

Muzeul dispune de un patrimoniu de peste 50.000 de piese de port popular şi mărturii ale diferitelor obiceiuri străvechi, reflectând ocupaţiile populaţiei transilvănene. Acestea sunt riguros organizate, oferind vizitatorilor o imagine completă a obiceiurilor din Transilvania. Sunt expuse peste 43.000 de obiecte etnografice, organizate în 8 sectii: Ceramică, Textile, Ocupaţii, Port, Locuinţă-alimentaţie, Obiceiuri, Secţia în aer liber şi Secţia internaţională. Există 50.000 de fotografii; 5.000 de diapozitive; 12.000 reviste de specialitate.

Parcul Etnografic Romulus Vuia din Cluj-Napoca, este o secţie în aer liber a Muzeului de Etnografie (un muzeu al satului), fiind primul muzeu în aer liber din România, aflat în zona Hoia din Cluj-Napoca. Acesta a luat fiinţă în 12 aprilie 1929, cele mai vechi exponate datând din 1678. Conţine:

13 gospodării cu 90 de construcţii caracteristice zonelor Munţii Apuseni, Năsăud, Bistriţa, Câmpia Transilvaniei, Maramureş, Secuimea, Zarand, Podgoria Albă, Ţara Oaşului, Gurghiu, Depresiunea Călăţele, Bran ( 34 de instalaţii tehnice ţărăneşti, 5 case-atelier, 3 biserici de lemn, o poartă de cimitir). Muzeul Satului - cel mai cuprinzător muzeu în aer liber din România şi al şaselea din Europa.

Programul de vizită

Marti-duminica: 09.00-17.00

Parcul Etnografic «Romulus Vuia»

Marti-duminica: 09.00-17.00

Acces: autobuze - liniile 26, 27, 28, 30, 41, coborâre statia “ Piata 14 iulie”

Casa memorială Emil Isac din Cluj-Napoca, a fost un muzeu cu profil de istoria literaturii dedicat poetului Emil Isac (1886-1954).

Situat pe strada care îi poartă numele, în casa locuită de familia Isac din anul 1895, muzeul a funcţionat din 1955 în casa naţionalizată şi care a fost retrocedată familiei în anul 1995, s-a desfiinţat în anul 2001.

Emil Isac a fost un exponent al literaturii progresiste din Transilvania în prima jumătate a sec. al XX-lea. Muzeul conţinea o colecţie de fotografii, manuscrise, corespondenţa a familiei poetului, documente, ziare, reviste şi obiecte ce au aparţinut poetului. Fiind proprietatea statului, după desfiinţarea muzeului au fost depozitate la Biblioteca Judeţeană "Octavian Goga".

Muzeul de Speologie "Emil Racoviţă" din Cluj-Napoca- singurul muzeu din România dedicat memoriei savantului Emil Racoviţă şi ştiinţei peşterii şi al doilea din Europa de Est; se afla intr-o locatie a Clujului Medieval, adevarate vestigii , pline de surprize; mai precis in 'fosta închisoare' a târgului de pe atunci. Muzeul este amenajat în 3 trei încăperi.ce adăpostesc obiectele care au aparţinut savantului Emil Racoviţă, dar şi o parte din descoperirile sale din peşteri.

Orar : Ma - Vi 12.00 - 16.00 h.

Adresa: Cluj-Napoca, Str. Sextil Puscariu, Nr. 8

Muzeul de Paleontologie-Stratigrafie din Cluj-Napoca aparţine Catedrei de Geologie-Paleontologie a Facultăţii de Biologie şi Geologie şi se găseşte în clădirea centrală a Universităţii Babeş-Bolyai. Muzeul de Paleontologie-Stratigrafie a fost gândit în scop didactic şi de cercetare, dar el este deschis tuturor celor care sunt interesaţi de evoluţia vieţii pe Pământ şi de marile evenimente care au marcat etapele acesteia.

Muzeul de Paleontologie-Stratigrafie deţine peste 50.000 de eşantioane, dintre care sunt expuse mai mult de 30.000. Materialul fosil este structurat în mai multe colecţii tematice, unele având o valoare ştiinţifică, didactică şi culturală deosebită.

Colecţia taxonomică de paleontologie reuneşte într-un aranjament sistematic plante, nevertebrate şi vertebrate fosile din ţară şi străinătate. Se remarcă fragmente de ferigi uriaşe carbonifere, precum şi trunchiul silicifiat policrom din vestita pădure jurasică din Arizona.

Muzeul de Paleontologie-Stratigrafie deţine şi colecţii de vertebrate, unde sunt expuşi ichthyosaurieni din Jurasicul de la Holzmaden (Germania) şi câteva eşantioane din celebra faună de dinosauri din Bazinul Haţeg şi din cel al Transilvaniei: Struthiosaurus Transylvanicus, Magyarosaurus Dacus, Zalmoxes Robustus, Zalmoxes Shqiperorum şi ouă de dinosauri, foarte bine conservate.

Colecţia de tipuri este cea mai valoroasă colecţie şi cuprinde peste 200 de specii de plante şi animale fosile, dintre care 118 sunt incluse în Patrimoniul Naţional. Ele reprezintă specii noi pentru ştiinţă, descrise pentru prima dată în Bazinul Transilvaniei.

Colecţiile regionale se remarcă prin marea lor valoare şi diversitate. Dintre acestea, Colecţia Bazinului Transilvaniei este unică în România. Situată într-o sală aparte, aranjamentul eşantioanelor din colecţie încearcă să redea forma bazinului, cu fauna mezozoică provenind din Carpaţii Orientali şi Munţii Apuseni, dispusă marginal, iar fauna depozitelor cenozoice în partea centrală a sălii. Exponatele sunt aranjate regional, stratigrafic şi taxonomic şi cuprind moluşte, echinide, vertebrate şi plante fosile din depozitele paleogene şi neogene ale Bazinului Transilvaniei.

Muzeul de Paleontologie se găseşte în Clădirea Centrală a Universităţii Babeş-Bolyai (Str. M. Kogălniceanu nr.1), Catedra de Geologie-Paleontologie. Pentru vizitarea muzeului este necesară programarea în avans.

