Edificii culturale

Castelul Mikó, azi îşi are sediul aici Muzeul judeţean.

Conacul Mikó construit la începutul secolului al XIX-lea, în stilurile neoclasic şi empire.

Cetatea Mikó, construită în 1623, pe temelia unei fortificaţii anterioare, din ordinul consilierului regal Miko Ferencz, ulterior reconstruită.

Fosta clădire a Consiliului Judeţean, construită în 1886 în stil eclectic.

Palatul Justiţiei, construit în 1892 în stil eclectic.

Liceul Márton Áron, (Str. Coşbuc Nr. 80 )construit întreanii 1909 şi 1911, în stil secesionist. Numit iniţial Liceu Romano-Catolic, iar în anii comunismului Liceul de Matematică-Fizică, poartă în prezent numele fostului său elev, episcop de Alba Iulia între 1938-1980.

Fostul liceu romano-catolic, construit în 1727, unde au învăţat multe persoane celebre, azi orfelinat.

Spitalul ORL (clădirea a fost construită iniţial pentru a fi sediul comandamentului trupelor de grăniceri) , sec XVIII

Spitalul de boli contagioase, Str. Szék nr. 146

Funcţiune iniţială: sediul administrativ al scaunului Ciuc-, Giurgeu- şi Casin

Funcţiuni anterioare: seminarul gimnaziului romano-catolic, internatul şcolii pedagogice, apoi sediul şcolii pedagogice, maternitate, ţesătorie, locuinţe

Clădire cu regimul de înălţime parter şi etaj, avea iniţial un plan sub formă de L, care este dezvoltat ulterior în formă de U. Se găseşte în vecinătatea mănăstirii franciscane, care i-a inspirat şi arhitectura, mai cu seamă pe cea a faţadelor curţii interioare, având coridoare circulare acoperite şi bolţi semicilindrice.

Faţada principală are un rezalit modest cu 5 axe de ferestre, la mijloc cu intrarea principală de odinioară, iar pe o parte şi de alta câte o aripă cu 7 axe de ferestre. Faţada dinspre stradă are 10 axe.

Arhitectura interioară a clădirii a fost complet transformată de numeroasele funcţiuni pe care le-a avut şi la care a fost adaptată clădirea. Nici exteriorul nu păstrează aspectul iniţial, acesta datorită îndelungatei lipse de întreţinere. Modestele decoraţii de pe faţadă constă în ancadramentul de tip panglică a golurilor de ferestre şi a câmpurilor de sub goluri.

Ancadramentul golurilor de la etaj au o închidere în arc semicilindric, cele din rezalit având în acest câmp, o ornamentaţie radială (raze de soare).

Ritmarea orizontală a faţadei este realizată printr-un brâu aşezat între cele două nivele.

Starea de conservară a clădirii, clasată ca monument istoric şi arhitectural, este proastă.

Clădirea primăriei (P-ţa Cetăţii nr. 1 ) a fost construită în 1888 şi aici s-a aflat sediul comitatului Ciuc.

Faţada principală este simetrică, cu un rezalit central modest, dezvoltat pe 3 axe marcate de ferestre, terminându-se cu un fronton triunghiular. Sub fronton se găseşte un brâu coronal format din mici console decorative ce susţinea aticul vechii faţade. Soclul faţadei principale este din piatră quadrată, la fel şi fâşiile verticale dintre ferestrele anexelor, care are un rol decorativ. Pe corpul central ritmarea verticală este realizată cu lesene simple şi duble la capete, lesene cu capitel în formă corintică.

Intrarea principală al corpului central, precum şi intrările secundare mai scunde şi mai înguste ale aripilor anexate, au închidere în arc semicircular, de asemenea şi ferestrele rezalitului. Pe o parte şi de alta a intrării principale, sunt amplasate două stucaturi în formă de mici medalioane, reprezentând îngeri îngenunchiaţi. În mâinile celui din dreapta se găseşte o cumpănă şi o sabie ca simboluri ale apărării şi al justiţiei. Detaliile medalionului din stânga, datorită straturilor de zugrăveli, nu se poate distinge.

Ferestrele de la parterul anexelor sunt dreptunghiulare, iar cele de le etaj sunt rotunjite pe la colţuri având deasupra lor o decoraţie din stucatură cu ornamentaţie florală.

Pe locul ferestrei ovale de pe fronton, cu ocazia reabilitării faţadei, a fost amplasată stema municipiului, şi tot atunci au fost dezvelite cele două steme vechi ale comitatului, confecţionate din piatră artificială şi aşezate pe colţurile corpului central.

Teatrul Csíki Játékszín

Bulevardul Timişoarei Nr.6.

Telefon/Fax: 0266-310670

e-mail: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.

Pagina web: www.csikijatekszin.ro

Înfiinţat în anul 1999, Teatrul Csíki Játékszín îşi are debutul pe scena vechii Case de Cultură Orăşeneşti. Prima sa întâlnire cu publicul - tot în acest an. Devenit centru al profesionalismului şi vocaţiei scenice, el cucereşte încetul cu încetul inimile iubitorilor de teatru de pe meleagurile Ciucului şi Gheorghenilor.

Sub semnul diversificării programului, repertoriul Teatrului Csíki Játékszín include atât producţii proprii, cât şi producţii ale trupelor invitate, hospitalitatea teatrului în acest sens fiind bine cunoscută.

Capacitatea de primire a numărului de spectatori în continuă creştere a sporit o dată cu deschiderea în 4 martie 2004 a noii săli de studio purtând numele actorului emerit Hunyadi László.

Cimitirul Eroilor. A fost creat după primul război mondial pe trei terase, în apropierea Corpului Batalionului 2 Pionieri. Numărul total al celor înhumaţi a fost de 1077. Iniţial, aici au fost înmormântaţi 422 soldaţi de diverse naţionalităţi (români, italieni, germani, maghiari, austrieci, polonezi, cehi si ruşi). Societatea „Cultul Eroilor” a reorganizat cimitirul, centralizând in perioada 1927-1928 un număr de 655 eroi. Evidenţa acestora a fost ţinută în ordine alfabetică. În prezent, cimitirul nu mai are însemne de căpătâi.

Monumentul eroului român. Monumentul, operă a sculptorului Marius Butunoiu, este amplasat în centrul oraşului. Dezvelirea acestuia a avut loc la 19 august 1974. Baza monumentului, un piedestal de forma unei prisme dreptunghiulare, din beton placat cu marmură albă, susţine statuia ronde-bosse din bronz a unui infanterist, înaltă de cca. 4 m. Ostaşul este echipat de luptă şi ţine deasupra capului, cu ambele mâini, o armă şi un drapel de luptă. În spatele statuii se înalţă un obelisc placat cu marmură albă.

Muzeul Secuiesc al Ciucului

Piata Cetătii nr.2

Tel/Fax: 0266-311727

e-mail: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.

Ca instituţie de sine stătătoare, Muzeul din Miecurea Ciuc a luat fiinţă în 1950. Istituţia a moştenit materialul existent al Muzeului Secuiesc al Ciucului din anii treizeci ai secolului trecut, precum şi colecţia muzeală a gimnaziului catolic. Începând cu anii şaptezeci, muzeul funcţionează în noua sa locaţie, în incinta Cetăţii Mikó. Secţia în aer liber a muzeului se află în curtea din spatele construcţiei-monument, iar o altă secţie importantă a aceleiaşi instituţii – Galeria de Artă ,,Nagy Imre” – îşi are sediul la Jigodin-Ciuc.

Instituţia cultural-ştiinţifică – Muzeul – are ca scop primordial explorarea, prezervarea şi prezentarea valorilor culturale tradiţionale ale depresiunii Ciucului. Fiind la confluenţa unor importante căi de relaţionări profesionale interne şi internaţionale, instituţia joacă un rol activ în circuitul ştiinţific de specialitate. Multilateralitatea activităţilor sale ştiinţifice se materializează prin cinci expoziţii permanente şi peste zece expoziţii periodice anual. Pe lângă rolul său ştiinţific, Muzeul Secuiesc al Ciucului este şi un important reper turistic al regiunii. Curtea interioară a cetăţii – în timpul verii – este un important loc de desfăşurare a unor prestigioase programe culturale, cum ar fi de pildă: „Festivalul Muzicii Vechi” renumit şi peste hotare.

Muzeul Oltului şi Mureşului Superior,

secţie a Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni, cu sediul în strada Petöfi Sándor nr. 23. Muzeul găzduieşte o expoziţie permanentă de etnografie „Interior ţărănesc”, precum şi alte expoziţii tematico-itinerante.

 

Edificii religioase

Biserica romano-catolică Sfânta Cruce, construită în 1758 în stil baroc.

Biserica ortodoxă Sfinţii Apostoli Petru, Pavel şi Andrei, construită în 1936.

Biserica ortodoxă, construită între anii 1929 şi 1935 în stil neobizantin.

Biserica romano-catolică Sfânta Treime, care a fost construită în secolul al XV-lea în stil gotic, fiind extinsă în anul 1707 în stil baroc. Turnul ei a fost construit în 1800. Statuia Sfânta Fecioră Maria este din anul 1520, ca şi cel din Şumuleu Ciuc.

Biserica şi Mănăstirea Franciscanilor, biserica fiind un loc de pelerinaj pentru romano-catolici.

Complexul baroc Şomuleu din Miercurea Ciuc, construit în 1804 pe locul Mănăstirii Franciscane clădite în 1442 de Iancu de Hunedoara. Deţine una din cele mai mari instalaţii de orgă din Ardeal.

Capela Salvator din secolul al XV-lea.

Capela „Iisus în Chinuri”, datând probabil din secolele XV-XVII.

Capela „Sf. Anton”, construită între 1750 şi 1773.

Lângă mănăstire se află fostul sediu al Ciucului, construit între anii 1825 şi 1841, azi spital de boli contagioase şi clinică TBC.

Capela Suferinţei

Pe partea de est a Capelei Salvator se află Capela lui Isus Suferitorul, care este numai a încăpere mică. În capelă se poate vedea sculptura lui Isus lănţuit la un stâlp. Sculptura de o frumuseţe desăvârşită a fost creată în 1810. în conformitate cu tradiţia aceasta era capela în care cei păcătoşi cere doreau să câştigă mântuire se retrăgeau pentru a se pocăi.

Agrement

Cele trei ştranduri cu apă minerală: din cartierul Patinoar, din Băile Jigodin, Băile Miercurea.

Ansamblul National secuiesc Harghita

http://www.hargitatanc.ro

Bazându-se pe tradiţii mai vechi de trei decenii, Ansamblul Naţional Secuiesc Harghita – ansamblu de dans profesionist - are ca scop principal de activitate aducerea la lumină, salvgardarea şi transmiterea spre viitoarele generaţii a nestematelor folcloristice regionale, şi în sens mai larg, ale folclorului maghiar din România.

Sursa:  www.clmc.topnet.ro, www.ro.wikipedia.org

Parcul naţional Cheile Bicazului-Hăşmaş

Parcul Naţional Cheile Bicazului-Hăşmaş (PNCB-H) prezintă un deosebit interes ştiinţific din punct de vedere geologic, geomorfologic, paleontologic,peisagistic dar şi din punctul de vedere al diversităţii biologice generate de marea varietate a condiţiilor geoclimatice. Cheile Bicazului sunt renumite în România, datorită mărimii lor impresionante. De asemenea, Lacul Roşu, format prin bararea naturală a apelor pârâului Bicaz (anul 1837), oferă privirii un peisaj deosebit de pitoresc.

Parcul este localizat în Munţii Hăşmaş (Hăghimaş), situaţi în grupa centrală a Carpaţilor Orientali, grupă montană cunoscută şi sub denumirea de Carpaţii Moldo-Transilvani. Parcul se află în zona central-nord-estică a României, pe raza judeţelor Neamţ şi Harghita.

Cum ajungem ? Aria protejată Cheile Bicazului-Hăşmaş este străbătută de drumul transcarpatic (DN12C) care leagă localitatea Gheorgheni, situată în Depresiunea Giurgeului (drenată de râul Mureş), de Bicaz, oraş amplasat pe râul Bistriţa. Accesul spre Hăşmaşul (Hăghimaşul) Mare se poate face şi de la Bălan, situat la Nord de Sândominic, de pe DN12.

Rezervaţii naturale incluse în parc

Cheile Bicazului (jud. Neamţ, 1.600 ha şi jud. Harghita, 2.128 ha) şi Lacul Roşu, Cheile Şugăului % (10 ha), Avenul Licaş (5 ha), masivul Hăşmaşul Mare-Piatra Singuratică şi Hăşmaşul Negru (800 ha).

Baile Tusnad la 181 km de Tîrgu-Mures pe E60, DN13 si DN12

–        punct de atractie: Lacul Sfânta Ana;

În cheile Oltului, la o altitudine de 650m, la poalele munţilor acoperiţi cu brazi se află Oraşul Băile Tuşnad. Localitatea situată în partea sudică a Depresiunii Ciucului, între munţii Harghita şi Bodoc, este cea mai mică staţiune balneară din ţară, fiind cunoscută până astăzi ca “Mica Elveţie”.

Data cea mai probabilă pentru fondarea staţiunii este anul 1842. Vindecarea miraculoasă a unui fiu de cioban a atras atenţia asupra efectului terapeutic a apelor minerale, după care sa pus bazele unei societăţi pe acţiuni în vederea exploatării staţiunii în anul 1845.

Cu ocazia revoluţiei din anul 1849 staţiunea este distrusă, reconstrucţia începe abia în 1852. Numele Băile Tuşnad apare în 1861. Staţiunea de renume Europeană a fost declarată oraş în 1968. Despre apele minerale din zona Tuşnadului există dovezi scrise încă din secolul XVIII, în care se menţionează existenţa unor izvoare de ape minerale cu efecte curative folosite de către localnicii satelor din apropiere.

Staţiunea cu diverse izvoare de ape minerale, mezotermale şi mofete este recomandat pentru tratamentul bolilor cardio vasculare, urinare şi a sistemului nervos. Există 44 izvoare naturale şi foraje din care în prezent sunt utilizate 6 izvoare naturale, din care patru (Izv. Stănescu, Apor, Ileana şi Mikes) pentru cură externă. Prin cura internă se pot trata afecţiuni digestive, gastrite hipoacide, precum si hepato-colecistite cronice, boli metabolice şi neuro endocrine. Prin cura externă băile sunt recomandate în afecţiuni cardiovasculare, tulburări circulare, reumatice si nevroză astenică sau de suprasolicitare, bolile ale aparatului locomotor.

Staţiunea dispune de bază de tratament, unde se efectuează băi carbogazoase calde, aplicaţii cu parafină, hidroterapii şi fizioterapii, gimnastică medicală, electroterapie. Complexul este dotat cu 40 de vane şi poate cura 800 de pacienţi pe zi. Bazinul în aer liber este alimentat de apele Izvorului Băilor.

Climatul subalpin, aerul puternic ozonat, bogat în aerosoli şi ioni negativi fac ca staţiunea să dispună de un bioclimat tonic, favorabil reconfortării psihice.

În Băile-Tuşnad, pe malul drept al Oltului este amplasată vârful de andezit, Stânca Şoimilor. Acesta oferă o privelişte excelentă asupra: defileul Oltului, vârfurilor Vártető, Szurdok si Csomád, acoperiţi cu brazi. Dar priveliştea excelentă să nu ne facă sa uitam de ruinele cetăţii Stânca Şoimilor. Cetatea Stânca Şoimilor a fost construită pe vârful Stânca Şoimilor de Jos. A avut forma unei ţigle întinse, resturi din zidul cetăţii înca mai sunt clar vizibile. Din bârlogurile existente în zidurile cetăţii, erau prinse si trimise şoimii de vânătoare ca arenda pentru turci.