Muzeul universitatii din Cluj-Napoca

Conceput pentru a pune în valoare istoria deosebit de bogată a învăţământului universitar clujean de-a lungul secolelor, activitatea profesorilor şi studenţilor care au frecventat diferitele facultăţi, dar mai ales contribuţiile deosebite ale intelectualilor români din Transilvania la patrimoniul culturii şi ştiinţei mondiale, Muzeul Universităţii din Cluj a fost înfiinţat în aprilie 2001. Din ianuarie 2002, el a fost extins, funcţionând astăzi într-o formă mult îmbogăţită.

Colecţiile sale numără în prezent peste 750 de piese originale şi facsimile (carnete de student, anuare, manuale universitare, documente, diplome, cărţi poştale, fotografii, diferite aparate ştiinţifice, medalii etc.). Cu ajutorul acestora sunt reconstituite istoria şi activitatea tuturor colegiilor, facultăţilor şi universităţilor care au existat succesiv în Cluj-Napoca, cu începere din secolul al XVI-lea (când la 1581 s-a creat Colegiul Iezuit, condus de rectorul-călugăr Antonio Possevino) şi până astăzi.

Dintre exponate, se remarcă în mod special colecţia de fotografii de epocă –  totalizând circa 500 de clişee – care prezintă, în imagini elocvente, momente marcante din viaţa universitară, în special din perioada interbelică.

Muzeul este structurat în două părţi principale, anume:  expoziţia permanentă, rezerva muzeului – accesibilă numai specialiştilor, pentru cercetare şi documentare, o mini-bibliotecă de lucrări referitoare la istoria universităţilor româneşti este în curs de constituire, În cadrul expoziţiei de bază, exponatele sunt grupate în mai multe secţiuni, respectând criteriile cronologic şi  tematic.

Primele panouri din expoziţia muzeului universităţii prezintă date legate de elevii şi profesorii de la colegiile pe care diferitele ordine religioase catolice şi protestante le-au înfiinţat şi condus în Cluj între secolul al XVI-lea şi al XIX-lea. Sunt ilustrate apoi cele mai semnificative aspecte din activitatea universităţii maghiare Franz Iosif care a funcţionat în Cluj între 1872-1918, când Transilvania era parte integrantă a Imperiului austro-ungar.

Prezentarea evoluţiei universităţii româneşti "Regele Ferdinand" (1919 -1945) ocupă cea mai mare parte a expoziţiei permanente a muzeului. Secţiunea se remarcă prin obiectele şi fotografiile expuse. Acestea oferă vizitatorului informaţii nu doar despre viaţa ştiinţifică a universităţii, ci şi despre patrimoniul de clădiri şi dotări destinate deopotrivă profesorilor şi elevilor, care a fost mereu îmbogăţit printr-o bună administrare din partea rectorilor, o contribuţie deosebită având-o prof. Florian Ştefănescu Goangă. Menţionăm în acest sens vitrinele dedicate Colegiului academic (azi Casa Universitarilor) unde e reconstituită cu acurateţe înfăţişarea avută de clădire în anul inaugurării sale, 1937. Nu au fost uitate nici aspectele activităţii politice avute de profesorii universităţii din Cluj, dar nici acţiunile desfăşurate de societăţile studenţeşti pe facultăţi, precum şi de centrul studenţesc general "Petru Maior". O atenţie specială a fost acordată anilor celui de-al doilea război mondial, când universitatea românească din Cluj a fost nevoită să se refugieze la Sibiu şi Timişoara şi să-şi reorganizeze integral procesul instructiv educativ pentru a-l adapta noilor condiţii.

După instaurarea comunismului, în Cluj au existat între 1945-1959 două universităţi separate, anume cea românească, cu numele de "Victor Babeş", şi universitatea maghiară "Bolyai", a căror activitate este şi ea ilustrată în cadrul muzeului. A fost accentuată prin câteva mărturii documentare şi represiunea la care au fost supuşi mulţi dintre profesorii şi cercetătorii acestor instituţii de către regimul comunist.

Tot în cadrul expoziţiei permanente sunt prezentate date legate de crearea universităţii Babeş-Bolyai, prin unificarea celor două universităţi română şi maghiară în 1959, precum şi o istorie a evoluţie şi transformărilor acestei noi instituţii înainte şi după 1989, când "Babeş-Bolyai" a devenit o universitate multiculturală, de nivel european, cu specializări foarte numeroase şi variate oferite azi studenţilor, precum şi cu un înalt nivel de cercetare ştiinţifică.

O secţiune aparte este consacrată marilor personalităţi din universitatea clujeană care de-a lungul timpului au avut contribuţii deosebite atât la dezvoltarea acestei instituţii, cât şi la progresul ştiinţei şi culturii mondiale, aşa precum sunt Emil Racoviţă, Constantin Daicoviciu, Hermann Oberth, Lucian Blaga, Petre Sergescu, Eugen Speranţia şi alţii.

Muzeul se găseşte pe str. Mihail Kogalniceanu, nr. 4, 400084, Cluj, Romania.

Program de vizitare: luni  - vineri, orele 9.30-13.30.

Telefon: 00-40-264-591471

This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.

Muzeul Zoologic din Cluj-Napoca

Înfiinţat în 1859, ca o secţie a muzeului ardelean, Muzeul Zoologic al Universităţii Clujene şi-a sporit treptat zestrea, numărând în prezent peste 300.000 de piese. Renumele european, pe care Clujul universitar şi-l dobândise, la sfârşitul primului deceniu al secolului XX, după înfiinţarea Universităţii Daciei Superioare în 1919, se datorează, alături de alte figuri marcante, şi profesorilor biologi Alexandru Borza şi Emil Racoviţă, cel din urmă, fiind primul titular al Catedrei de Biologie generală din România, înfiinţată în 1920.

Muzeul Zoologic este adăpostit la parterul clădirii, în care se află Facultatea de Biologie, Bibleoteca facultăţii, Institutul de Speologie, Centrul de Cineficare al Universităţii şi Centrul de Microscopie Electronică. Planul după care a fost construită această clădire este identic cu cel al Institutului de zoologie din Napoli şi a fost ridicat în jurul anului 1912.

Muzeul Zoologic face parte din Patrimoniul Universităţii ,,Babeş-Bolyai'', şi este format din mai multe colecţii ştiintifice de animale ( colecţia malacologică Biltz, colecţia lepidopterologică Franzenau, colecţia de izopode Radu etc.). Ca valoare ştiinţifică şi după numărul de exemplare conservate, Muzeul Zoologic se situeaza pe locul al - II - lea, după Muzeul ,,Gr. Antipa'', din Bucureşti.

Muzeul este împărţit în trei:

expoziţia propriu-zisă, ce cuprinde un număr mare de vertebrate şi nevertebrate, expuse izolat sau în diorame şi microdiorame care reproduc cadrul natural;

colecţiile ştiinţifice, care cuprind peste 300.000 exemplare de animale (din care majoritatea sunt insecte ), şi care sunt accesibile doar specialiştilor;

rezerva muzeului, a cărui material biologic este expus temporar sau cu care se completează expoziţia

Pe lângă speciile autohtone, o mare parte din exponate repezintă fauna exotică, cum este de exmplu colecţia de corali, scoica-de-perle (Meleagrina margaritifera), scorpionul african (Pandinus imperator), fluturele migrator Monarh (Danaus plexipus), o varietate întreagă de stele-de-mare, peşti Dipnoi, peştele-electric african (Malapterurus electricus), mâna Sfântului Petru (Zeus Faber mauritanicus), surucucu (Lachesis atrox), o specie de  şarpe marin (Pelamis bicolor), dropia-gulerată (Chlamydotis undulata), găinuşa de deşert (Sierrapthes paradoxus), pasărea paradisului (Paradisea apoda), tucanul (Ramphasthos toco), cangurii (Protemnodon rufogrissea), ursuleţul-spălător( Procyon lotor),  girafa, (Giraffa camelopardalis), mangusta (Herpestes ichneumon), grupul de feline mari (Felis leo, F. tigris, Panthera onca) şi multe altele. La  fel şi exemplarele de colibrii, atrag atenţia prin variaţia coloritului schimbător în funcţie de lumina care cade pe corpul lor cât şi prin felul în care este arătat cum se hrănesc.

Aspectele comportamentale ale vieţii animalelor sunt relevate în mai multe moduri. Spre exemplu avem expuse insectare tematice în care sunt arătate variaţiile de talie ale fluturilor în anotimpul ploios şi secetos,  aspecte de homocromie copiantă şi mimetism la fluturi şi larve şi de asemenea etape ale elaborării firului de mătase la fluturele-de-mătase (Bombix mori). De asemenea viaţa păsărilor de stufăriş cu tipurile de cuiburi pe care acestea le construiesc,  precum şi diorama cu fauna câmpiei Bărăganului, în care sunt relevante fenomenele de mimetism şi homocromie copiantă prezente la toate categorile de vertebrate din acel spaţiu, alcătuiesc o zonă informaţională sugestivă. De un interes deosebit este si microdiorama in care se află expuşi grangurii (Oriolus oriolus). Aici este prezentat atât fenomenul de dicromism sexual, precum şi locul în care este construit cuibul şi ponta. O dioramă deosebit de reprezentativă este şi cea în care este arătată lupta pentru existenţă pe timp de iarnă într-o pădure din zona noastră, şi care alcătuieşte totodată un spaţiu explicativ bine documentat.

În ceea ce priveşte colecţiile ştiinţifice acestea sunt depozitate în majoritate într-o sală anume destinată şi reprezintă rezultatul muncii de o viaţă a mai multor cercetători, o parte dintre aceştia foste cadre didactice sau studenţi ai facultăţii noastre. Mai există însă şi colecţii tematice expuse în sălile muzeului. Totuşi, datorită faptului că peste acest muzeu au trecut două războaie mondiale, o parte din aceste colecţii nu mai au documentaţie ştiinţifică.

În cadrul expoziţiei de bază avem expuse şi animale care reprezintă  rarităţi,  specii dispărute, sau endemisme ca de exemplu nautilul (Nautilus sp.) relict din era primară,  care se găseşte doar in Oceanul Pacific, (Lymulus polyphemus) singura formă actuală din grupul demult dispărut al Trilobiţilor,  asperetele (Romanychtis valsanicola) , care se găseşte doar în apele râului Vâlsan şi câţiva afluenţi , tuatara (Sphenonon punctatus) care trăieşte în Noua Zeelandă şi care este rudă cu reptilele preistorice, pasărea kiwi (Apterix öeweni) tot din Noua Zeelandă, porumbelul-evantai (Goura victoria) vulturul-bărbos (Gypaetus barbatus) şi vulturul pleşuv (Aegypius monachus), ambele specii dispărute definitiv din fauna ţării noastre, ornitorincul (Ornithorhynchus anatinus) şi echidna (Zaglosus brujnei) din Australia.

Datorită vastului material faunistic de care dispunem, muzeul a participat cu exponate la organizarea de expoziţii temporare la muzeele din Vatra-Dornei şi Târgu-Mureş şi de asemenea a fost organizată o expoziţie temporară de reptile vii venită de la Arad.

Muzeul Zoologic, serveşte în primul rand ca bază materială de studiu pentru studenţii Facultăţii de Biologie. De asemenea muzeul este vizitat anual de către grupuri de studenţii facultăţilor de Biologie, Agronomie, din ale centre universitate, de către studenţi ai Facultăţii de Arte Pastice, elevi şi cercetători, care au aici ocazia de a-şi desăvârşi studiile legate de faună.

La cererea grupurilor organizate sau chiar şi a persoanelor particulare, se efectuează ghidaj de specialitate. Au fost făcute şi câteva expoziţi temporare cu tematici diverse ca ,,Herpetofauna românească ‘’(care a fost transformată în expoziţie permanentă), ,,Din fauna Mării Negre’’, ,,Vizitatori de iarnă pe teritoriul românesc’’ şi de asemenea a fost organizată o expoziţie temporară de reptile vii.

Program de vizitare

- luni –vineri             9-15 / - sâmbata –duminica 10-14

Cum ajungem ?