Este singurul lac din europa Centrală, aşezat într-un crater vulcanic care s-a păstrat intact. Constituie o raritate a naturii, fiind declarat rezervaţie naturală. Este situat la 28 km de Băile Tuşnad, la o altitudine de 950 m, ocupând zona centrală a masivului vulcanic Ciomatu. Întrucât lacul Sf. Ana este alimentat exclusiv de precipitaţiile atmosferice neavând izvoare) apa acestuia este deosebit de limpede, conţinutul de suspensii nedepăşind 0,002 grame la litru. Lacul are un perimetru de 1737 m. şi o formă aproape circulară. Axa mare, are lungimea de 620 m, iar axa mică perpendiculară pe axa mare are o lungime de 464m, adâncimea medie este de 4,2 m, iar adâncimea maximă de 7 metri. Fundul lacului este acoperit de namol şi se poate scalda în lac.

Una dintre atracţiile turistice al staţiunii Băile-Tuşnad este cetatea Bálványos din ciuc, rămăşiţele celei mai mari cetăţi străvechi al secuilor.

Tânovul Mohos este despărţit de lacul Sf. Ana de o coamă imensă. Datorită existenţei aici a câtorva specii floristice rare turbaria este declarat monument al naturii. Se află în partea de sud-est a conului vulcanic Ciomadu, în craterul Mohos, crater conjugat cu cel al lacului Sf. Ana. Tânovul are o suprafaţă de 80 ha şi se află la 1050 m altitudine, cu 100 metri mai sus faţa de nivelul lacului. Turba are o grosime de 10 metri si un volum de cca. 3 milioane metri cubi. Tânovul îşi datorează prenumele plantelor rare ce se găsesc aici. Pe covorul de muşchii se intercalează tufe de rozmarin ruginiu, de afine, insectivore numită popular “Roua cerului”. Fundul lacului este acoperit de namol si se poate scalda în lac.

Traseele turistice montane

Pentru dezvoltarea ecoturismului şi de asemenea pentru creşterea atractivităţii zonei, fiecare traseu turistic va avea un pachet suplimentar de informaţii legate de comunităţile locale, relief, floră, faună. Ghizii locali specializaţi vor fi capabili să ofere turiştilor aceste informaţii auxiliare. Se vor crea trasee specializate pe observaţii asupra florei şi faunei.

Trasee turistice

Traseul nr. 1 Pasul Pângăraţi (1255) - şaua "Loduj" (1325) - Vf. Mediaş (1445) - Poiana Vf. Calului (1500) - Poiana Ciofronca (1550) - La Tunzerie (1435) - intersecţia turistică din Poiana Albă (1460) - Poiana Albă (1500) - Curmătura (1650) - şaua Curmătura (1465) - cabana Piatra Singuratică (1504) - Curmătura Ecem (1628) - Vf. Ecem (1690) - şaua Lic (1525) - Vf. Tarcău (1418) - Şaua Tarcăului (1297)

Marcaj: linie roşie /  Durata de parcurgere: 8 ore. / Distanţa de parcurs: 22 km.

Diferenţă de nivel: 435 m, pe timp de iarnă este dificil de parcurs, şi ar fi de preferat să fie împărţit în două etape.

Traseul începe de la Pasul Pângăraţi (1255 m), DN 12C. De pe drumul care urcă versantul vestic al crestei avem o privelişte foarte frumoasă la o bună parte a Bazinului Gheorghenilor. După un urcuş de un sfert de oră trecem pe lângă stâna din şaua "Loduj", de aici drumul nu mai este practicabil cu maşina. Urmeză o porţiune scurtă, lină, apoi începem escaladarea Vf. Mediaş. După 1,5 km drumul coteşte spre stânga chiar înaintea vârfului şi porneşte spre est, spre poiana Vf. Calului. Din acest loc porneşte şi traseul marcat cu cruce roşie, care, prin Covacipeter, Dealul Sărăturii, Colţul Higheşului şi Muntele Negru ajunge după cca. 6 ore de mers la Izvorul Mureşului.

După 800 m ajungem în Poiana Vf. Calului unde sub vârf schimbăm direcţia de mers spre sud. După un urcuş lung de 1,5 km ajungem la izvorul din Poiana Ciofronca. De aici merită să facem un ocol pe un traseu nemarcat pe Vf. Ciofronca, de unde avem o vedere de ansamblu asupra traseului şi asupra munţilor din jur. După ce părăsim poiana Ciofronca parcurgând 200 m trecem pe lângă o stână, apoi coborâm în poiana mlăştinoasă de la Tunzerie. Mai înaintăm alte 600 m pe DJ 125, apoi părăsim traseul acestuia şi după alte 650 m ajungem la intersecţia turistică din Poiana Albă. De aici putem să ne continuăm drumul pe trei variante: pe marcajul linie albastră prin valea pârâului Oii ajungem la Lacul Roşu (Traseul nr. 9), punctul albastru ne duce, prin Poiana Tăuşor şi Poiana lui Paleu tot la Lacul Roşu (Traseul nr. 8), iar traseul de creastă al Masivului Hăşmaş, marcat cu linie roşie la Piatra Singuratică, respectiv la Şaua Tarcăului. Din Poiana Albă continuăm drumul spre sud-est, trecem pe lângă un izvor de apă minerală, pe lângă o stână şi începem să urcăm pe drumul pietros spre platoul superior al Poienii Albe. De aici putem face spre est un ocol de 1 km pe o potecă fără marcaj la Teleacul Mare (1698 m) şi la Groapa Urşilor (1650 m, 57 m adâncime). Părăsim platoul spre sud. Înainte să ajungem la izvorul "Küpü" lângă un mic lac marcajul cruce albastră coboară în valea pârâului Fierul. De aici se poate ajunge pe o potecă fără marcaj la Trei Fântâni, aflată la 5 km. Continuăm drumul pe traseul marcat cu linie roşie spre Vf. Danţiaşul, poteca turistică urcă treptat. Acesta este urcuşul cel mai mare de pe traseu, care se termină în pasul Hăşmaşul Mare. Merită să facem un ocol pe Vf. Hăşmasul Mare (1792 m) pe un traseu nemarcat de 800 m spre vest. După 500 m mergem prin poiană, apoi traseul intră în pădure. După 600 m ajungem foarte aproape de marginea peretelui de stâncă de unde avem o privelişte rar întâlnită. Intrăm iarăşi în pădure şi coborâm pe şaua Curmătura. Trecem sub Piatra Singuratică şi în mai puţin de un sfert de oră ajungem la cabană. De aici avem mai multe opţiuni să ne continuăm drumul: pe marcajul linie albastră la Bălan, triunghiul roşu prin valea pârâului Sep de asemenea la Bălan, marcajul crestei principale, linia roşie, prin Vf. Ecem până la Şaua Tarcăului, şi mai departe pe creasta Munţii Ciucului. Noi continuăm drumul pe aceasta din urmă. După 400 m trecem prin şaua dintre Piatra Singuratică şi Vf. Păstorului, apoi urcăm pe poiana Vf. Ecem. Aici merită să ne aventurăm până la marginea stâncii, până la punctul de belvedere de pe vârful secundar (1696 m). După 600 m ajungem la Vf. Ecem (1707 m), de asemenea un punct de belvedere. Continuăm drumul spre sud-est, şi ajungem în pădure, după ce coborâm în şaua Lic (1525 m). De aici până în Şaua Tarcăului trebuie să fim atenţi, marcajele sunt vechi şi rare. După cam 1,5 km ajungem deasupra acestuia, de unde mai avem numai 900 m de coborât să atingem graniţa Masivului Hăşmaş, Şaua Tarcăului.

Traseul nr. 2 Centrul staţiunii Lacu Roşu (967 m) - Balconul de Piatră (1007 m) - Drumul lui Márton Ferenc -Păstrăvărie (993 m) - Debarcader (983 m) - Centrul staţiunii Lacul Roşu (967 m) (traseu circular)

Marcaj: cruce roşie / Durata de parcurgere: 1 oră. / Distanţa de parcurs: 3,5 km.

Diferenţă de nivel: 40 m, plimbare uşoară.

Pornim de la Restaurantul Lacul Roşu. Aici, între restaurant şi magazin este locul în care se întâlnesc traseele din staţiune. În spatele Motelului Lacul Roşu pe o potecă bine bătătorită întrăm în pădure; urmează singurul urcuş al traseului. După cca. 250 m de urcuş ajungem la Balconul de Piatră. Este unul din cele mai frumoase puncte de belvedere al staţiunii Lacul Roşu, la 15-20 m deasupra luciului apei. După Balconul de Piatră poteca mai urcă puţin, apoi se duce paralel cu malul lacului şi coborâm la capătul acestuia. Aici marcajele cruce albastră şi cruce roşie se despart, marcajul nostru merge mai departe pe lângă pârâul Suhard spre Piatra Licaş. Traseul continuă pe drumul forestier, denumit după cel care l-a construit, Márton Ferenc din Gheorgheni. Următorul punct ce merită amintit este Poarta de Piatră; şi aceasta, ca si perechea sa din Cheile Bicazului, şi-a căpătat forma actuală după exploziile din timpul construirii drumului. De la Poarta de Piatră mai avem de mers numai câteva sute de metri până la păstrăvărie. De aici porneşte drumul asfaltat prin pădure la Vila Borş (cca. 300 m). Podul de lemn de la capătul lacului trecea cândva peste Lacul Mic, care între timp a fost umplut de aluviuni, acum este un tufiş în locul lui. Urmărim marcajul de pe malul de est şi după 800 m ajungem la Vila Debarcader (Ranova). De la debarcader putem închiria bărci de 4-6 persoane în perioada mai-septembrie, cu care putem face plimbări pe lac. Traseul se închide cu traversarea digului natural care a închis valea, surpându-se de pe Piatra Ghilcoş şi pe lângă vânzătorii de suveniruri ajungem la punctul de unde am plecat.

Traseul nr. 3 Centrul staţiunii Lacu Roşu (967 m) - Vila Bucur (990 m) - Cabana Suhard (1091 m) - Şaua Suhard (1202) - Vf. Suhardul Mic 1345 m

Marcaj: triunghi albastru  / Durata de parcurgere: 1 1/4 ore. / Distanţa de parcurs: 3 km.

Diferenţă de nivel: 378 m, accesibil tot anul.

Începem traseul din faţa Restaurantului Lacu Roşu. Primii 200 m îi parcurgem pe DN 12C, apoi trecem podul Bicazului şi mergem spre Vila Bucur.

Clădirea este cea mai veche construcţie turistică din staţiune, a fost construită în 1926. Cu aceasta a început turismul din Lacu Roşu. Puţin mai departe drumul asfaltat se termină, până la Cabana Suhard urcăm pe un drum de macadam. De aici poteca ne conduce sub peretele sudic al Suhardului Mic. De aici pornesc traseele de alpinism. Poteca urcă în şaua Suhardului. Aici întâlnim traseul marcat cu linie galbenă care urcă de la pârâul Cupaş.

Inainte să continuăm drumul la Suhardul Mic putem face un ocol de 1,1 km la Suhardul Mare. Din şa pe o potecă fără marcaj, pe lângă pârtia de schi Suhard după o plimbare de 25 minute putem ajunge la Suhardul Mare (1504 m), un punct de belvedere.

Din şaua Suhardului trecem printr-o pădure, apoi după 400 m urcuş abrupt ajungem pe platoul Suhardului Mic, de unde avem o vedere de o frumuseţe rară asupra staţiunii, braţului din Valea Oii a Lacului Roşu, şi vârfurile din jur. Cu puţin noroc putem vedea şi capre negre.

Traseul nr. 4 Centrul staţiunii Lacu Roşu (967 m) - Cheile Bicazului - Cheile Bicazului Mic - drumul Surducului - şaua Piatra Roşie (1011 m) - Lacul Roşu (967 m) (traseu circular)

Marcaj: linie galbenă  / Durata de parcurgere: 3-4 ore. / Distanţa de parcurs: 10 km.

Diferenţă de nivel: 44 m, accesibil tot anul, traversarea Bicazului Mic pe timp ploios sau iarna-primăvara poate fi problematică.

Plecăm din faţa Restaurantului Lacul Roşu. Primele sute de metri trecem prin intravilanul staţiunii, şi după ce trecem de intrarea în vila Raza Soarelui coborâm în Cheile Bicazului. Intrarea în Chei este marcată de stânca "Turnul Porţii" şi Făgetul Ciucului. Pârâul Bicaz curge într-o vale străjuită de pereţi de stâncă cu înălţimea între 100 şi 350 m. Imediat după intrare, pe malul stâng este Grădina Zânelor, o formaţiune specifică de stânci, locul preferat al caprelor negre. Vizavi începe cel mai important traseu de alpinism din Făgetul Ciucului, Lacrima Stâncii. După puţin timp ajungem la podul dublu de la gura pârâului Cupaş (944 m), începutul traseelor nr. 5 şi 6, în acelaşi timp intrarea în cheile (canionul) Cupaşului. În apropiere este peştera Suhardului (traseul nr. 5) singura peşteră cunoscută din Suhardul Mic. Pe porţiunea următoare DN 12C se îndepărtează de apele Bicazului şi şerpuieşte printre creasta Cupaş şi Făgetul Ciucului până la Poarta de Piatră. Şi aceasta - ca şi perechea sa de lângă Lacul Roşu - s-a creat în urma exploziilor cu care s-a excavat traseul drumului. De aici porneşte traseul nr. 7, care duce în staţiune şi traseul nr. 16 care duce la Piatra Maria, care pornesc pe Drumul Vărarilor, un drum forestier spre dreapta. De aici se vede deja Piatra Altarului, formaţiunea de stâncă pe care putem vedea foarte des alpinişti care "atârnă" pe peretele vertical. Încep "Serpentinele Mici" primele două serpentine din Cheile Bicazului, unde trecem pe lângă singurele case din Chei. În prezent Vila Marta, câteva căsuţe de lemn şi nişte locuri de corturi reprezintă posibilităţile de cazare din Chei. Părăsim singurul loc populat din Chei (km 29), şi ajungem foarte curând la tunelul vechi săpat în stâncă, pe lângă care s-a construit un alt tunel modern în ultimii ani. Vizavi apa Bicazului parcurge porţiunea cu cea mai mare cădere din chei, cu numeroase căderi mai mici de apă. Aici se află şi gura pârâului Lapoş, "surducul" care aparţine unuia dintre cele mai spectaculoase trasee (nr. 15) ale zonei. După ce ieşim din tunelul întunecat şi umed începe "Serpentina Mare" pe versantul nordic al Pietrei Maria. Drumul coboară peste 50 m. După Serpentina Mare începe Poarta Iadului, punctul în care Piatra Maria şi Peretele "Bardócz" aproape se ating. Cu numai 150 m mai jos începe "Tărnaţul Iadului". De aici se văd "Piatra Altarului", Peretele "Bardócz", "Turnul Negru" - formaţiunea stâncoasă din Piatra Maria şi stâncile din Piatra Surducului. De aici începe "zona comercială" a cheilor. La podul neterminat de la gura pârâului Bicazul Mic (aşa-numitul Podul Maghiarilor) marcajul părăseşte DN 12C şi urcă cheile Bicazului Mic. De aici începe "Gâtul Iadului", porţiunea cea mai îngustă a Cheilor, străjuită din dreapta de Piatra Surducului şi spre stânga de Peretele Bardócz. Deasupra malului stâng al Bicazului putem admira "Turnul de Pază" şi "Cortul de Piatră", două formaţiuni de stâncă deosebit de interesante. Mai jos spre dreapta remarcăm "Rezervaţia" şi "Lumea Pierdută", două rezervaţii ale naturii, ultimele refugii ale unor plante ca Taxus baccata, locuri accesibile numai pentru alpinişti.