La Muzeul Zoologic, se poate ajunge pe jos, venind din centrul oraşului direct pe strada Clincilor nr. 5-7, urcând până la baza complexului studenţesc ,,Haşdeu’’, unde se află clădirea Facultăţii de Biologie. Muzeul se află situat la parter.

Folosind mijloacele de transport în comun, se poate circula cu următoarele:

autobuze nr. 9, 24, 29, 30.

troleibuze nr. 1, 6, 7.

se coboară la spitalul de copii (sau vis-à-vis) de unde se merge pe–str. Iuliu Haţeganu – (fostă str. Muzeului), iar la capătul acesteia se vede panta care urcă până la baza clădirii.

Adresa:   Str. Clinicilor nr. 5-7 Cluj-Napoca

Telefon : 0264.59.57.39   int. 121

Fax:  431859

E-mail:   This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.

Grădina Botanică „Alexandru Borza” a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, România a fost fondată în 1920 de profesorul Alexandru Borza. Întinsă pe o suprafaţă de aproape 14 hectare, în partea sudică a Clujului, grădina botanică, organizată după Unirea Transilvaniei cu România, în anii activităţii de aşezare pe temeiuri solide a universităţii clujene, a reuşit să se dezvolte în timp atât ca şi un obiectiv turistic clujean cât şi ca important spaţiu didactic şi ştiinţific din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai.

Printre atracţiile grădinii se numără Grădina japoneză (o grădină în stil japonez cu un pârâu şi o căsuţă în stil japonez), Grădina romană cu vestigii arheologice din vechea colonie romană Napoca, printre care şi o statuie a lui Ceres, zeiţa cerealelor şi a pâinii, alături de plante cultivate care domină agricultura contemporană românească.

La momentul de faţă grădina deţine peste 10 000 de specii de plante, număr foarte mare pentru o grădină botanică, fapt care a dus la o evaluare a Grădinii printre cele mai prestigioase din lume. Flora şi vegetaţia din ţara noastră este reprezentată foarte bine prin plante aduse din Banat, Moldova, Oltenia, dunele maritime ale Mării Negre, Câmpia şi Podişul Transilvan, dar şi din Munţii Carpaţi. Relieful variat a permis aducerea de plante din munţii Caucaz, Balcani, Himalaya, dar şi din zona Mării Mediterane.

Pentru a crea condiţiile cele mai propice plantelor a fost realizată o împărţire a spaţiului în mai multe sectoare:

* Sectorul ornamental - Aici sunt cultivate zeci de specii a câtorva sute de plante lemnoase şi ierboase care încântă vizitatorii de-a lungul întregului an în zone cum ar fi Grădina Japoneză, Rosariumul şi Grădina Mediteraneană;

* Sectorul fitogeografic conţine o colecţie de plante aranjate în funcţie de asociaţiile lor naturale;

* Sectorul sistematic - un mare număr de specii grupate pe familii, care la rândul lor sunt dispuse după ordine şi clase, din punct de vedere filogenetic;

* Sectorul economic este format dintr-o serie de plante cultivate pentru utilitatea lor industrială/economică, cum ar fi cocotierul sau palmierul de ulei;

* Sectorul medicinal - plante cunoscute datorită proprietăţilor lor medicale şi curative.

Complexul de sere existent este format din 2 grupe cu un total de şase sere (în suprafaţă totală de peste 3 500 de m²) în care sunt cultivate plante ecuatoriale şi tropicale:

* Sera cu plante acvatice – aici se poate admira lotusul amazonian cu frunze de peste 1,5 m diametru,

* Sera cu palmieri – peste 80 de specii de palmieri decorativi sau industriali (cocotierul, palmierul de ulei), aduse din Japonia, Australia, Asia şi Insulele Canare

* Sera cu vegetaţie din Australia şi mediteraneană – diverse specii de ficus, ferigi,

* Sera cu orhidee şi ferigi,

* Sera cu bromeliacee,

* Sera cu plante suculente.

Grădina Romană din Cluj-Napoca, sau grădina lui Pliniu, este dispusă în jurul statuii zeiţei romane a agriculturii Ceres, în acest spaţiu fiind aranjate o serie de piese arheologice descoperite în oraşul roman Napoca, printre care şi două sicrie romane. Aici se află totodată o colecţie de plante care decorau odinioară grădinile romane.

Grădina Japoneză din Cluj-Napoca este aranjată în stilul tradiţional gyo-no-niwa şi cuprinde elemente de peisaj specifice Japoniei, aranjate într-un cadru tradiţional japonez: un lac creat artificial, în mijlocul căruia se află o mică insulă legată de marginile lacului pe o parte printr-un pod curbat japonez la capătul căruia se află o poartă sacră japoneză, iar pe partea opusă se află un podeţ din piatră. În jurul lacului sunt dispuse patru lanterne de piatră, zona fiind amenajată cu plante aduse din Orientul Îndepărtat. Din păcate, la momentul de faţă sistemul de apeducte care alimentează lacul este nefuncţional.

De-a lungul timpului grădina a reuşit să dezvolte relaţii de colaborare cu peste 450 de instituţii similare din peste 80 de ţări, în domeniul botanicii. Grădina a devenit unul dintre membrii fondatori ai Asociaţiei Grădinilor Botanice din România, iar în incinta sa se află Institutul Botanic al Facultăţii de Biologie şi Geologie, care cuprinde o serie de instituţii culturale şi ştiinţifice.

Sub patronajul Grădinii Botanice se află o serie de instituţii cu scop ştiinţific, didactic şi cultural:

* Muzeul Botanic din incintă deţine peste 7 000 de piese şi exponate, care sunt admirate de către vizitatori şi folosite cu scop didactic şi ştiinţific;

* Herbarul Grădinii Botanice este cel mai mare din România, cu peste 650 000 de eşantioane de plante din toate regiunile lumii, cu o valoare ştiinţifică deosebită şi aflat mereu la dispoziţia studenţilor şi a cercetătorilor;

* Biblioteca de Botanică este adăpostită la parterul Institutului Botanic şi deţine materiale de la instituţii cum ar fi Asociaţia Muzeului Ardelean, Biblioteca Institutului Botanic, Catedra de Botanică a Universităţii Clujene precum şi din donaţii de la o serie de oameni de ştiinţă clujeni cum ar fi Alexandru Borza, Onoriu Raţiu ş.a.