Sub Rezervaţia, la piatra kilometrică nr. 31. este punctul cel mai îngust al Cheilor, la numai 800 de m de la capătul Cheilor, cu cele două puncte de reper, spre stânga "Peştera Cascadei" - deasupra ultimului pod din Chei - şi puţin mai jos "Izvorul Maria". Ieşind din chei, la gura pârâului Bardócz se afla Vila Iadului, loc important de cazare, care a ars din temelii în anii 1940. Dacă urmăm marcajul linie galbenă, trecem peste pod şi mergem mai departe pe malul stâng al pârâului Bicazul Mic ajungem după 200 m la pârâul Bardócz.

Vara, pe timp frumos traversarea nu reprezintă o problemă, dar în rest traversarea poate fi dificilă, dacă nu imposibilă. Poteca turistică urcă pe malul drept, sub Piatra Surducului printre stânci mărunte, rezultatul prăbuşirii a unei părţi din peretele de stâncă cu câţiva ani în urmă. Urmează un urcuş abrupt, pe un teren împădurit, după care ajungem pe versantul sud-estic al Pietrei Surducului. După câţiva metri de ocol putem ajunge la punctul de belvedere a Bicăjelului.

Ne întoarcem la marcajul linie galbenă, poteca coboară printr-un mestecăniş în valea pârâului Cighenilor, plină de căderi de apă. De aici trebuie să ne căţărăm 400 m ca să ajungem pe Poiana Surducului. Pe această porţiune marcajul este aproape inexistent. Traseul mai urcă până la Vf. Surducul Mic (950 m) şi la locul numit "Căprăria" ajungem la drumul vechi al Surducului. După o plimbare confortabilă de 1 km, ocolind vârful spre sud ajungem iarăşi în valea pârâului Bicazul Mic. Putem traversa pârâul la capătul sudic al cheilor acestuia printr-un podeţ de scândură, traversăm mica luncă şi urcăm abrupt pe Drumul Surducului. Traseul acestuia este dificil de urcat din cauza gardurilor, dar la capătul poienii ajungem la drumul forestier Bicăjel. Acest loc este numit de localnici Poiana Vărarilor, de aici porneşte spre dreapta Drumul Vărarilor care urmăreşte şi marcajul triunghi galben (traseul nr. 7). De aici urcăm în şaua Piatra Roşie (1011 m). Travesăm aceasta, ajungem înapoi în Judeţul Harghita, şi peste puţin timp în staţiunea Lacu Roşu.

Traseul nr. 5 Gura pârâului Cupaş (944 m) - valea Cupaş - gura pârâului Cupaşul Mic (962 m) - Drumul Lapoşului (1435 m)

Marcaj: punct albastru   / Durata de parcurgere: 2 ore. / Distanţa de parcurs: 7 km.

Diferenţă de nivel: 491 m, accesibil pe jos tot anul, iar cu maşina cu excepţia iernii.

Pornim de la gura pârâului Cupaş, la 1,8 km de staţiunea Lacul Roşu şi urmăm - aproape tot traseul - drumul forestier Cupaş. La început marcajele punct albastru şi cruce roşie merg împreună, drumul urcă lin prin Cheile Cupaşului. La dreapta trecem de o piatră, de aici la cam 250 m marcajul cruce roşie părăseşte drumul forestier şi urcă spre nord pe o potecă lată spre nord.

După ce ieşim din chei valea se lărgeşte şi după câteva minute ajungem la cantonul silvic de la gura Cupaşului Mic. Cu 180 m mai sus, acolo unde putem traversa uşor pârâul, începe poteca turistică marcată cu linie galbenă, care urcă în şaua Suhard. Cu 600 m mai sus pârâul Cartofului se varsă în Cupaş vizavi de o carieră de piatră. Mai sus, la gura pârâului "Méterfa"(Cu metrii) trecem pe lângă un observator de vânătoare. De aici porneşte spre nord un drum forestier. După 20 de minute ajungem la gura pârâului Dănţuraş, apoi, cu 800 m mai sus se termină porţiunea refăcută a traseului, de aici avem marcaj punct albastru închis. Drumul forestier din ce în ce mai abrupt ne mai călăuzeşte 1,4 km, după care urmează o potecă care urcă abrupt şi ne duce, în spatele Pietrei Dănţuraşului pe Drumul Lapoşului, unde întâlnim traseul turistic marcat cu linie albastră. De aici pornim spre sud (spre stânga) şi ajungem în 2 ore la Pasul Pângăraţi, sau, dacă mergem spre nord în 20 de minute la Poiana La Vinkli

Traseul nr. 6 Gura pârâului Cupaş (944 m) - poalele Cupaşului (1080 m) - Cheile Bicazului (km 29) (850 m)

Marcaj: cruce roşie  de la poalele Cupaşului punct roşu   / Durata de parcurgere: 1 oră. / Distanţa de parcurs: 3 km.

Diferenţă de nivel: 136 m, plimbare uşoară.

Ca şi la traseul nr. 5 pornim de la gura pârâului Cupaş. Primii 400 m îi parcurgem pe acelaşi drum, marcat cu cruce roşie, respectiv punct albastru, pe drumul forestier Cupaş. La 250 m după crucea de piatră de pe marginea drumului cotim spre dreapta şi urcăm printre stânci, pe o potecă lată, prin urcuşul împădurit spre nord. În curând ieşim dintre stânci şi ajungem pe un drum de ţară. După un urcuş de cca. 500 m de la ultimele stânci pe o mică poiană întâlnim marcajul punct roşu (traseul nr. 14). Locul este numit Colţul Cupaşului sau Fundul Cupaşului.

Poteca coboară spre sud-est prin pădure spre fosta cabană Cheile Bicazului. Traseul se termină pe DN 12C sub Piatra Altarului. De aici putem urca în staţiunea Lacu Roşu (3 km) sau coborî la capătul Cheilor Bicazului (2 km).

Traseul nr. 7 Centrul staţiunii Lacu Roşu (967 m) - Şaua Piatra Roşie (1011 m) - Drumul Vărarilor - Şaua Ţifrei (1002 m) - Cheile Bicazului (850 m)

Marcaj: triunghi galben   / Durata de parcurgere: 1 oră. / Distanţa de parcurs: 3,5 km.

Diferenţă de nivel: 44 m, plimbare uşoară.

Pornim din centrul staţiunii pe un traseu care seamănă mai mult cu o plimbare uşoară. Trecem DN 12C şi pe lângă singurul bloc de locuinţe din staţiune intrăm pe drumul forestier Bicăjel. Acesta din urmă corespunde în mare parte cu vechiul drum al Surducului. După un urcuş moderat de 800 m ajungem în spatele vilei Raza Soarelui, de unde avem o vedere frumoasă spre stâncile din Suhardul Mic, Grădina Zânelor, peretele sudic şi sud-estic din Făgetul Ciucului.

În curând ajungem în şaua Piatra Roşie, la Biserica Ortodoxă Sf. Ioan Botezătorul construită de curând. Până în acest punct marcajele triunghi galben, linie galbenă şi triunghi roşu, adică traseele nr. 7, 4 şi 11. mergeau împreună. La capătul pârtiei de schi marcajul triunghi roşu îşi continuă drumul spre sud-est, spre dreapta iar marcajul linie galbenă îşi continuă drumul împreună cu triunghiul galben. După şa intrăm în zona cătunului Bicăjel. Coborâm 700 m, deja fiind pe teritoriul judeţului Neamţ până la primul viraj important al drumului. Aici cele două trasee se despart, marcajul linie galbenă coboară drept înainte pe aproape impracticabilul Drum al Surducului în valea Bicazului Mic. Marcajul triunghi galben coteşte spre stânga, pe Drumul Vărarilor spre nord. Continuăm drumul pe versantul estic al Făgetului Ciucului, pe marginea Poienii Florilor. Mai avem 650 m până la Şaua Ţifrei (1002m). De aici putem urca pe o potecă fără marcaj la punctul de belvedere al Pietrei Maria. Poiana se termină în curând şi drumul intră în pădure ajungând sub peretele vestic al Pietrei Maria sub traseele de alpinism "Ficsúr" şi "Derby-ul '67". Aici drumul este închis de căderile de stâncă. Avem de coborât 15 minute până la DN 12C pe care ajungem între Poarta de Piatră şi "Serpentinele Mici". Distanţa de la staţiunea Lacu Roşu este de numai 3 km.

Traseul nr. 8 Lacu Roşu (debarcader) (983 m) - Poiana lui Paleu (1242 m) - Fagul Roşu (1390 m) - Poiana "Száraz-tók" (1530 m) - Vf. Piatra Cherecului (1580 m) - Poiana Albă (1460 m)

Marcaj: punct albastru   /   Durata de parcurgere: 4 1/2 ore. / Distanţa de parcurs: 10 km.

Diferenţă de nivel: 597 m, aproape impracticabil iarna.

Pornim de la debarcaderul de la Lacul Roşu şi urcăm în câteva minute la Vila Hăşmaşul Mare. Urcăm abrupt în pădure până la căsuţele de sub Piatra Ghilcoş. În curând urcăm în şaua Ghilcoş (1270 m). Din Poiana lui Paleu drumul pietros virează spre sud-est, împreună cu marcajele punct albastru şi roşu, şi după câteva minute, lângă borna silvică VIII/92 ajungem la o bifurcaţie: marcajul punct roşu coboară în mai puţin de 30 minute în valea pârâului Oii, în timp ce noi continuăm drumul spre intersecţia traseelor din Poiana Albă.

Continuăm drumul la marginea Poienii Fagului Roşu, iar la capătul superior al acestuia intrăm în pădure. Aici virăm brusc spre stânga şi urcăm 800 m până ce ajungem într-o pădure deasă. Urmează Poiana "Száraz-tók", de unde putem face un ocol până la Peştera Cu Trei Intrări, accesibilă numai cu echipament de alpinism, aflată la 100 m vest de traseu.

Urcăm lin cam 35 de minute, până când ajungem pe o mică poiană, unde se termină drumul. De aici mergem pe o potecă ce urcă pe şaua dintre Hăşmaşul Negru şi Piatra Cherecului (1580 m), de unde traseul o ia spre dreapta spre sud-vest, şi trece pe sub Vf. Muntele Rotund în Poiana Bârsanilor. De aici, cu un ocol de 600 m putem urca pe Vf. Hăşmaşului Negru (1773 m). Din şa coborâm cam un sfert de oră până la Poiana Bârsan, şi după un km, pe sub Piatra Potcoavei ajungem la Poiana Albă. De aici, prin Şaua La Tunzerie şi Ciofronca marcajul linie roşie ne duce la Pasul Pângăraţi (traseul nr. 1), sau pe direcţia opusă prin Hăşmaşul Mare la Cabana Piatra Singuratică, sau, pe traseul marcat cu linie albastră în staţiunea Lacul Roşu (traseul nr. 9).

Traseul nr. 9 Centrul staţiunii Lacu Roşu (967 m) - Valea Oii - Gura pârâului Hăşmaş (1130 m) - Piatra Potcoavei (1450 m) - intersecţia traseelor din Poiana Albă (1460 m)

Marcaj: linie albastră  / Durata de parcurgere: 2 1/2 ore. / Distanţa de parcurs: 8 km.

Diferenţă de nivel: 493 m, accesibil tot anul.

Pornim de lângă Restaurantul Lacul Roşu, trecem prin parcarea din spatele debarcaderului de unde porneşte şi traseul nr. 8. Urmăm traseul şoselei până la drumul forestier Pârâul Oii din apropierea pietrei kilometrice nr. 24. De aici putem urca încă 2,5 km pe şosea la Cimitirul Eroilor. Drumul forestier urcă pe valea pârâului Oii, ajungem la crucea care marchează începutul traseului turistic nr. 12. Trecem pe lângă o casă de locuit şi intrăm în pădure, unde începe un urcuş mai greu. După 15 minute trecem pe lângă o stână şi în curând ajungem la podul pârâului Hăşmaş unde părăsim drumul forestier. De aici pleacă traseul turistic care urcă prin valea pârâului Oii la poiana Ciofronca. Din apropierea pârâului, marcajul linie albastră urcă pe creasta dintre pârâurile Oii şi Hăşmaşului pe un drum de ţară. După un urcuş de 200 m ajungem la un punct de belvedere. Urcuşul abrupt continuă, şi după puţin timp virează spre dreapta şi intră în pădure. Ajungem pe a creastă împădurită şi peste 15 minute ajungem sub Piatra Potcoavei, colţul Poienii Albe. De aici mergem pe drumul cunoscut din descrierea traseului anterior.

Traseul nr. 10 Centrul staţiunii Lacu Roşu (967 m) - Balconul de Piatră (1007 m) - Valea pârâului Suhard - Piatra Licoş (1675 m) - Peştera carstică Licoş (1650 m)

Marcaj: cruce albastră   /  Durata de parcurgere: 4 ore. / Distanţa de parcurs: 6 km.

Diferenţă de nivel: 708 m, traseu aproape impracticabil pe timp de iarnă.

Acest traseu pleacă din centrul staţiunii. Până la capătul Lacului Roşu de la gura pârâului Suhard este identic cu traseul nr. 2. De aici urmăm drumul forestier din valea pârâului, trecem pe lângă un canton silvic şi înaintăm până la capătul drumului (1 km). Până aici putem urca şi cu maşina. Mai departe mergem pe o potecă mai lată, tot pe valea pârâului.

După un urcuş de 500 m valea se lărgeşte. Ajungem pe o poiană prin care pârâul trece printr-un teren mlăştinos. Ajungem în curând la izvoarele pârâului de unde marcajul turistic continuă spre vest pe o potecă vânătorească. Ajungem în Şaua Licaş (1461 m) şi trecem pe lângă o stână. Marcajul o ia spre nord-vest şi urcă pe Vf. Piatra Licaş (1675 m). La numai 200 m nord-est de vârf se găseşte, la altitudinea 1650 m, peştera verticală (Avenul Licaş) singura cunoscută în zonă - accesibilă numai cu echipament de alpinism.

Traseul nr. 11 Centrul staţiunii Lacu Roşu (967 m) - şaua Piatra Roşie - Poiana Ghilcoş - Belvedere Piatra Ghilcoş (1378 m)

Marcaj: triunghi roşu  / Durata de parcurgere: 2 ore. / Distanţa de parcurs: 4 km.

Diferenţă de nivel: 411 m, accesibil tot anul.

Pornim din centrul staţiunii pe drumul forestier Bicăjel pe lângă pârtia de schi. Înainte ca drumul să ajungă în şaua Piatra Roşie, un drum aproape impracticabil, pietros, urcă spre dreapta foarte abrupt, pe care continuă marcajul triunghi roşu. Urcăm prin pădure, şi după câteva sute de metri virăm spre dreapta, apoi, după alte câteva sute de metri, spre stânga. După câteva minute ajungem la borna silvică nr. VIII/20 şi ajungem pe Poiana Ghilcoş. Trecem prin poiană în direcţia sud-vest. Trecem pe lângă ruinele unei construcţii şi ajungem pe punctul de belvedere Piatra Ghilcoş (1378 m). Dacă dorim să escaladăm vârful cel mai înalt din zonă, Vf. Ghilcoş (1408 m), trebuie să mergem 1 km spre est, dar trebuie ştiut, că vârful fiind împădurit, nu vedem mare lucru de acolo.

Traseul nr. 12 Valea pârâului Oii (1012 m) - Poiana lui Paleu (1242 m) - Poiana Jgheabului - valea pârâului Jgheabul Cherecului - cătunul Bicăjel (885 m)

Marcaj: punct roşu  / Durata de parcurgere: 2 ore. / Distanţa de parcurs: 4,3 km.

Diferenţă de nivel: 230 m, accesibil tot anul.

Dacă pornim din staţiune, prima parte a traseului este identic cu traseul nr. 9. De la crucea aflată la 1,1 km de la începutul drumului forestier urcăm pe drumul de ţară care trece în curând pe lângă un canton silvic. După o jumătate de oră ajungem la Poiana lui Paleu, unde, lângă borna silvică VIII/92 întâlnim marcajul punct albastru, care merge spre Poiana Albă.

În curând, ajungând pe Poiana Jgheabului marcajul punct albastru părăseşte valea pârâului Jgheabul Cherecului şi continuă spre nord, apoi urmează traseul nr. 7 şi se întoarce în staţiune.

Din puctul de bifurcaţie a traseelor marcate cu punct roşu şi punct albastru merită să facem un ocol la Piatra Cherecului. În continuare ne întoarecem în valea pârâului Jgheabul Cherecului după 1,5 km ajungem pe locul numit La Bechet, de unde coborâm în câteva minute la podul Bicazului Mic, sfârşitul potecii marcate. Vara cei care nu se tem de apa rece merită să coboare pe Cheile Duruitoarei sau "La Cascada", unde, în mod garantat turiştii temerari vor fi răcoriţi de căderile de apă.

Traseul nr. 13 Lacul Roşu (debarcader) (983 m) - Poiana Ghilcoş (1210 m) - Piatra Ghilcoş (Belvedere) (1378 m)

Marcaj: punct albastru

Durata de parcurgere: 2 ore. / Distanţa de parcurs: 3,5 km.

Diferenţă de nivel: 395 m, accesibil tot anul.

Pornim din parcarea din spatele debarcaderului. Prima parte a traseului, până la Poiana Ghilcoş este identică cu traseul nr. 8. Poteca urcă abrupt pe singurul traseu posibil pe Piatra Ghilcoş. De la punctul de despărţire la 200 m ajungem la un izvor. De aici poteca virează spre nord şi după un urcuş de 20 de minute ajungem la punctul de belvedere Piatra Ghilcoş (1378 m). Acolo întâlnim marcajul triunghi roşu al traseului nr. 11, pe care putem coborî în staţiune.

Traseul nr. 14 Cheile Bicazului (850) - poalele Cupaşului (1080) - Poiana din spatele Cupaşului - gâtul Cupaşului (1275) - Poiana din faţa Cupaşului - Danţuraşul (1500) - Poiana La Vinkli(1445)

Marcaj: punct roşu / Durata de parcurgere: 4-5 ore. / Distanţa de parcurs: 8,5 km.

Diferenţă de nivel: 650 m, nerecomandat pe timp de iarnă.

Pornim de la piatra kilometrică 29 din Cheile Bicazului. Primul punct de reper este mica poiană în care întâlnim marcajul cruce roşie (traseu turistic nr. 7) care urcă pe drumul forestier. De aici în câteva minute urcăm în poiana din spatele Cupaşului. Din poiană putem vedea Făgetul Ciucului şi Piatra Ghilcoş şi o porţiune importantă din traseul nr. 11. Mai sus, trecem pe lângă un izvor şi câteva case părăsite, apoi ajungem la Gâtul Cupaşului, lângă borna silvică VIII/430, unde putem vedea şi marcajul traseului care urcă prin Canionul Lapoşului, marcat cu triunghi roşu. Traseul continuă pe creasta dintre pârâurile Cupaşul Mic şi Lapoş. După un km ajungem la poiana din faţa Cupaşului. Lângă izvorul de aici trecem printr-o porţiune mlăştinoasă, apoi traseul începe să urce şi intră în pădure. Suntem pe versantul sud-estic al Vf. Cupaş (1518 m), după 20 de minute poteca coteşte 90° spre dreapta. Trecem pe lângă un alt izvor, traseul urcă iar şi ocoleşte larg izvoarele Danţuraşului. Am ajuns pe creastă, şi după un urcuş de 700 m ajungem în imediata vecinătate a Vf. Danţuraşul (1519 m). Trebuie să fim atenţi, în păienjenişul potecilor putem pierde uşor traseul nostru dacă nu suntem atenţi la marcaje. După o coborâre de 600 m în pădure ajungem pe drumul forestier pe care, după 20 de minute ajungem pe Poiana La Vinkli. Ultima porţiune este rar marcată, aici putem să ne orientăm şi după marcajele forestiere care indică graniţa dintre Ocoalele Silvice din Tulgheş şi Bicaz. De la Danţuraş întâlnim bornele silvice nr. 394, 392, 404, 390, 274 şi 389, care sunt pe creastă. La ruinele caselor din Poiana La Vinkli întâlnim traseul marcat cu linie albastră pe care putem ajunge la Pasul Pângăraţi sau pe Chicera.

Traseul nr. 15 Cheile Bicazului (850) - Canionul Lapoşului - Poienile Cupaş - Gâtul Cupaşului (1275) - Cheile Bicazului (850) (Traseu circular)

Marcaj: triunghi roşu   de la Gâtul Cupaşului punct roşu  / Durata de parcurgere: 3 ore. / Distanţa de parcurs: 5 km.

Diferenţă de nivel: 425 m, iarna greu de parcurs.

Pornim de la piatra kilometrică 29 a şoselei DN12C. Parcurgem Cheile ghidaţi de marcajul triunghi roşu care porneşte de la locul Vilei "Floarea de Colţ"(arsă) spre nord-est. Poteca din ce în ce mai abruptă urcă în pădurea de amestec de răşinoase cu foioase şi după 200 de metri ajungem la căderea de apă cea mai spectaculoasă a pârâului Lapoş. După alte 600 m trecem pe sub stânca "Lapos-Kucsma". Pe partea cealaltă a pârâului orizontul este acoperit de peretele vestic al Pietrei Altarului. Urmând poteca turistică abruptă în curând ieşim din canion. Treptat poteca ajunge sub peretele de stâncă a Pietrei Cupaş, iar vizavi Peretele Lapoş (Piatra Bardócz) străjuieşte poteca.

Traseul este îngreunat de nenumăratele trunchiuri de brad rupte de furtuni, dar numeroase semne ne ajută în orientare. În curând urcuşul devine mai lin, apoi poteca coboară pe lângă pârâu. Mai întâlnim o cădere de apă spectaculoasă, apoi ieşim, pe sub stâncile care parcă atârnă deasupra capului nostru din canion. Lângă casele din Cupaş poteca coteşte spre stânga, urcă lângă garduri cam 500 de m, apoi o ia spre stânga, şi urcă pe Gâtul Cupaşului (1275 m) la borna silvică VIII/430. Coborâm pe poiana din spatele Cupaşului, şi mergem pe poteca marcată cu cruce roşie, apoi cu punct roşu la locul din care am pornit.

Traseul nr. 16 Cheile Bicazului (850 m) - Şaua Ţifrei (1002 m) - punctul de belvedere de pe peretele sudic (1060 m) - Piatra Maria (1048 m)

Marcaj: triunghi galben   din Şaua Ţifrei fără marcaj. / Durata de parcurgere: 1 1/2 ore.  / Distanţa de parcurs: 2,5 km.

Diferenţă de nivel: 210 m, practicabil tot anul.

Pornim din Cheile Bicazului din locul unde a fost Vila "Floarea de Colţ". Urcăm pe serpentina mică până în apropierea Porţii de Piatră la traseul marcat cu triunghi galben de la începutul drumului de acces prin pădure. Urcăm ghidaţi de marcajele de triunghi galben în Şaua Ţifrei. Putem urca aici şi pe alte trasee din centrul staţiunii, urmând acelaşi marcaj de triunghi galben.

În Şaua Ţifrei pe marginea drumului vedem ruinele unei case. În spatele acesteia urcăm pe o potecă abruptă, pietroasă spre nord-est. După ce ajungem pe platoul vârfului întâlnim o potecă, de pe care ajungem la primul punct de belvedere spre Cheile Bicazului Mic. Acesta este punctul de belvedere al Peretelui Sudic (1060 m). Ne întoarcem pe potecă, străbatem platoul vârfului şi coborâm pe şaua aflată la 1021 m altitudine. De aici mai mergem 200 de m spre nord-est până la Patra Maria, punctul de belvedere de pe vârful Peretelui Nord-estic (1048 m). Pârâul Bicazul Mic se varsă la 300 m sub noi în pârâul Bicazul Mare.

Traseul nr. 17 Izvorul Oltului - Bălan - cabana Piatra Singuratică

Marcaj: bandă albastră  / Durata de parcurgere: 3-3,5 ore

Traseul începe din staţia C.F.R. Izvorul Oltului, de unde se poate ajunge cu autobuze in localitatea Bălan, aflată la 12 km. Marcajul traseului spre cabana Piatra Singuratică începe din dreptul bisericii, aflată în centrul localităţii. Timpul de mers corespunde parcurgerii integrale a traseului numai cu piciorul. Din Bălan la cabană : cca 1-1,5 oră. De lângă biserica oraşului, unde se află un stâlp de marcaj cu săgeată indicatoare, începe ascensiunea spre cabana Piatra Singuratică. Urcând către nord-est în lungul pârâului Covaci, parcurgem strada prin care ieşim din oraş. La capătul ei se înfiripă poteca marcată, conturată întâi în lungul văii şi apoi pe un picior de munte, punctat cu stâlpi de marcaj. Urcuşul la cabană se desfăşoară printr-o pădure de molid, întreruptă din loc în loc de luminişuri, din care avem uneori o frumoasă privelişte spre Vârful Ascuţit (vechea denumire Ecem, 1707 m), la poalele căruia se văd întinse câmpuri de grohotişuri. În ultima parte, poteca ne conduce de-a lungul unor pante înclinate, ieşind uneori la locuri deschise, de unde apare şi silueta impunătoare a Pietrei Singuratice (impropriu denumită şi Piatra Unică). La cca 15 minute înainte de cabană, acolo unde drumul pare mai greu, ajungem în zona de izvoare, care marchează contactul dintre rocile cristaline şi calcare. Izvorul prins în uluc, este un bun prilej pentru odihnă după efortul depus pe această ultimă porţiune a traseului. Cele câteva sute de metri ce ne mai despart de cabană le parcurgem mai uşor după acest popas, mai ales că peisajul înconjurător, devenit tot mai interesant, ne stârneşte curiozitatea şi admiraţia.

Traseul nr. 18 Halta C.F.R. Tarcău – comuna Lunca De Jos – Vârful Naşcalat – cabana Piatra Singuratică

Marcaj: halta C.F.R. Tarcău – Lunca De Jos – Crucea Condra – cruce roşie   / Crucea Condra – cabana Piatra Singuratică – bandă roşie / Durata de parcurgere: 7 ore

Halta C.F.R. Tarcău se află pe linia Adjud – Ciceu la 120 km de Adjud şi 29 km de Ciceu. Traseul descris reprezintă calea de acces spre Masivul Hăşmaş, recomandat cu deosebire turiştilor veniţi din Moldova. Primele semne ale drumului (cruce roşie) încep din halta C.F.R. Tarcău. Ele conduc iniţial spre şoseaua asfaltată şi apoi pe drumul comunal, conturat pe malul Trotuşului. Curând drumul nostru se abate spre dreapta, părăseşte Trotuşul şi pătrunde pe Valea Întunecoasă. Patru km mergem printre casele localităţii Valea Întunecoasă, apoi ieşim pe poarta ei dinspre nord, urcând până la confluenţa pârâului Mogyoros cu pârâul Hotarului. Malul stâng al ultimului pârâu este srăbătut de un drum pentru căruţe. În lungul lui urcăm susţinut, depăşind câteva colibe, zone cu pădure sau locuri cu izvoare amenajate. Când ieşim la gol, ne orientăm la dreapta de-a lungul unui drum pentru căruţe, urcăm până în Chinga Şei, unde se află, construită din lemn, Crucea Condra. Aici întâlnim marcajul bandă roşie care ne va conduce în continuare la cabana Piatra Singuratică (13 km). Din dreptul crucii se conturează culmea înierbată a muntelui Sălămaş. Poteca, orientată către nord (stânga), este conturată foarte aproape de linia crestei. Pe rând depăşim cota 1501, vârful Sălămaş (1551 m) şi în sfârşit după ce am urcat şi am coborât câteva culminaţii atingem primul vârf al Naşcalatului (1553 m). Până aici, zona este presărată cu stâne. Prin poziţia lui, Naşcalatul oferă către dreapta o largă perspectivă spre valea Lavardi, limita vestică a Hăşmaşului în această zonă. De cealaltă parte, către stânga, se adânceşte valea Naşcalat. Reluând traseul de pe vârf, coborâm de-a lungul unei poteci pastorale care, pentru a evita culminaţia celui de al doilea vârf Naşcalat (1491m), se înscrie pe versantul vestic, străbătând o zonă impădurită. Dincolo de ea coborâm susţinut în şaua largă. Coborârea ia sfârşit în Poiana Tarcău, întinsă între şaua Sacadat şi Vârful Stâncilor (Tarcău).

Ne aflăm într-o zonă de carst de mare valoare ştiinţifică (doline, lapiezuri etc.). În Poiana Tarcău întâlnim, venind din stânga, drumul care traversează muntele de la Bălan în valea Bicăjelului la cătunul Trei Fântâni. Pe o mică distanţă urmăm către dreapta drumul amintit, apoi orientaţi spre stânga, prindem un drum adâncit de şleaul căruţelor şi conduşi de el, urcăm faţa înierbată a muntelui. Drumul se întinde de la poalele Vârfului Stâncilor (Piatra Crăpată sau Tarcău), după care, urcând şi coborând, ajunge în dreptul unei aşezări pastorale. De aici traseul parcurge o zonă împădurită, de-a lungul căreia sunt câteva guri de mină. Prin aceste locuri rareori se deschid poieni alungite către stânga spre vârful Öcsém (Fratele), denumit mai nou Piatra Ascuţită (1707 m), culminaţie majoră pe traseul nostru. Dacă urcăm pe platoul muntelui Fratele vom descoperi o interesantă zonă carstică, văzând şi o panoramă cuprinzătoare asupra văii Oltului. Ultima porţiune a drumului coboară prin pădure, parcurge apoi un gol de pe linia crestei şi când începe să urce din nou, se abate către stânga, intrând iarăşi în pădure. Conduşi de marcajul numai în coborâre străbatem în final o zonă mlăştinoasă, dincolo de care întâlnim un izvor. De aici, trecând pe sub sculpturalele turnuri de calcare ale Pietrei Singuratice şi a fenomenelor de alunecare de la baza lor, sosim la cabana Piatra Singuratică.

- Staţiunea Lacu Roşu: renumita staţiune climaterică de munte din judeţul Harghita accesibilă din Municipiul Gheorgheni ( 25 km ) prin Pasul Pângăraţi sau din oraşul Bicaz din jud. Neamţ prin Cheile Bicazului;Suhardul Mic ( punct de observare ): se pot face observaţii asupra zonei Lacului Roşu ( Staţiunea Lacu Roşu, Pârâul Oii, Masivul Hăşmaş, Masivul Suhardul Mare, Masivul Ghilcoş, Cichi Biuc );Masivul Ghilcoş ( punct de observare ): se pot face observaţii asupra zonei Lacului Roşu ( Staţiunea Lacu Roşu, Masivul Licaş, Masivul Suhardul Mare şi Mic,Stâncile Cupaşului, Lapoşului, Şugăului ), se poate observa Masivul Ceahlău;Cheile Bicazului: pe DN 12 C, lungime cca 5 km, cele mai impresionante Chei din România;

- Avenul Licaş: la extremitatea nordică a Parcului Naţional; - Cheile Şugăului: la extremitatea estică a Parcului Naţional ( intrarea în localitatea Bicaz – Chei );

- Cheile Duruitoare: formate de pr. Trei Fântâni;

- Cheile Bicajelului: vărsarea Pr. Trei Fântâni în Pr. Bicaz ( în Cheile Bicazului );

- Vârful Hăşmaşul Mare ( 1792 m alt. );

- Piatra Singuratică – Hăşmaşul Mare: se poate observa de pe DN 12 încă de la Miercurea Ciuc şi este accesibilă din Localitatea Bălan ( acces din Sândominic ); - Poiana Albă – Hăşmaşul Mare de aici poate fi urmat orice traseu se doreşte:spre Hăşmaşul Mare – Piatra Singuratică- Hăşmaşul Mic ( Őcsem ) – Masivul Tarcău ( la extremitatea sudică a Parcului Naţional ), spre Pr. Oii – Staţiunea Lacu Roşu, spre Masivul Ghilcoş – Staţiunea Lacu Roşu, spre Hăşmaşul Negru, spre satul Trei Fântâni, spre oraşul Bălan,spre Pasul Pângăraţi.