În prezent, în grădinile botanice existente în lume se estimează că sunt peste 4 milioane exemplare de plante, aparţinând la aproximativ 80 000 specii, multe dintre ele pe care de dispariţie. În perioada ultimilor zeci de ani, dată fiind degradarea rapidă a habitatelor naturale ca urmare a supraexploatării, poluării, intensificării deşertificării s-a accelerat ritmul de dispariţie al speciilor vegetale, fapt care a impus reconsiderarea rolului şi importanţei grădinilor botanice, care trebuie să depună eforturi în conservarea bio-diversităţii mondiale. Misiunea globală a acestora trebuie să urmărească oprirea pierderii de specii şi a diversităţii lor genetice în lume. Grădina botanică clujeană şi-a impus încadrarea în aceste noi cerinţe, iniţiind cu succes cercetări privind posibilităţile de conservare, a unor specii valoroase din flora României, în special a celor periclitate sau endemice. Odată intrat în spaţiul Grădinii Botanice , ceea ce frapează vizitatorul este liniştea profundă pe care o întâlneşte la tot pasul, în discordanţă cu dinamismul Clujului. Vizitatorilor Grădinii Botanice din Cluj le este recomandat, de aceea, să adopte o atitudine civilizată şi de respect faţă de toată munca şi eforturile a peste 100 de ani şi faţă de tot ceea ce s-a reuşit a se crea aici.

Adresa: Strada Republicii nr. 42

Orar: 9-18, 19 (sere: 9-18, vara, 10-17, iarna)

Telefon: + 40264/592.152

Palatul Arhiepiscopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului şi Clujului este situat în Piaţa Avram Iancu din municipiul Cluj-Napoca. Clădirea a fost ridicată în 1887 drept sediu al Administraţiei Domeniilor Forestiere. După finalizarea lucrărilor de construcţie ale catedralei ortodoxe din Cluj-Napoca, edificiul a fost donat de statul român bisericii ortodoxe române. Clădirea adăposteşte, de asemenea, Seminarul Teologic Ortodox şi un paraclis (capelă).

Edificii religioase

Viaţa religioasă cunoaşte vechi tradiţii şi o mare diversitate în municipiul Cluj. Aici îşi au sediul o mitropolie, patru episcopii ale diferitelor culte, un vicariat romano-catolic, mai multe sinagogi evreieşti, dintre care una vie până în prezent. Cele cinci episcopii sunt:

Mitropolia Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului (ortodoxă),

este una din cele zece mitropolii ale Bisericii Ortodoxe Române, cu sediul în municipiul Cluj-Napoca, cel mai important oras din Transilvania, din punct de vedere religios-universitar, politico-administrativ, cultural si economic. A fost înfiinţată pe 4 noiembrie 2005 ca o reactie a Bisericii Ortodoxe Române de a fi reprezentată in orasele importante.

Episcopia de Cluj-Gherla (greco-catolică),

este o eparhie greco-catolică sufragană, subordonată Arhiepiscopiei Majore de Făgăraş şi Alba-Iulia. Biserica episcopală este Catedrala Schimbarea la Faţă din Cluj. Vechea biserică episcopală din Gherla (neretrocedată) are din perioada interbelică statutul de con-catedrală.

Episcopia greco-catolică de Gherla a fost înfiinţată de Papa Pius al IX-lea la 26 noiembrie 1853 prin bula "Ad Apostolicam Sedem" ca episcopie sufragană (subordonată) Mitropoliei de Blaj

În cuprinsul acestei episcopii se găseşte Mănăstirea Nicula, cel mai însemnat loc de pelerinaj din nordul Ardealului. Episcopia de Cluj-Gherla poartă în prezent un proces pentru restituirea mănăstirii.

Episcopia Reformată a Ardealului,

Episcopia Unitariană, este o ramură a Bisericii Unitariene. Cultul unitarian a fost înfiinţat la Cluj în contextul reformei protestante. Anul 1568 este considerat anul fondării Bisericii Unitariene. În acel an Dieta de la Turda a proclamat libertatea religioasă în Transilvania, admiţând credinţa unitariană ca religie recunoscută a Principatului Transilvania.

Episcopia Evanghelică.

În Cluj-Napoca se găsesc o serie de lăcaşuri de cult reprezentative, cum ar fi:

Biserica Bob din Cluj-Napoca, cu hramul "Învierea Domnului", este prima biserică greco-catolică construită în Cluj şi cea mai veche biserică românească din oraş. Numele bisericii provine de la cel al episcopului Ioan Bob, nobil român, ajuns episcop greco-catolic al Blajului, pe cheltuiala căruia a fost ridicat lăcaşul de cult, între anii 1801-1803. Strada pe care se află biserica a fost redenumită în perioada comunistă în strada Prahovei, iar din 1990 poartă din nou numele episcopului Ioan Bob. Biserica Bob se găseşte la nr. 5, peste drum de şcoala Bob, una din cele mai prestigioase şcoli din oraş.

Biserica Evanghelică-Luterană Sinodo-Prezbiteriană din Cluj-Napoca (strada 21 Decembrie nr.1) a fost construită în perioada 1816-1829, după planurile arhitectului George Winkler. Construcţia îmbină armonios elemente ale barocului cu stilul neoclasic. În zidurile sale au fost încorporate pietrele din aşa-numitul Bastionul rotund.

Biserica şi Mănăstirea Franciscană din Cluj-Napoca se află în actuala Piaţa Muzeului nr. 2 (fosta Piaţa Mică, Piaţa Carolina, Piaţa Dimitrov), fiind unul din edificiile clujene cele mai vechi şi semnificative. Deasupra intrării în lăcaş se află statuia Fecioarei Maria (vezi foto), protectoare a bisericii. Pe frontispiciu sunt amplasate 2 opere ale sculptorului Johannes Nachtigall: statuia Sfântului Francisc şi statuia Sfântului Anton.