Parcul Naţional Cheille Bicazului-Hăşmaş cuprinde păduri de molid ( molidişuri pure – 95 %), păduri de răşinoase cu fag, care îmbracă versanţii masivului, pajişti montane întinse, vârfuri cu vegetaţie subalpină, stâncării cu vegetaţie specifică, multe rarităţi floristice şi endemite.

O mare importanţă ştiinţifică prezintă şi speciile de plante ocrotite declarate monumente ale naturii: papucul-doamnei (Cypripedium calceolus), floarea de colţ (Leontopodium alpinum), sângele-voinicului (Nigritella rubra), tisa (Taxus baccata) etc.

Fauna parcului este deosebit de bogată în specii rare şi periclitate, cât şi în alte specii caracteristice zonei montane.

Regulament parc : Click aici

Arii protejate:

1. Bilbor – Pârâul Dobreanului

2. Tulghes – Pietrele Rosii

3. Borsec – Rezervatia botanica Borsec

- Scaunul Rotund

2.Toplita – Cascada de apa termala

- Rezervatia Lacul Iezer din Calimani– PN Calimani

3.Gheorgheni – Cheile Bicazului si Lacul Rosu – PN Cheile Bicazului-Hasmas

- Avenul Licas

6. Remetea – Mlastina cea Mare

7. Joseni – Piemontul Nyeres

8. Suseni - Pestera Sugau

Voslabeni – Mlastina Dupa Lunca

9. Praid – Muntele de sare Praid

10. Corund – Dealul Melcului (Firtus)

11. Cârta – Lacul Dracului

12. Cristuru Secuiesc – Vulcanii Noroiosi de la Filias

13. Mugeni – Lacul Rat

14. Martinis – Popasul pasarilor de la Sânpaul

15. Meresti – Cheile Vârghisului si pesterile din chei

16. Vlahita – Poiana narciselor de la Vlahita

17. Lueta – Mlastina Dumbrava Harghitei

18. Sâncraieni – Rezervatia geologica de la Sâncraieni

Tinovul Luci

Mlastina Buydos-Sântimbru

Mlastina Borsaros-Sâncraieni

19. Tusnad – Mlastina Valea de Mijloc

a.Mlastina Benes

b.Mlastina Nadas

c.Mlastina Nyirkert

d.Mlastina Csemo-Vrabia

Baile Tusnad - Piatra Soimilor

20. Plaiesii de Jos – Tinovul de la Plaiesii de Jos

21. Sânmartin –Lacul Sfânta Ana

Tinovul Mohos

22. Sândominic – Masivul Hasmasul Mare, Piatra Singuratica-Hasmasul Negru – PN Cheile Bicazului-Hasmas

23. Corund – Dealul Firtus

Rezervaţia naturală Pietrele Roşii de 14 ha - Muntele Pietrele Rosii se ridică la nord deasupra comunei Tulgheş, la o altitudine de 1215  . Pietrele Rosii este o stâncă de calcar bine individualizată , consituită din calcare hippuritice. Pe latura ei prezintă povârniş format din sfărâmătura de calcar. Vârful ei oferă o frumoasă privelişte a împrejurimilor  şi este un punct de reper.

Câmpul de narcise Este o zonă de protecţie a naturii întinsă pe teritoriul sud-vestic al judeţului Harghita. Aici putem admira narcisele albe (Narcissus stellaris Haw.) precum şi bujorul galben (Trollius europeaus L.). Câmpul de narcise se întinde până la pădurile de stejar din munţii Rica. De aici putem face excursii la creasta "Nagy Merke" (1003 m), şi la peştera din Mereşti (în total 15 km), sau în valea Rica (la cetatea lui Attila), sau la Vârghiş.

Mlastina de la Sancraieni Ciuc Este una dintre cele mai frumoase mlastini mineralizate ocrotite din tara noastra, cu o suprafata de 1 ha. Aceasta este situata la 7 km S de orasul Miercurea Ciuc, intre comunele Sancraieni si Raul Olt.Din aceste zone ies la suprafata solului numeroase izvoare minerale care inainteaza prin pasul Jagodin.In jurul acestora s-au format numeroase mlastini, alimentate de izvoare cu apa calduta (cu o temperatura de 15-20 gradeC).

Mlastina de la valea Mijlocie Rezervatia floristica se afla pe Lunca Oltului in partea de S a satului Tusnadul Nou, sub niste movile, ea fiind impartita in doua de paraul cu acelas nume.Este situata la altitudinea deb 637 m si are o suprafata de 4 ha.Partea din stanga a paraului este imbibata cu apa a doua izvoare minerale, ea fiind foarte importanta din punct de vedere fitogeografic. Ea reprezinta statiunea cea mai sudica in care vegeteaza mesteacanul pitic din tara noastra si din lume.Aceasta specie cu frunze mici si rotunjite la varf, reprezinta un element siberian care evita Arcticul propriu-zis ,in Europa centrala traind foarte sporadic,in mlastini.

Sursa: www.cheilebicazului-hasmas.ro, www.bailetusnad.ro

Muntii Giurgeului, parte integranta a grupei centrale a Carpatilor Rasariteni, reprezinta rama vestica a cristalinului Muntilor Bistritei mijlocii, care se desfasoara intre Valea Sec la nord si Gruiul Sandominicului la sud, in Valea Oltului, flancati fiind de masivul Haghimasul Mare, paraul Putna si Valea Bistricioarei spre est, iar spre vest de Valea Muresului, Depresiunea Giurgeului, Valea Toplitei, respectiv Platoul vulcanic al Calimanilor.

Sunt orientati nord-sud si se intind pe o lungime de peste 50 km, iar in latime variaza intre 6 si peste 20 km, acoperind astfel o suprafata de peste 800 km2.

Harta Muntii Giurgeu: Click aici

Muntii Hasmas In Carpatii Moldo-Transilvani, insemnata subdiviziune a Carpatilor Orientali, masivul Hasmas ocupa o pozitie centrala. Prin multiplele lui valori peisagistice, care culmineaza cu impresionantele chei ale Bicazului, el alcatuieste una din cele mai remarcabile regiuni turistice din muntii nostri.

Catre nord, Hasmasul se invecineaza cu masivul Budacului, de care este despartit prin paraul Bistricioara, ale carui ape scalda ambele masive, de la confluenta sa cu Putna pana la gura paraului Pintic.

La est, limita muntilor Hasmas este mai larga si se desfasoara tot pe cursuri de ape.

Din valea Bistricioarei, catre sud-est, paraul Pintic formeaza pe intregul sau parcurs limita dintre Hasmas si Ceahlau, limita care, trecand apoi peste saua Tabla, se continua catre sud, in lungul vaii Bistra, pana la confluenta sa cu paraul Capra(Jidanului); de aici inainte, limita masivului o formeaza firul acestei ultime vai, pana la varsarea sa in Bicaz. In continuare, spre sud, pana la confluenta vaii Iavardi cu valea Rece, Hasmasul se invecineaza la est cu muntii Tarcau, de care este despartit prin paraiele damuc si Fagului. Pe acest parcurs, linia despartitoare urca de la 580 m altitudine pe raul Bicaz, la 610 m la Gura Damucului si la 1300 m pe cumpana de ape dintre Damuc si Valea Rece.

Limita sudica a Hasmasului este determinata de valea Iavardi, in totalitatea ei, iar de la obarsia acesteia catre vest de cumpana muntelui Sacadat, prelungita cu albia vaii Nascalat Patac-cursul inferior-pana la varsarea sa in Olt.

La vest, vecinii Hasmasului sunt muntii Giurgeu cu cele doua grupe intinse si de inaltimi medii, constituite din muntii Voslobenilor si cei ai Ditraului. De cei dintai sunt despartiti, in portiunea superioara, de obarsia vaii Oltului, pana la confluenta cu paraul Nascalat, iar de muntii Ditraului printr-o linie care, depasind trecatoarea Oltului, strabate vaile Modoros, Belchia si Gheorghe Mic pana in saua Deselatului. Din acest punct Putna Intunecoasa delimiteaza masivul de la izvoare pana la varsarea ei in Bistricioara.

Harta Muntii Hasmas: Click aici

Muntii Ciuc - Nascarlat

Asupra denumirii acestei unitati muntoase exista inca pareri impartite. Vintila Mihailescu (1963) se opreste asupra denumirii de Muntii si Munceii Trotusului, pentru toata regiunea dintre Trotus si Oituz. In ceea ce ne priveste, optim pentru denumirea de Muntii Ciucului, intrucat bazinul hidrografic al Trotusului este mult mai extins, cuprinzind si alte unitati (muntii Tarcaului, Gosmanului si Berzund, la nord de riul Trotus, iar la sud muntii Ciucului si Nemirei); depresiunea intramontana a Ciucului constituie o limita naturala extrem de clara, ce corespunde integral regiunii de care ne ocupam; particularitatile morfometrice, morfologice si orohidrografice sint, pe ansamblu, asemanatoare.

Muntii Ciucului apartin grupei centrale a Carpatilor Orientali, fiind situati in partea central-sudica a acesteia, unde se constituie intr-o unitate muntoasa delimitata pe flancul vestic de aproape toata Depresiunea Ciucului. Aceasta grupare montana are o orientare generala nord-sud, conforma, in linii mari, structurilor majore ale flisului carpatic. In teritoriu, se prezinta sub forma unui imens triunghi isoscel, cu baza spre depresiunea intramontana a Ciucului. In linie dreapta (pe directia nord-sud) ating peste 50 km lungime, iar in latime inregistreaza aproape 44 km, in dreptul latitudinii orasului Miercurea-Ciuc. Suprafata totala a acestui ansamblu montan este de aproximativ 1 250 km2.

Coordonatele geografice ale Muntilor Ciucului sint cuprinse intre 46°11' si 46°40' latitudine nordica si 25°48', respectiv 26°25' longitudine estica, ocupind o parte din teritoriile administrative ale judetelor Bacau si Harghita.

Compartimentele depresionare ale Ciucului, Casinului Nou si Comanestilor, pasurile, unele sei si curmaturi adinci, valea larga a Piriului Rece, continuata cu cea a Trotusului si valea Uzului, reprezinta arii de discontinuitate geografica relativa", ce separa acesti munti de unitatile vecine.

Limita nordica porneste din valea superioara a Oltului (confluenta cu piriul Fintina lui Gal), trece prin inseuarea frumos conturata din Poiana Tarcau (1 300 m altitudine), apoi pe la obirsia piriului Iavardi si se termina in valea superioara a Piriului cu Fagi. In lungul acestei linii de demarcatie se face trecerea, aproape pe nesimtite, spre Muntii Hasmas.

Limita de vest este clar exprimata si urmareste cursul Oltului superior, din aval de orasul Balan pina la Sindominic; mai la sud, culmile prelungi ale muntelui pierd treptat din altitudine, iar formatiunile flisului se afunda sub depozitele pleistocenului superior si holocenului inferior din bazinul Ciucului, pe o linie ce trece prin apropierea localitatilor Mihaileni, Frumoasa, Delnita, Pauleni-Ciuc, Miercurea-Ciuc, Sincraieni, Ciucsingeorgiu, Sinmartin si Cozmeni.

In sud, prin intermediul pasului Casin (870 m) si al Depresiunii Casinul Nou, se face trecerea spre Muntii Bodoc, ingustarea ariei montane sub 5-6 km, corelata cu o lasare axiala generala a acestor munti ai flisului din sud, constituie criterii clare de separare a grupei centrale de cea de la curbura Carpatilor Orientali.

In sud-est, valea superioara a Casinului (tributar Oltului prin intermediul Riului Negru), cit si cea a Uzului (aval de punctul "La Ocolis") formeaza limita cu Munceii Repatului si, respectiv. Muntii Nemira.

In est, ultimele culmi si ramificatii ale Masivului Carunta coboara progresiv, formatiunile litologice ale flisului oligocen fiind prinse sub depozitele depresiunii tectono-erozive a Comanestilor, pentru ca pe rama nord-estica, Trotusul, intre Ghimes-Faget si Asau, sa se interpuna intre domeniul Muntilor Ciucului si cei ai Tarcaului.

Unitari pe ansamblu, Muntii Ciucului se impart in urmatoarele compartimente cu valente turistice proprii: Muntii Ciucului de Nord (cunoscuti si sub denumirea de Culmea Noscolatului), Muntii Ciucului Mijlociu, Muntii Ciucului de Sud si Masivul Carunta.

Trasee Muntii Ciuc - Nascarlat: Click aici

Harta Muntii Ciuc - Nascarlat: Click aici

Muntii Ciucului de Nord sint limitati pe flancul vestic de valea superioara a Oltului si compartimentul Danesti al Depresiunii Ciucului, iar pe cel estic de Valea Rece si afluentul sau, Piriul cu Fagi. Prin intermediul inseuarii foarte largi de la Poiana Tarcau se face trecerea spre Muntii Hasmas.

In sud, aceasta subunitate se opreste in pasul Ghimes (1155 m) si valea superioara a Trotusului.

Muntii Ciucului Mijlociu se afla in partea centrala a regiunii, prezentindu-se sub forma unor culmi sinuoase, dominate de culmea principala orientata pe directia general nord-sud. Relieful pierde din masivitate, dar cistiga in fragmentare, din culmea principala desprinzindu-se unele ramificatii secundare prelungi, care se estompeaza, treptat, in preajma Depresiunii Ciucului. Valea Ciughetului si seria inseuarilor dintre Ciughet si Cosnea ii separa de Masivul Carunta, iar la sud, piraiele Ciobanul (afluent al Trotusului) _si Toplita (afluent indirect al Oltului), cu inseuarea dintre ele, ii despart de compartimentul sudic.

Muntii Ciucului de Sud sint mai redusi sub aspect altitudinal, afundarea axiala a muntilor flisului de la curbura fiind evidenta chiar din acest sector. In ansamblu, acest compartiment se prezinta sub forma unor culmi putin masive si usor accesibile.

Masivul Carunta, bine impadurit, ocupa extremitatea estica a regiunii, acoperind teritoriul dintre Trotus si Uz, fiind strabatut de vaile transversale ale Suitei si Ciobanului.

Muntii Calimani apartin lantului vulcanic ce captuseste latura interna a Carpatilor Orientali, situat in zona de contact a muntilor de ineretire cu marile depresiuni de prabusire ale Transilvaniei si Pannoniei.

Calimanul (inclusiv Gurghiu si Harghita) se incadreaza in grupa sudica a celor mai tineri munti din tara noastra, cu cratere stinse acum circa 1,8 - 5 milioane de ani (Cuaternarul inferior), care s-au format in Pliocenul superior (finele Neogenului-Tertiar).

Intensa activitate vulcanica neogena a dus la aparitia unor imense acumulari de lava desfasurate pe o lungime de 450 km (dintre care 375 pe teritoriul tarii noastre). Constituit din alternante de lave, aglomerate si cenusa (stratovulcan), Calimanul apartine grupei sudice - cea mai importanta masa vulcanica - cu o suprafata de aproximativ 6.400 km2, cu latimea de circa 40 km (peste 50 in sectorul Calimanului) si lungimea de aproape 160 km.

Acest masiv este caracterizat prin prezenta celor mai mari altitudini (Pietrosul Calimanului - 2100 m, Gurghiu - 1776 m, Harghita - 1800 m), care coboara treptat catre Tusnad (Ciomatu alt 1.301 m). In acest sector apar aliniate numeroase conuri vulcanice distruse partial de eroziune, dar mai ales datorita prabusirilor care au dus la deschidorea unor cratere (caldere) imense (cu un diametru de circa 10 km in Caliman).

Calimanul ocupa partea nord-vestica a grupei centrale a Carpartilor Orientali, reprezentind cel mai extins masiv vulcanic din tara noastra. El se desfasoara pe directia nord-vest-sud-est, fiind delimitat la miazanoapte de zona depresionara a Dornelor (Vatra Dornei) si muntii marunti ai Birgaului; la est - sirul depresiunilor Paltinis, Dragoiasa, Bilbor, Secu il separa de muntii inalti ai Bistritei si de munceii Giurgeului (sud-est); la sud - defileul Muresului constituie limita spre muntii vulcanici ai Gurghiului; in vest - piemontul colinar al Calimanului face trecerea spre partea estica a Podisului Transilvaniei.

Limita septentrionala este greu de trasat, datorita caracterelor complexe ale unitatilor ce vin in contact : zona Calimanului in sud si aceea a Muntilor Birgau si Depresiunea Dornelor in nord.

Ea trece la nord de Dealul Tanasa (1.001 m), intersecteaza cursul mijlociu al vaii Pietroasa de Jos, urcind spre nord pina la localitatea Bistrita Birgaului. In continuare, catre est, urmareste valea Bistritei pina in apropiere de Colibita, de unde se abate spre sud, si intretaie cursul superior al Panuletului si piriul Colbul, pe sub Vf. Tiganca. Limita se orienteaza catre nord-est, ocolind Vf. Dalbidanu (1.648 m), Vf. Tomnatec (1.542 m), Vf. Buba (1.670 m), si traversind cursul superior al riului Dorna pina in valea Ncgrisoarei, pe care o insoteste catre nord pina la Magura Mica (1.226 m), ocolind in continuare, pe la nord-nord-est, Vf. Buza Serbii (1.530 m). Spre comuna Saru Dornei, limita sud-estica a depresiunii cu acelasi nume patrunde adine in masiv pina in apropiere de confluenta piriului Haitii cu Neagra Sarului, de unde se abate catre nord-est, pe linga Piciorul Cerbului (1.650 m) si piciorul Tiganului (1.700 m), pina in valea Calimanelului.

Limita estica marcheaza contactul dintre muntii cristalini ai Bistritei si masivul vulcanic al Calimanului. De la localitatea Panaci ea se indreapta catre sud-est de-a lungul piriului Calimanelul si strabate depresiunile Paltinis, Dragoiasa, Bilbor, pentru a se orienta apoi spre sud-est urmarind valea Secului si cea a Toplitei, pina la localitatea cu acelasi nume.

Limita sudica este jalonata de valea transversala a Muresului (defileul Toplita-Deda), care separa Calimanul de Muntii Gurghiului, formata dintr-o serie de bazinete presarate de asezari umane, intre care se interpun sectoare mai inguste, cu aspect de chei.

Limita vestica incepe la nord de Dealul Tanase, trece pe la vest de virfurilePaltinului sau Pirjoliturii (1.147 m), Dealul Ncgru sau Raglitci (1.152 m), Plesa (1.136 m), Bistrei (1.144 m), la sud de Dealul Vatavii pina in valea Bistrei, pe care o urmareste pina la confluenta cu Muresul. Contactul Calimanului cu Podisul Transilvaniei se face prin intermediul unci prispe largi - Piemontul Calimanului - ce realizeaza trecerea spre depresiunile Livezile-Birgau, Budac, Deda-Porcesti delimitate la vest de Culmea Sieului si alte coline din dealurile Bistritei. Aceasta delimitare corespunde Masivului Caliman privit ca unitate montana propriu-zisa, dar, din punct de vedere turistic, aria lui de influenta graviteaza spre Vatra Dornei (punct de plecare in traseele 1 si 8), cuprinzind Tara Dornelor (drenata de riurile Neagra Sarului si Dorna cu Dornisoara).

Situata pe flancul nordic al masivului, Tara Dornelor coboara treptat alcatuind o depresiune larga, cuibarita in inima muntilor.

Spre nord-est zona de influenta cuprinde si valea Bistritei cu viitoarea statiune climaterica Colibita - poarta de intrare spre potecile ce duc spre creasta inalta a Calimanului.

Trasee Muntii Calimani: Click aici

Harta Muntii Calimani: Click aici

Muntii Gurghiu, impreuna cu muntii Harghita, formeaza partea centrala si sudica a lantului eruptiv Caliman-Harghita, situat in vestul Carpatilor Orientali, pe care ii separa depresiunea Transilvaniei.

Au un relief relativ simplu-o creasta generala orientata NV-SE, ferestruita lateral de paraie ce dau nastere la creste cu orientare estica si vestica. Pe acelasi aliniament se insira cateva caldari, marturii ale activitatii vulcanice de aici: Fancel, Seaca, Sumuleu si Ciumani. Peretii acestora sunt de fapt varfurile cele mai inalte din regiune si inchid in interior paraie dispuse radial. In interiorul acestor caldari sunt pante abrupte, pline de blocuri de stanca si bolovanis, greoaie atat la urcat, cat si la coborat, iar la exterior sunt pante domoale, regulate.

Trasee Muntii Gurghiu: Click aici

Harta Muntii Gurghiu: Click aici

Muntii Harghita reprezinta partea sudica a lantului neoeruptiv din Carpatii Orientali, respectiv latura vestica a grupei centrale ce domina spre est depresiunea Ciucului, iar spre vest Subcarpatii Transilvaniei.

In nord, Pasul Sicas, aflat la obarsia paraului Carierei si a paraului Sicasau, ii desparte de muntii Gurghiului.In lungul vailor Sicasau si Tarnava Mare se inscrie apoi limita vestica, prelungita spre sud de-a lungul unei linii imaginare ce ar uni localitatile Feliceni, Valeni, Martinis si Meresti. De aici incepe limita sud-vestica a muntilor Harghita, limita ce-i desparte de muntii Persani: linia ce traverseaza interfluviul dintre Homorodul Mic si paraul Varghis in amonte de Cheile Varghisului, apoi interfluviul dintre Varghis si Hidegaso si se continua in lungul paraului Covacius si apoi Cormos, pana in depresiunea Baraolt. Catre sud se invecineaza cu depresiunea Baraolt si muntii Baraolt, fata de care linia de demarcatie trece prin localitatile Filia si Herculian, apoi in lungul vaii Ozurca si peste pasul Hatod pana in valea Oltului. Dincolo de aceasta, muntii Harghita se invecineaza cu cei ai Bodocului, de care sunt separati prin valea Rosie si pasul Jimbor. In est, limita trece pe la baza conului vulcanic Puciosu, iar spre depresiunile Ciuc si Gheorghieni la contactul dintre versantii mai abrupti ai Harghitei si glacisul piemontan, aproximativ pe la 750-900 m altitudine.

Muntii Harghita alcatuiesc un lant muntos orientat NNV-SSE, lung de peste 70 km, a carui latime nu depaseste 25 km. Atat dimensiunile, cat, mai ales, pozitia lor geografica, la marginea estica a depresiunii Transilvaniei, au o importanta deosebita in ceea ce priveste calitatea unor componente ale peisajului natural, respectiv potentialul lor turistic.

Trasee Muntii Harghita: Click aici

Harta Muntii Harghita: Click aici

Salina  Praid

Se afla situata la 5 km de statiunea Sovata fiind una dintre cele mai mari mine de sare din Romania si din Europa. Salina Praid dateaza inca din perioada Imperiului Roman.

Salina are si acum galerii in care se exploateaza sarea iar in cele dezafectate s-au amenajat, incepand cu 1974, locuri de odihna si tratament. Galeriile amenajate sunt vizitate de numerosi turisti dar mai cu seama se folosesc ca loc de terapie si tratament (cure de 4 ore zilnic de 16-18 zile pentru adulti si 10-12 zile pentru copii).

Lacul Sfanta Ana

Este o rezervatie complexa geologica si floristica, situata in masivul Ciumatul din Muntii Harghita, la 20 km de Bixad, pe drumul judetea Bixad- Targu Secuiesc.

Actualul Lac Sf. Ana reprezinta un crater vulcanic cu un diametru de 1,5 km si cu o adancime de 120-200 m care a erupt puternic la sfarsitul Poliocenului, iar dupa inactivitatea sa fundul sau a fost umplut cu apa precipitatiilor, dand nastere astfel unui lac vulcanic. Lacul are o suprafata de 22 ha si o adancime maxima de 7 m si este inconjurat de frumoase paduri de conifere, ce-i confera un pitoresc cu totul deosebit.

Cheile Bicazului

Cheile Bicazului, chei in Carpatii Orientali, pe valea raului Bicaz, facand legatura intre Transilvania si Moldova, are lungimea de 8 km (de la Lacu Rosu pana la satul Bicazul Ardelean). Cheile Bicazului atrag prin frumusetea lor numerosi turisti. Sunt strabatute de o sosea serpentina. Aflate doar la 3 km de statiune, acestea ofera privelisti de o rara frumusete. Peretii de calcar ai Cheilor Bicazului sunt un rezultat al fierestruirii lor de catre apele repezi ale Bicazului, dand impresia unor adevarate ziduri de cetate medievala; pe parcurs se pot admira "Piatra Altarului" - un masiv stancos de 1120 m altitudine, impresionant prin verticalitatea sa, al carui virf este tinta alpinistilor incercati; masivele stancoase "Piatra Pintestilor" (847 m) si "Piatra Arsitei" (835 m).

Lacul Rosu

Lacul Rosu (Ghilcos) lac de baraj natural se afla la altitudinea de 980 m, in apropierea Cheilor Bicazului, la o distanta de cca, 26 km de orasul Gheorgheni din judetul Harghita, pe Drumul national 12/C, in statiunea cu acelasi nume. Este in forma de "L", adanc de 10 m (adancimea maxima de 10,5 m), avand o suprafata de 12,7 ha si o circumferinta de 2830 m. Lacul s-a format relativ recent, in vara anului 1837. Atunci s-a intamplat ca in urma poilor abundente marea cantitate de moloz stancos de pe versatul nordic al Stancii Ucigasului a alunecat, blocand drumul Paraului Bicajel. Apa s-a acumulat formand un lac de baraj natural. Vraja deosebita este amplificata de multimea trunchiurilor goale ale brazilor de odinioara, care ies din apa strapungand imaginea Micului Suhard reflecatat in oglinda lacului.

Lacul Bicaz (Izvorul Muntelui)

Lacul de acumulare "Izvorul Muntelui", cunoscut si sub numele de "lacul Bicaz", este cel mai mare lac artificial (antropic) amenajat pe râurile interioare din România. Situat pe cursul superior al râului Bistriþa, lacul s-a format ca urmare a construirii barajului hidroenergetic cu acelasi nume. Din el se alimenteazã centrala hidroelectricã Bicaz-Stejaru, echipatã cu sase generatoare.

Arii protejate Rezervatii naturale si monumente ale naturii Harghita: Click aici

Statiuni Harghita: Click aici

Edificii culturale

Castelul Lazăr din Lăzarea, Harghita (sec. XVI), aici a copilărit principele Transilvaniei, Gabriel Bethlen

Istoria castelului este strans impletita cu istoria familiei Lazar perioada de glorie a castelului coincizand cu perioada nobililor castelani dupa care a inceput sa decada. Primele lucrari de constructie au loc la incepututl sec. Al XV-lea. Turnul de piatra aflat pe locul portalului de astazi era inconjurat de un gard de lemn destinat protejarii locuintelor situate in partea de nord a portii. Numele de lazar apare pentru prima data in Ciuc in 1406 iar in 1462 este mentionat Nagy Lazar in Tomesti – Ciuc. In Lazarea primul document in care este amintit Lazar Andras, secui de vaza si presedinte al adunarii de la Lutita dateaza din 1506. La Lutita a avut loc una dintre adunarile consiliului national secuiesc convocat de regele Ungariei ca urmare a protestului inaintat de catre secui regelui pentru taxele ilegale stabilite de acesta in sarcina secuilor.

Curtea inconjurata de un zid de piatra si turnul de observare construit in a doua jumatate a sec XV-lea faceau parte din domeniul lui Andras. Fiul lui, Janos Lazar I construieste zidul in forma sa actuala iar deasupra turnului portii construieste doua camere peste care adauga inca un etaj. Textul de pe zidul portii gravat cu litere gotice mentioneaza anul 1532 ca an de definitivare a constructiilor. Se pare ca motivul pentru care au fost demarate astfel de proiecte de anvergura a fost intrarea lui Janos I prin sotia sa Apos Klara in societatea nobililor de rang inalt si implicit avansul inregistrat pe scara sociala.

Dupa moartea lui Janos I , unul din fii sai Lazar Istvan alII-lea ramane stapanul castelului. In aceasta calitate, el va purcede la intarirea si la fortificarea sistemului defensiv al castelului. Astfel construieste bastioanele intareste zidurile dinspre Dealul Szarmany, si intareste puternic bastionul dinspre nord-vest.In 1590 fiica lui Istvan al-II-lea ,Druszina in urma mortii sotului ei Bethlen Farkas se intoarce la Lazarea cu cei doi copii Gabor si Istvan de mare ajutor in educatia lor fiind chiar fratele ei Andrasz.

Unul dintre guvernatorii importanti ai Transilvaniei, Bethlen Gabor a locuit la castelul Lazarea intre 1611-1613 cat timp a fost comandant sef al Ciucului.Lazar Istvan al- II-lea cade pe campul de batalie in 1597 iar descendentul sau Lazar Andras al IV-lea devine unul dintre cei mai straluciti reprezentanti ai acestei familii. Este de notorietate bogatia acestuia parte din ea acumulata din iobagirea taranilor si exploatarea lor , parte prin recompensele primite de la principele Transilvaniei pentru serviciile aduse.

In 1629 participa la nunta varului sau Bethlen Gabor fapt de importanta cruciala asupra noii imagini arhitectonice a castelului fiindca dupa ce va reveni acasa de la aceasta nunta intre 1632-1639 va demara un amplu plan de refacere a castelului de intarire a sa ca fortificatie. Astfel construieste noile bastioane de sud, sud vest si vest, termina bastionul din sud este si tronsonul estic al zidului, adauga cladirii temnita si sala de consiliu. Ceea ce este foarte important la aceste modificari este stilul renascentist pe care la imprimat intregului complex arhitectonic. Tipul de castel cu creneluri s-a nascut in timpul renasterii italiene si s-a raspandit in Austria, Slovacia, Polonia, Ungaria si Transilvania unde a fost adus de mesterii angajati de Bethlen Gabor.

Cornisa crenelata de pe zidul sudic al castelului este descrisa astfel : “un brau desparte zidul in doua. Deasupra acestuia se gasesc arcadele asezate pe pilastrii despartiti la mijloc de brauri. Capitelurile pilastrilor sunt simple asezate pe brau si se termina alternativ in rozeta si masca de bufon.

In fiecare arcada oarba se pot observa urme de pictura iar mijlocul fiecarei a doua niste este strapuns de meterez in forma unei gauri de cheie intoarse. Arcadele goale sunt umplute cu motive florale din broderie. Arcadele oarbe despartite de pilastri rustici,crenelurile si voluta sunt moitive oramentale cunoscute in orasele din Slovacia si Polonia.