În interior se poate admira amvonul, o altă lucrare a lui Johannes Nachtigall. Amvonul a fost decorat cu o reprezentare a lui Isus înconjurat de cei patru evanghelişti. Pe coroana amvonului este înfăţişată urcarea la cer a lui Isus, iar pe altarul principal este o reproducere făcută în 1730 după un tablou din biserica „Santa Maria Maggiore”, din Roma, care o reprezintă pe Sf. Maria.

Pe partea din sud a bisericii sunt trei capele, fiecare dintre ele având dedesubt înmormântate diferite personalităţi. Cea estică a fost destinată familiei guvernatorului Sigismund Kornis (care a donat bisericii o reprezentare a Mântuitorului răstignit pe cruce), al cărei autor nu este cunoscut. Celelalte două capele au fost denumite Sf. Ştefan, respectiv Sf. Iosif.

Biserica Ortodoxă din Deal din Cluj-Napoca (numită şi Biserica Sf. Treime din Deal) aflată pe Str. Bisericii Ortodoxe nr. 12 a fost construită în perioada 1795-1796. Lăcaşul a fost ridicat datorită contribuţiei negustorilor români din Braşov, precum şi a negustorilor greci şi macedoneni din Cluj. În perioada 1919-1932 biserica a fost şi catedrală a Episcopiei Vadului şi Feleacului. Biserica deţine mai multe cărţi, manuscrise şi icoane religioase, printre care "Liturghierul" din 1797. Elementle decorative existente la uşi, ferestre şi bolţi sunt specifice stilului baroc

Biserica Piariştilor din Cluj-Napoca cunoscută şi ca Biserica Iezuiţilor sau Biserica Universităţii din Cluj-Napoca, situată pe strada Universităţii nr. 5, cu hramul Sfânta Treime, este prima biserică catolică edificată în Transilvania după Reforma Protestantă, totodată primul edificiu ecleziastic în stil baroc din provincie. Reprezintă unul dintre cele mai importante simboluri clujene, prototip pentru numeroase alte biserici din Transilvania. Biserica prezintă un contrast puternic între o arhitectură sobră în exterior, şi un interior foarte bine ornamentat, aproape exuberant, o bijuterie a stilului baroc.

În faţa bisericii s-a aflat până în anul 1959 statuia Fecioarei Maria (Statuia Ciumei), monument mutat în altă parte a Clujului de autorităţile comuniste. Biserica are două turnuri cu ceas, cu o înălţime de 45 de metri fiecare. Deasupra intrării se află dispuse trei ferestre înguste, verticale, menite a ajuta la iluminarea internă a edificiului. Uşa de la intrare este ornamentată excepţional, deasupra ei fiind amplasat un basorelief care reprezintă Sfânta Treime. Biserica are incă două intrări, dispuse la stânga, respectiv la dreapta intrării principale. Acestea au deasupra doi sfinţi - Ignaţiu de Loyola şi Francisc Xaveriu, opere ale sculptorului bavarez Johannes König. Lângă aceste intrări laterale se aflau alte două statui, reprezentându-i pe sfinţii Ioan Nepomuk şi Alois Gonzaga.

Biserica Reformată de pe strada Kogălniceanu din Cluj-Napoca (în maghiară Farkas utcai református templom, în germană Reformierte Kirche in der Wolfsgasse) din imediata apropiere a bastionului Croitorilor este unul din cele mai valoroase edificii gotice din Transilvania, ridicat între 1486-1516. Biserica mai este cunoscută şi sub numele de Biserica Reformată Centrală sau Biserica Reformată de pe Uliţa Lupilor. După unirea Transilvaniei cu România numele Uliţei Lupilor a fost schimbat în "strada Mihail Kogălniceanu".

Biserica a rămas un monument unic datorită vechimii şi dimensiunilor sale, fiind cea mai mare construcţie gotica de tip sală (cu o singura navă) din Transilvania şi din sud-estul Europei. În 1603 călătorul Giovanni Argenti o descria drept „cea mai frumoasă din toată Transilvania”. Are 34 m lungime şi 15 lăţime. Înălţimea pereţilor atinge 19 m. Biserica a fost clădită dintr-o singură navă, în spiritul franciscanilor, care nu doreau stâlpi de susţinere sau prea multe ornamente, astfel încât credincioşilor să nu le fie perturbată atenţia de nimic. Mobilierul aparţine secolului XV, fiind realizat de mai mulţi meşteri bistriţeni. Orga în stil rococco este din 1766 şi este a doua orgă ca mărime după cea a Bisericii Negre din Braşov.

În 1651 a fost construit clastrul, în care a funcţionat un colegiu universitar condus de eruditul János Apáczai Csere. Colegiul avea dreptul de a acorda diplome care erau echivalente celor acordate de alte academii italiene, spaniole, franceze sau germane. La acest colegiu a studiat şi Nicolae Pătraşcu, fiu al lui Mihai Viteazul.

Pe pereţii bisericii se află cea mai bogată colecţie de blazoane şi steme din România aparţinând unor nobili transilvăneni, unii dintre ei, cum ar fi principii Apafi I şi II fiind de altfel înmormântaţi aici. Colecţia a fost realizată de preotul Herepei Gergely la sfârşitul secolului XIX. În extremitatea estică a lăcaşului este dispus un monument dedicat ultimului voievod al Transilvaniei, Mihai Apafi I, realizat de Károly Kós în 1942.

În faţa edificiului a fost dispusă o copie de bronz a statuii ecvestre a Sf. Gheorghe ucigând balaurul. Originalul realizat în 1373, de sculptorii clujeni Gheorghe şi Martin, la comanda lui Carol al IV-lea, se află în palatul regal Hradciani din Praga.

Din anul 1960 în biserică sunt programate cu regularitate concerte de orgă, celebre pentru frumuseţea lor.

Biserica Calvaria În zona Mănăştur, din apropierea Clujului, pe actuala stradă a Primăverii nr. 60, a fost ridicată, începând cu secolul XI, abaţia benedictină "Monasterium Beatae Mariae de Clus", înconjurată cu un zid de apărare. Aceasta a fost fundaţia pe care a fost contruită ceea ce astăzi s-a păstrat şi este cunoscută drept Biserica Romano-Catolică Calvaria, cu hramul "Sf. Maria". Ridicată pe o fortificaţie elipsoidală formată dintr-un val de pământ înalt, biserica avea şanţuri de apărare spre sud, est şi vest, spre nord existând o pantă abruptă naturală.