Lazar Istvan al-V-lea stapan al castelului din 1644 este cunoscut pentru viata sa furtunoasa, gazduind-ul pe aliatul principelui Transilvaniei Gheorghe Rackoczi domnul muntean Mihnea Voda refugiat aici din calea otomanilor. Dupa detronarea lui Gheorghe Rackoczi, Istvan este intemnitat la Gurghiu de unde evadeaza si convinge populatia Ciucului sa sustina pe kemeny janos la guvernarea principatului transilvan. In timpul vietii sale este finisat bstionul septagonal din nor est numit si Bastionul rosu ce va servi si de capela familiei.

Fiul din a doua casatorie a lui Istvan al-V-lea, pe nume Ferenc Lazar, este un aliat al habsburgilor cee ce contribuie la un start favorabil al sau in viata politica si social. In 1702 la doar 22 de ani primeste titlul de conte iar la 1706 pe cel de procuror general al scaunului. Odata cu revolta condusa de rackoczi se refugiaza in moldova de unde se intoarce aliindu-se cu acesta dar totul se incheie cu victoria trupelor imperiale asa ca se intoarce iar in Moldova pierzand castelul. In 1707 comandantul imperial Acton da foc castelului care e distrus. Patru ani mai tarziu Lazar ferenc se intoarce la Lazarea dar castelul e nelocuibil, asa ca sta in locuita unui iobag. In 1736 dobndeste titlul de procuror sef regal si se muta la Lazarea in castelul refcut intre timp. Anul 1742marcheaza sfarsitul zilelolor de glorie ale castelulkui si este anul mortii lui Ferenc. In 1748 un nou puternic incendiu devasteaza castelul iar in 1760 se construieste pivnita boltita. In 1968 la Lazarea sunt doar ruine. Pana in 1960 cand se incepe restaurara oprita in 1992 din cauza lipsei fondurilor.

Cetatea medievală din Odorheiu Secuiesc, Harghita (sec. XVI), A fost construita in mai multe perioade. Este o cetate medievala si prezinta elemente ale stilului renascentist fiind considrat un element arhitectural de seama al structurii orasului de odinioara dar si al orasului modern

Cetatea ţărănească de la Cârţa, Harghita (1444),

Vestigiile cetăţii dacice Sangidava de la Topliţa, Harghita

Ruinele castrului roman de la Odorheiu Secuiesc, Harghita

Ruinele cetăţii Both din Gheogheni, Harghita (sec. XIV).

Corund , Harghita

Este una dintre cele mai mari comune din judetu Harghta si este situata pe DN 13A. Comuna este unul din centrele de olarit popular din Transilvania fiind renumita pentru ceramica realizata aici.

Lutul de calitate necesar olaritului se extrage de pe langa paraul Scaldat. Tot aici se gasesc o fosta mina de aragonit si izvoare de apa minerala bogata in fier si recomandata pentru bolnavii de afectiuni gastro-intestinale sau amnezie.

Aici a functionat inca din sec XIX cea mai cunoscuta baie termala din Transilvania. Izvoarele de apa sarata au constituit si o sursa de venit pentru locanici, care extrageau sarea din apa si o schimbau cu cereale sau alte bunuri in satele vecine.

Criseni - Muzeul Palariilor de Paie

Pastrand traditia de peste 150 de ani a artei si tehnicii de confectionare a palariilor din paie sau a altor obiecte decorative, in comuna Criseni se afla Muzeul Palariilor de Paie. Muzeul este gazduit de o veche casa traditionala si prezinta: palarii de paie romanesti, sasesti sau unguresti, obiecte decorative, decoratiuni de Craciun, sacose, tavi, cosuri, precum si diverse momente si utilaje folosite la realizarea palariilr si obiectelor de paie.

Lazarea - Manastirea Franciscana

In apropierea satului Lazarea, in partea apuseana a muntelui Szarmany se aflau in sec XIV, in posesia familiei nobiliare Lazar, 5 capele asezate sub forma de cruce din Tera Sancta, adica una mare la mijloc inconjurata de 4 mai mici si toate inconjurate cu ziduri de protectie. In anul 1342 ingrijirea capelelor a fost incredintata franciscanilor luand astfel fiinta Manastirea Franciscana din Lazarea.

Lazarea - Parcul cu sculpturi

Este situat pe drumul ce duce la Manastirea Franciscana si gazduieste o parte din sculpturile realizate in timpul taberelor de creatie din Lazarea.

Ocland (Oklánd), Harghita

Sat ce se întinde pe malul stâng al râului Homorodul Mic, la altitudinea de 515-520 m lângă DJ 132, în partea sudică a judeţului Harghita.

Cetatea "Hagymás", Harghita

Se află pe teritoriul câmpului cu narcise, la altitudinea de 680 m. E o cetate din pământ cu formă dreptunghiulară având suprafaţa de 33x30 metri, la aproximativ 300 metri nord de drumul judeţean. Şanţurile de apărare ale bastionului (burgus) ce aparţinea de castrumul fortificat de la Sânpaul sunt şi azi vizibile. În cursul săpăturilor arheologice s-au găsit fragmente de ceramică romană.

Cetatea "Kustaly", Harghita

Pornind spre stânga drumului judeţean (spre sud), după o plimbare de aproximativ 50 de minute ajungem la cetatea Kustaly. Sunt de fapt ruinele unei cetăţi medievale, într-o pădure de fag, la altitudinea de 786 m, având formă ovală (65x35 m).

Ruinele cetatii RABSONNE, Harghita: aflata la 13 km de centrul Praidului, pe drumul spre Gheorgheni, vechea cetate secuiasca impresioneaza turistii cu cateva ruine partial conservate, dar mai ales cu peisajul deosebit, dominat de paduri de foioase, care o inconjoara

Edificii religioase

Biserica romano catolică de la Armăşeni, Harghita (sec. XVI), construită în stil gotic târziu, cu valoroase picturi murale interioare din 1655. Biserica a fost construita pe locul unei vechi biserici in stil roman din care s-a pastrat pana astazi o fereastra cu roseta datand din sec XI.

Biserica Delniţa, Harghita (sec. XVI), construită în stilul Renaşterii, ca singura din această zonă cu pictură murală exterioară.

Biserica si Manastirea Franciscana  din Odorheiul Secuiesc, Harghita

A fost construita in sec XVIII si este prevazuta din doua turnuri construite in stil baroc care incadreaza poarta de intrare in biserica. Poarta prezinta elemente ale stilului renascentist.

Biserica din lemn a mănăstirii "Sfântul Ilie", Harghita datând din 1842, este monument de plan triconic cu tinda pe latura sudică, formă arhitectonică specifică bisericilor de lemn de pe Valea Bistriţei, din Moldova. Biserica exprimă pătrunderea influenţei moldoveneşti în părtile de răsărit ale Transilvaniei. Pereţii interiori sunt acoperiţi de picturi realizate de Dumitru Belizarie. Wikipedia.ro

Biserica unitariană din Okland, Harghita

Este monument arhitectonic înconjurat de un zid de piatră de apărare înalt de 2,5 m, având un turn construit în stil gotic. Şi-a căpătat forma actuală în anii 1937-38, prin extinderea vechii biserici medievale, construite pe la sfârşitul secolului al 13-lea.

Mergând spre Vârghiş pe DJ 131 (vechiul drum al Sării), la înălţimea de 680 m, pe partea stângă a drumului (spre nord) ajungem la câmpul de narcise şi cetatea "Hagymás". La dreapta (spre sud) se află cetatea "Kustaly" şi creasta "Heveder" (808 m).

Alte edificii religioase, Harghita:

Biserica unitariană din Cristuru Secuiesc (sec. XI), cu refaceri în sec. XV,

Biserica Feliceni (sec. XII - XIII), cu tavan pictat în 1670,

Biserica Misentea (sec. XIII), cu sculptură de mare valoare,

Biserica romano catolică fortificată de la Cârţa (1444), mai păstrează elemente gotice originale,

Biserica romano catolică din Gheorgheni (1498), ulterior reconstruită,

Capela „Sfânta Margareta” din Sântimbru (sec. XV), cu picturi murale.

Manastirea Secu, Harghita

La aproximativ 22 km de orasul Târgu Neamþ, pe valea pârâului Secu (DC 160), ce se deschide în stânga soselei care duce spre Pipirig si Poiana Largului peste Muntele Petru Vodã, se pãstreazã o altã nestematã încrustatã pentru vesnicie în diadema vestitelor focare de credinþã si spiritualitate româneascã ale judeþului Neamþ: Mãnãstirea Secu. Asezatã într-o fermecãtoare poianã ce se întinde la poalele Muntelui Vasan, protejatã din toate pãrþile de înãlþimi împãdurite, Mãnãstirea Secu are aspectul unei impresionante fortãreþe, fiind înconjuratã de ziduri impunãtoare ce se îmbinã la colþurile incintei cu puternice turnuri de apãrare.

Manastirea Agapia, Harghita

Mãnãstirea Agapia este unul dintre cele mai cunoscute si mai apreciate monumente din aceastã parte a þãrii, cãutat de un mare numãr de vizitatori dornici sã vadã o strãveche vatrã de credinþã si culturã, dar si un nepreþuit tezaur de artã, unic prin capacitatea sa de a dezvãlui specificul si originalitatea spiritualitãþii românesti.

Manastirea Varatec, Harghita

La 12 km de Târgu Neamþ, amplasatã într-un cadru natural deosebit, Mãnãstirea Vãratec este, fãrã îndoialã, unul dintre cele mai cunoscute si mai vizitate monumente ale judeþului Neamþ.

Manastirea Sihastria, Harghita

Rãpusã de vreme si de incursiunile cetelor de tãtari de la începutul secolului al XVIII-lea, aceastã bisericã se ruineazã în jurul anului 1730, ceea ce determinã pe un alt episcop Ghedeon sã ridice un nou lãcas cu hramul "Nasterea Maicii Domnului". Lucrãrile au început, dupã cât se pare, în anul 1730, când acest Ghedeon era episcop de Husi, terminându-se în 1734, când ctitorul a trecut în scaunul episcopal de la Roman. În 1741, la 28 septembrie, voievodul Grigore Ghica emite o Carte Domneascã ce stabileste - la cererea ctitorului - o serie de privilegii si scutiri ... pentru Sihãstria ce iaste în munte, la poiana lui Atanasie, care sihãstrie iaste fãcutã de Ghedeon Episcopul Romanului, unde sunt câþiva cãlugãrasi.

Manastirea Neamt, Harghita

Dupã ce lãsãm în urmã ultimele case din Vânãtori si strãbatem "Branistea" în care au crescut în egalã mãsurã copaci si legende, abandonãm soseaua principalã îndreptându-ne spre rezervaþia "Dragos Vodã" (DJ 155 C) si mai departe, cãtre Mãnãstirea Neamþ, cea mai veche si cea mai importantã asezare monasticã a Moldovei.

Manastirea Sf. Ilie din Toplita, Harghita

Mãnãstirea si biserica Sf. Ilie este un monument foarte important care iniþial a fost construit de Ujica (Pop) Gheorghe împreunã cu fii sãi Ion si ªtefan în localitatea Stânceni între anii 1845-1847 care ulterior a fost mutat de mitropolitul Miron Cristea în orasul Topliþa în jurul anului 1910. Biserica astfel mutatã a fost dezvoltatã între anii 1924-1928, s-a mai construit o mãnãstire si o clopotniþã. Icoanele de aici dateazã din 1928 si au fost pictate de D. Belizarie si Gh. Rusu. În clãdirea de la intrare s-a înfiinþat un muzeu.

Centre etnografice, Harghita: Corund (renumit centru de ceramică smălţuită, caracterizată prin eleganţa şi bogăţia ornamentaţiei), Dăneşti (ceramică neagră), Sâncrăieni (ţesături), Tuşnad Sat (prelucrarea artistică a pietrei), Corbu (ţesături şi cusături).

 

Sursa: www.carpati.org, www.visittransilvania.ro, www.tulghes.ro, www.okland.ro, www.ro.wikipedia.org, www.ghidulturistic.ro

Cele trei ştranduri cu apă minerală Miercurea Ciuc: din cartierul Patinoar, din Băile Jigodin, Băile Miercurea.

Statiunea balneara Baile Homorod se afla localizata in valea Homorodului Mare si a paraului Bailor, la o altitudine de 740m.

Dispune de băi de interes local de apă minerală, cu mai multe izvoare de apă minerală (izvoarele Lobogo, Maria, Csorga, Homoradi, Ilona, Fenyves). Caracteristica comună a apelor acestor izvoare este conţinutul bogat în minerale (Li, Mn, Br. J). Sunt utilizate atât în scopuri curative, cât şi ca apă de băut. După unele dovezi indirecte se presupune că apa acestor izvoare a fost folosită şi în timpul ocupaţiei romane.

Localitatea are un microclimat tipic subalpin, fiind ferită de vânturi, şi este propice recreării, şi refacerii în stăril postoperatorii.

-        Obiective turistice

Ruinele Foldvar se află pe Laz, în apropierea vechiului drum roman, fiind descrise prima dată de catre Taglas Gabor. S-a constatat că sunt urmele unui castellum roman de 36x36 metri. La numai 200 metri sud-vest de acesta se află alte ruine de fortificaţii romane, de 23x15 metri, datând probabil din secolul al II-lea. Cele doua ruine sunt declarate rezervaţii arheologice conform registrului monumentelor judeţului Harghita din 1992.

Împrejurimi, atractii turistice

Lacul Sf. Ana (950 m) situat la 25 de km de staţiune, lac de origine vulcanică, unicat în Europa Centrală şi de Est.

Tinovul Mohos (1056 m) situat lângă Lacul Sf. Ana, declarat rezervaţie naturală, adăposteşte specii rare de plante;

Miercurea Ciuc (30 km): Cetatea Miko: muzeul etnografic;

Biserica franciscană baroc din Sumuleu (35 km) care deţine una din cele mai rare instalaţii de orgă din Ardeal;

Lacul Roşu (115 km) cel mai mare baraj natural din România; Defileul râului Olt, Stânca Şoimilor (848 m), Siculeni monumental Szekler;

Toplita: mănăstire otodoxă Sf Prooroc Ilie (1847);

Carta: cetate ţărănească fortificată;

Odorheiul Secuiesc: cetate medievală ce datează din sec XVI;

Lazarea: “Movila Tătarilor” şi castelul Contelui Lazăr;

Sfântu Gheorghe Muzeul Naţional Secuiesc, Muzeul de Artă, Biserica Reformată, în stil gotic (sec XIV);

Balvanyos Ruinele cetătii Balvanyos, Cimitirul păsărilor (prăpastie cu emanaţii de hydrogen sulfurat) din Balvanyos;

Cheile Varghişului – Poiana Narciselor (monument al naturii).

 

 

Statiunea balneoclimaterica Borsec

Este situata la 26 km de localitatea Toplita. Apele minerale de aici sunt recunoscute pentru proprietatile lor terapeutice inca din sec. XVI. In timpul iernii exista posbilitati de practicare a sporturilor de iarna, iar vara se pot organiza drumetii montane in imprejurimi (Grota Ursilor, Pestera de Gheata, Poiana Zanelor).

Cum ajungem ?

CFR - cu trenul pâna la Toplita, iar apoi cu auto 26 km spre Borsec.

Acces Auto: - pe DN 15 de la Bacau , Piatra Neamt sau Tg. Mures. - pe DN 15B de la Târgu Neamt. - pe DN 17B de la Vatra Dornei. - pe DN 12 de la Brasov , Sfântu Gheorghe.