Accesul se face prin colţul sud-estic al dealului Calvaria printre cele două valuri de pământ ridicate pentru apărare. La intrare, pe cele două valuri, se află „Capela Calvaria” ridicată în 1831, respectiv clopotniţa proiectată de Károly Kós în 1922.

Biserica Sf. Petru şi Pavel situată pe B-dul 21 Decembrie 1989 nr. 85 din Cluj-Napoca (mai demult "Strada Sfântul Petru"), a fost construită în forma actuală în stil neogotic la mijlocul secolului al XIX-lea, pe fundamentul unei biserici mai vechi datată din secolul al XV-lea, care se afla în satul Sf. Petru, situat la est de Cluj. Satul a fost distrus la una din invaziile tătarilor, fiind apoi reconstruit. În anul 1560 biserica a devenit unitariană şi a fost distrusă din nou în timpul revoluţiei conduse de Rakoczi (Curuţi), fiind reconstruită pe vechiul amplasament în anul 1711. Cinci ani mai târziu a fost retrocedată de romano-catolicilor, urmând ca în 1724 să treacă la Minoriţi (Ordinul Romano-Catolic Franciscan al Minoriţilor). Actualul edificiu a fost ridicat în 1844-1846 de meşterul Anton Kagerbauer, pe locul vechii bisericii care ajunsese într-o stare avansată de degradare.

Iniţial, atât interiorul cât şi exteriorul bisericii, a fost decorat ca şi Biserica Încoronării din Budapesta. Aspectul actual se datorează modificărilor dintre anii 1844-1848.

În faţa bisericii se află impozantul portal baroc, iniţial amplasat în faţa bisericii Sf. Mihail, iar în spatele bisericii se află statuia Fecioarei Maria (Statuia Sf.Maria Protectoare, Statuia Ciumei), aşezată iniţial pe strada Universităţii. Statuia a fost mutată pentru a fi salvată de administraţia comunistă care nu o agrea. La momentul actual biserica şi portalul au fost renovate, dar statuia se află înt-o avansată stare de degradare, poziţia, de altfel fiind foarte nepotrivită unui astfel de monument.

Biserica Sfântul Mihail este unul dintre cele mai valoroase monumente arhitectonice construite în stil gotic în Cluj-Napoca. Edificiul a fost ridicat în piaţa centrală (actuala Piaţa Unirii) şi se numără printre monumentele emblematice ale urbei de pe Someş.

Alături de Biserica Neagră din Braşov şi Catedrala Evanghelică din Sibiu, Biserica Sf. Mihail din Cluj este considerată a fi unul dintre cele mai impozante edificii gotice din România, cu 70 de metri lungime şi o înălţime maximă de aproape 80 de metri. În ciuda impozanţei sale, trebuie specificat că edificiul nu a fost şi nu este catedrală, ci biserică

Edificiul este o biserică cu altar alungit, boltit în cruce pe ogive şi flancat de altare laterale. Bolta, vitraliile şi sculpturile se remarcă printr-o măreţie surprinzătoare pentru acea vreme, întâlnite mai ales în catedralele vestice. Deasupra porţii de intrare se află un blazon reprezentând pe Sfântul Mihail, sub el aflându-se stema Sfântului Imperiu Roman, cea a Regatului Ungar şi a Regatului Boemiei. Existenţa lor se explică prin faptul că Sigismund de Luxemburg (1387-1437), sub domnia căruia se pare că s-a finalizat edificiul, era împărat roman şi, în acelaşi timp, rege al Ungariei şi al Boemiei.

Tocul uşei sacristiei, sculptură renascentistă în piatră, datează din 1528, fiind comandat la acea vreme de parohul bisericii, Johannes Klein, şi realizat de către un meşter german. Altarul neogotic, operă a meşterului tâmplar Lajos Back, a fost premiat la Expoziţia Mondială din 1873. În centrul altarului este sculptată Fecioara Maria, alături de Sf. Ştefan şi Sf. Ladislau. Majoritatea frescelor din secolul XIV-XV nu au mai rezistat trecerii timpului şi a intervenţiei oamenilor. O mare parte dintre ele au fost deteriorate pe parcursul diverselor reforme religioase, pentru a corespunde noilor idei. Biserica a fost decorată cu numeroase statuete şi reliefuri, din care au mai rămas însă extrem de puţine, marea lor majoritate fiind distruse.

Diferitele restaurări ale bisericii au arătat mai multe picturi murale executate în prima parte a secolului al XV-lea. O ultimă restaurare a catedralei a avut loc între anii 1957-1960, moment la care au fost readuse la viaţă o parte din picturile secolelor XIV-XV.

Biserica Unitariană din Cluj-Napoca (str.21 Decembrie 1989 nr.9) a fost construită în perioada 1791-1796. Ridicată în stil baroc, cu elemente rococo şi neoclasiciste, lăcaşul a fost proiectat de arhitectul vienez Anton Türk. În interiorul bisericii se află o piatră rotundă uriaşă, de pe care legenda povesteşte că în 1556 Francisc David a ţinut o predică în urma căreia cetăţenii Clujului au trecut la unitarianism.

Biserica a trecut printr-o serie de reparaţii şi restaurări în perioada 1805-1806, coordonate de arhitectul Joseph Leder. În 1831 biserica a fost întărită lateral, după ce apăruse riscul prăbuşirii boltei supradimensionate. În 1908 arhitectul Pakey Lajos a finalizat turnul.

Biserica cu Cocoş este o operă a arhitectului timişorean Károly Kós (1883-1977), construită în 1913-1914 în stilul secesiunii vieneze. Se află situată pe strada Moţilor nr. 84, în municipiul Cluj-Napoca. Turnul din sudul bisericii are în vârf un cocoş, de la care provine şi numele edificiului.

Până în secolul XIX pe locul actual al bisericii de astăzi se aflau terenuri virane. Familia contelui Nemes a organizat aici un loc public, care a primit numele de Grădina poporului (Népkert), iar în anii 1840 aici aveau loc spectacole de teatru în aer liber. În 1903 biserica reformată a cumpărat o mare parte din grădina Nemes pentru a ridica un lăcaş de cult.

Planul bisericii s-a inspirat din cel al bazilicilor în stil romanic. Interiorul este decorat cu motive populare maghiare din Valea Călatei. Bolta este ornată cu casete pictate de Gergely Szántó, după desenele profesorului de artă aplicată Sándor Muhits.

Sinagoga Neologă din Cluj, situată pe Str. Horea nr. 21, este una din cele cinci sinagogi existente în municipiul Cluj-Napoca, în prezent singura sinagogă în funcţiune din oraş. Clădirea, cu arhitectură maură, poartă şi numele de Templul Memorial al Deportaţilor.

Comuniunea mozaică neologă, formată în majoritate de intelectuali, s-a despărţit în 1881 din comuniunea mozaică ortodoxă. Conducătorul neolog a fost rabinul Mátyás Eisler, profesor al limbilor semite la Universitatea din Cluj. Sinagoga a fost construită după proiectele inginerului feroviar Izidor Hegner între 1886-1887, fiind inaugurată la 4 septembrie 1887. Faţada sinagogii este o îmbinare a elementelor tradiţionale cu cele de inspiraţie orientală.

A fost grav deteriorată de către legionari pe data de 13 septembrie 1927, fiind ulterior restaurată. După deportarea evreilor în lagărele naziste, sinagoga a fost din nou grav deteriorată la 2 iunie 1944 din cauza unor bombardamente în zonele vecine. Sinagoga a beneficiat de noi restaurări în perioada anilor 1951.

Catedrala Ortodoxă a Mitropoliei Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului

Catedrala Ortodoxă din Cluj a fost ridicată în perioada anilor 1920-1930, imediat după unirea Transilvaniei cu România. Este unul din principalele edificii religioase din municipiul Cluj. Poartă hramul "Adormirea Maicii Domnului". În anul 1973, odată cu ridicarea scaunului eparhial al Clujului la rangul de arhiepiscopie, lăcaşul de cult a devenit catedrală arhiepiscopală. Din anul 2006 edificiul serveşte drept catedrală a arhiepiscopului Vadului, Feleacului şi Clujului, care este totodată şi mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului.

Catedrala "Schimbarea la Faţă", a Episcopiei de Cluj-Gherla cunoscută şi ca Biserica Minoriţilor (de la Ordinul Franciscan al Minoriţilor), a fost donată Bisericii Române Unite cu Roma (Bisericii Greco-Catolice) în anul 1924 de către Sfântul Scaun, pentru a servi drept catedrală a Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla, după mutarea sediului episcopiei de la Gherla la Cluj. Cu ocazia respectivă catedrala din Gherla a devenit con-catedrală episcopală. Adaptarea mobilierului interior la cerinţele ritului bizantin a fost făcută prin efortul episcopului Iuliu Hossu. Astfel, în interiorul lăcaşului de cult a fost amplasat un iconostas (inexistent in practica cultului romano-catolic). Mutarea efectivă a sediului episcopiei de la Gherla la Cluj a avut loc în anul 1930.

Edificiul a fost ridicat în stil baroc în anii 1775-1779 de Ordinul Romano-Catolic al Fraţilor Minori Conventuali (aşa numiţii "Minoriţi", cea mai veche ramură a Franciscanilor) pe amplasamentul fostei „case Henter” şi pe alte terenuri învecinate obţinute prin schimb, arhitectul proiectant fiind Kitner Francisc. Banii necesari lucrărilor au provenit dintr-o donaţie a împărătesei Maria Terezia, totodată Mare Principesă a Transilvaniei.

După ce Papa Pius al XI-lea a decis în anul 1924 să treacă biserica în proprietatea Bisericii Române Unite cu Roma (Bisericii Greco-Catolice), călugării franciscani s-au baricadat în interiorul clădirii, ceea ce a făcut necesară intervenţia forţelor de ordine pentru evacuarea lor. În anul 1948, după interzicerea BRU (Bisericii Greco-Catolice), clădirea a fost trecută de autorităţile comuniste în folosinţa Bisericii Ortodoxe Române. După Revoluţia din 1989 Episcopia Greco-Catolică de Cluj-Gherla a cerut,  să i se recunoască dreptul de proprietate asupra lăcaşului sacru. Curtea de Apel Ploieşti a decis că proprietar a imobilului este Episcopia Greco-Catolică de Cluj-Gherla, dispunând restituirea imobilului.

Construcţia este din piatră şi cărămidă are o lungime de 43,7 metri, o lăţime de 15,3 metri şi 28 de metri înălţime. Este ridicată în stil baroc. Frescele de pe cupolă au fost pictate în 1908 de Francisc Lohr şi restaurate în 1968 de Coriolan Munteanu.

Geamurile au stema familiei nobilului transilvănean Ioan Haller (protector al Minoriţilor în secolul XVIII) şi stema Ordinului Minoriţilor. Vitraliile de secol XIX reprezintă sfinţi legaţi de istoria ordinului franciscan şi de istoria Ungariei. Odată cu preluarea bisericii, inscripţiile de pe vitralii (în limba maghiară) au fost distruse.

Agrement

Parcul Central, cu o vechime de peste 180 de ani, este unul dintre principalele locuri de recreaţie din Cluj-Napoca, fiind situat pe malul râului Someşul Mic. În parc se află statuia lui Liviu Rebreanu şi George Coşbuc, ridicate la sfârşitul anilor 1960.

În perioada postcomunistă parcul nu a mai beneficiat, din păcate, de investiţii serioase pentru o perioadă lungă de timp. În ultimii ani s-a început refacerea aleilor, a parcului şi s-a demarat procedura de restaurare a clădirii de lângă lac, unde se intenţionează adăpostirea Filarmonicii din Cluj.

Sursa:

www.teatrul-lucian-blaga.ro, www.macluj.ro, www.muzeul-etnografic.ro, www.museum.utcluj.ro, www.cluj.info, www.ubbcluj.ro,