Printre punctele turistice locale de seama aflate in padurile de brazi, care ofera bolnavilor si turistilor posibilitatea unor plimbari zilnice prescrise de medici, se numara: Sapte Izvoare aflat la 1550m de centrul statiunii. Denumirea vine de la numarul izvoarelor care alimenteaza statiunea cu apa potabila. Distanta pana la acest obiectiv se parcurge in circa o jumatate de ora. Drumul nu este marcat, fiind larg, clar orientat, inscriindu-se intr-o poiana deschisa marginita in partea de vest de o padure. Pe tot acest parcurs, remarcabila este ambianta frumusetiilor naturale momentane, reconfortanta oaza de odihna si liniste; Poiana Zinelor si "cariara de travertin" - toate formand un ansamblu de obiective invecinate intre ele si constituind un singur peisaj de mare atractie turistica. Fiind insotit tot timpul zilei, acest ansamblu natural atrage un mare numar de amatori de plaja si distractie sportiva.

Obiectivele de mai sus sunt situate la cca 400m de centrul statiunii, distanta putand fi parcursa intr-un sfert de ora. Drumul pana aici este clar orientat si poate fi parcurs si cu autoturismele.

In drum se gasesc izvoarele 10 si 11 pentru cura interna, precum si stadionul cu amenajarile sportive respective.

Mergand in continuare pe acest drum, se ajunge, dupa un parcurs de 1145m de centrul statiunii (cca o jumatate de ora) la Grota ursilor, un ansamblu de goluri adanci formate prin fenomenul de eroziune naturala a rocilor sub actiunea apelor de infiltratie (fenomen carstic). Intreaga zona este strajuita de brazi imensi, impresionanti prin robustea si sobrietatea lor.

Abatandu-se din drumul care duce la Grota ursilor si urmand traseul marcat pe copaci cu o linie verticala alba, ajungem in 30-35 minute la Pestera de Gheata. Este o adancitura intunecoasa intre doua stanci separate tot prin eroziune ca si Grota ursilor, de aceeasi spectaculozitate si maretie.

In drumul spre Pestera de Gheata intalnim Izvorul Stravechi (Mofeta) unul dintre cele mai vechi izvoare de cura din statiune.

Ocolind drumul dinspre Pestera de Gheata si strabatand o vale adanca, ajungem la Izvorul Pierre Curie, aflat la o distanta de cca 1800m de centrul statiunii. Este izvorul cu cea mai radioactiva apa minerala din statiune.

Pe versantul apus al vaii in care se afla izvorul aratat mai sus, parcungand distanta de cca 2500m de centrul statiunii in conditii mai grele de drumetie (timp de mers cca 2 ore), ajungem la Cetatra Bufnitelor, aflata pe o panta abrupta si inalta. Aici pot fi vizitate ruinele unor constructii militare din primul razboi mondial.

Trasee montane locale

Centrul statiunii - Muntele Faget (1305m). Distanta de parcurs cca 3200m din centrul statiunii. La acest punct se poate ajunge pe mai multe poteci.

Centrul statiunii - Piciorul Fagetelului (900m). Distanta de cnetru este de cca 2850m.

Centrul statiunii - Muntele Arcoza (1224m). Distanta de cca 3000m de centrul statiunii poate fi parcursa in cca 2 ore, pe traseul care incepe din valea Hanckel.

Cure cu apa minerala:

Izvorul Nr. 3

Apa carbogazoasa, bicarbonata, mixta. Contine: Calciu, Magneziu, Sodiu

INDICATII

- GASTRITA HIPERACIDA

- CONSTIPATII USOARE

- PIATRA LA RINICHI SI FICAT

- ALBUMINURI

- NEFERITE CRONICE

Izvorul Nr. 5

Apa carbogazoasa, carbonata, mixta. Contine: Calciu, Magneziu, Sodiu

INDICATII

- GASTRITA HIPOACIDA

- COLITE CRONICE

- LITOZA CRONICA URICA SI OXALA (piatra la rinichi si ficat)

- OBEZITATE

- ARTRISM (boala hipertensiva)

Izvorul Nr. 6

Apa bicarbonata calcica, magneziana, sodica, carbogazoasa, hipotona, usor sulfuroasa.

INDICATII

- SCADE SECRETIA GASTRICA, MAI ALES DACA ESTE INCALZITA SAU DEGAZEFIATA

- AMELIOREAZA GASTRINELE HIPERACIDE SI COLITELE SPASTICE CU CONSTIPATIE.

Izvorul Nr. 10

- GASTRITA HIPOACIDA

- BOALA ULCEROASA

- HIPOCALCEMII

Izvorul Nr. 11

Apa carbogazoasa, bicarbonata, mixta. Contine: Calciu, Magneziu, Litiu, Sodiu

INDICATII

- GASTRITA HIPERACIDA

- HIPOCALCEMIE

- INSUFUCUENTA PARATIROIDIANA

Imprejurimi:

Cheile Bicazului

Cheile Bicazului, chei in Carpatii Orientali, pe valea raului Bicaz, facand legatura intre Transilvania si Moldova, are lungimea de 8 km (de la Lacu Rosu pana la satul Bicazul Ardelean). Cheile Bicazului atrag prin frumusetea lor numerosi turisti. Sunt strabatute de o sosea serpentina. Aflate doar la 3 km de statiune, acestea ofera privelisti de o rara frumusete. Peretii de calcar ai Cheilor Bicazului sunt un rezultat al fierestruirii lor de catre apele repezi ale Bicazului, dand impresia unor adevarate ziduri de cetate medievala; pe parcurs se pot admira "Piatra Altarului" - un masiv stancos de 1120 m altitudine, impresionant prin verticalitatea sa, al carui virf este tinta alpinistilor incercati; masivele stancoase "Piatra Pintestilor" (847 m) si "Piatra Arsitei" (835 m).

Lacul Rosu

Lacul Rosu (Ghilcos) lac de baraj natural se afla la altitudinea de 980 m, in apropierea Cheilor Bicazului, la o distanta de cca, 26 km de orasul Gheorgheni din judetul Harghita, pe Drumul national 12/C, in statiunea cu acelasi nume. Este in forma de "L", adanc de 10 m (adancimea maxima de 10,5 m), avand o suprafata de 12,7 ha si o circumferinta de 2830 m. Lacul s-a format relativ recent, in vara anului 1837. Atunci s-a intamplat ca in urma poilor abundente marea cantitate de moloz stancos de pe versatul nordic al Stancii Ucigasului a alunecat, blocand drumul Paraului Bicajel. Apa s-a acumulat formand un lac de baraj natural. Vraja deosebita este amplificata de multimea trunchiurilor goale ale brazilor de odinioara, care ies din apa strapungand imaginea Micului Suhard reflecatat in oglinda lacului.

Lacul Bicaz (Izvorul Muntelui)

Lacul de acumulare "Izvorul Muntelui", cunoscut si sub numele de "lacul Bicaz", este cel mai mare lac artificial (antropic) amenajat pe râurile interioare din România. Situat pe cursul superior al râului Bistriþa, lacul s-a format ca urmare a construirii barajului hidroenergetic cu acelasi nume. Din el se alimenteazã centrala hidroelectricã Bicaz-Stejaru, echipatã cu sase generatoare

Statiunea Durau

Situata la o altitudine de 780-800 m în faimosul masiv Ceahlau - renumit pentru legendele sale si traditiile magice - statiunea se afla într-o regiune montana frecventata din secolul al XVIII-lea. La Durau se afla o mica biserica pictata de celebrul pictor român Nicolae Tonitza. Vizitând împrejurimile, turistii pot admira cascada Duruitoarea, cu un impresionant jet de apa si zgomot asurzitor (de unde îsi trage si numele), cabanele Fântânelele, Dochia si Izvorul Muntelui. Climatul subalpin tonic-stimulant, aerul curat, fãrã praf si particule alergice, atmosfera ozonata sunt principalii factori naturali de curã. Staþiunea este recomandatã pentru odihnã si tratament al nevrozelor astenice, a stãrilor de slãbiciune, a anemiei, pentru refacerea dupã eforturi psihice sau intelectuale. Exista posibilitatea de a efectua excursii în munþii înconjurãtori (Ocolasu Mare - 1907 m si Toaca - 1904 m, ambele vârfuri fãcând parte din Munþii Ceahlãu, cascada Duruitoarea, rezervaþia naturalã Ceahlãu) si de a practica sporturile de iarna (pârtie de schi, cu diferite grade de dificultate, patinoar artificial)

Statiunea Izvorul Muresului

Statiunea Izvorul Muresului este amplasata in Muntii Hasmas, la 900 m altitudine. Vara este un punct de plecare pentru drumetiile montane spre izvorul raurilor Mures si Olt sau spre Pestera Soaptelor. Iarna exista faclitati pentru practicarea ski-ului si a altor sporturi de iarna similare.

Praid

Localitatea este asezata pe valea Târnavei Mici, la poalele Muntilor Gurghiului, în depresiunea Praid la 525 m altitudine (masivul de sare atinge 580 m înaltime).

Cum ajungem?

DN 13 A Bălăuşeri - Sovata - Praid - Miercurea Ciuc (la 9 km de Sovata) sau pe DN 13 B Praid - Gheorghieni (58 km).

Pe calea ferată: Gara Praid, punctul terminus al liniei secundare Teiuş - Bălăuşeri - Sovata – Praid, care accede la magistrala feroviară Braşov - Sighişoara - Teiuş - Cluj-Napoca - Satu-Mare – Oradea.

Aerian: aeroportul internaţional Târgu Mureş (70 km).

Baza de tratament din Salina Praid se afla la o adâncime de 120 m de la suprafata. Pe o distanta de 1250 m, de la intrare pina la baza de tratament, transportul persoanelor se face cu autobuzul. Salile din subteran sunt dotate cu: sistem de iluminat, galerie de arta in sare (sculpturi, picturi), terenuri de joaca pentru copii, capela ecumenica, un muzeu al mineritului, expozitie fotografica, mese de ping-pong, toate acestea având menirea de a oferi recreere pentru pacientii care conform recomandarii medicale trebuie sa petreaca aici patru ore zilnic. Bufetul din salina vine în întâmpinarea vizitatorilor, asigurându-le în orice moment un ceai din plante medicinale sau o cafea fierbinte, alaturi de o gustare întotdeauna binevenita. TratamentuI de speleoterapie si climatoterapie cuprinde practic inhalarea aerului din mina, fiind foarte util în cazul bolilor cailor respiratorii (boli astmatice, bronsitice si alergice). În timpul petrecut în subteran se recomanda si gimnastica condusa de un cadru specializat, plimbari si dozarea efortului fizic. Statisticile medicale au demonstrat ca in cazul celor care revin la tratament de 3-4 ori, si reactioneaza pozitiv, scade numarul si intensitatea crizelor astmatice, de asemenea creste capacitatea de rezistenta a organismului

Strandul Praid - Baza de agrement/ tratament se afla in apropierea intrarii in mina de sare, la aproximativ 200 m, oferind 2 bazine exterioare (pentru adulti si copii) cu apa sarata, dotate cu vestiare, dusuri, locuri pentru plaja, bar si fast-food cu terasa de vara

Baile mezotermale,  situate in partea de nord a dealului Sohata la o distanta de 200 m de intrarea in salina Praid. Apa ce poate ajunge la temperaturi de 40 grade Celsius, este estrasa dintr-un put aflat la aprox 1 km distanta.

Salina  Praid

Se afla situata la 5 km de statiunea Sovata fiind una dintre cele mai mari mine de sare din Romania si din Europa. Salina Praid dateaza inca din perioada Imperiului Roman.

Salina are si acum galerii in care se exploateaza sarea iar in cele dezafectate s-au amenajat, incepand cu 1974, locuri de odihna si tratament. Galeriile amenajate sunt vizitate de numerosi turisti dar mai cu seama se folosesc ca loc de terapie si tratament (cure de 4 ore zilnic de 16-18 zile pentru adulti si 10-12 zile pentru copii) din urmatoarele motive:

* Aerul din galeriile subterane este curat, fara factori alergogeni

* Umiditatea relativ ridicata provocand practic lipirea particulelor de praf, microbilor, polenului si ciupercilor pe pereti, curatindu-se astfel aerul

* Continutul ridicat de calciu are ca efect scaderea potentialului de infectie

* Temperatura este constanta indiferent de anotimp (15,6 - 15,8 grade C)

* Absenata senzatiei de rece datorita lipsei de miscare a aerului

* Aerul bogat in dioxid de carbon ajuta la aerisirea plamanilor, usurarea respiratiei

* Ionizarea negativa ridicata micsoreaza numarul de crize asmatice

* Continutul scazut de ozon ajuta la scaderea crampelor muculare

* PH-ul coborat asigura sterilizarea aerului si deci distrugerea florei bateriene

* Presiunea oxigenului este mai mare decat la suprafata lucru determina o mai buna oxigenare a organismului

Băile Jigodin

Statiune balneoclimaterica, situata la 3 km. de Miercurea Ciuc, la o altitudine de 650 metrii.

Cum ajungem ?

Se afla la ieşirea sudica din municipiul Miercurea-Ciuc , pe DN.12 , pe cale ferată de la staţia Miercurea Ciuc, pe linia CF 400, între Braşov - Deda .

Ape minerale

Cu apă carbogazoasă, feruginoasă, bicarbonată, sodică, calcică, hipotonă, cu un debit de 30 l/sec. Se remarca sonda I.P.E.G. Calitatea acestei surse este de valoare, alimentează şi cele doua bazine în aer liber, precum şi baia calda cu vane.

Indicaţii terapeutice

In cura internă sunt indicate în: afecţiuni ce necesită cure de colereză, dischinezie biliară, litiază biliară, etc. In cură externă izvoarele de aici sunt recomandate în: boli ale aparatului cardiovascular, afecţiuni cronice ale sistemului nervos periferic, arteropatii cronice periferice, sindrome nevrotice.

Baze de tratament

La Băile Jigodin funcţionează o baie caldă cu 53 vane şi cu un bazin acoperit, o saună, şi două bazine în aer liber.

Pârtia de schi de la Băile Homorod este excelentă, dar altitudinea destul de joasă nu favorizează un sezon de schi prea lung.

La intrarea în Băile Homorod, pe partea stângă a şoselei, se află o bisericuţă construită în anul 1765 de Contele Lázár János, ca recunoştintă pentru că s-a vindecat de reumatism datorită efectelor terapeutice ale acestei aşezări. La intrare se găseşte o sculptură din lemn reprezentând un călugăr.

Statiunea balneoclimaterica Tusnad este asezata la poalele masivului vulcanic Harghita, in jurul Lacului Ciucas, la o altitudine de 650 m. Baile Tusnad beneficiaza de un climat subalpin cu aer puternic ozonizat. Aici exista posibilitati de tratament cu ape minerale carbogazoase, mofete. De asemenea statiunea este un punct de plecare pentru drumetii montane, exstand posibilitati de agrement si relaxare in imprejurimi.

Data cea mai probabilă pentru fondarea staţiunii este anul 1842. Vindecarea miraculoasă a unui fiu de cioban a atras atenţia asupra efectului terapeutic al apelor minerale, după care s-au pus bazele unei societăţi, pe acţiuni în vederea exploatării staţiunii în anul 1845. Cu ocazia revoluţiei din anul 1849 staţiunea este distrusă; reconstrucţia începe abia în 1852.

Indicaţii terapeutice

Afecţiuni cardiovasculare (stări după infarct miocardic, tulburări circulatorii, afecţiuni valvulare ale miocardului, hipertensiune arterială, tulburări circulatorii);

Afecţiuni ale sistemului nervos (nevroză astenică, distonii neurovegetative, stări astenice secundare, stări de oboseală fizică şi intelectuală);

Afecţiuni digestive (boli ale stomacului, tulburări funcţionale ale colonului, gastrite cornice, enterocolite, dischinezii biliare);

Afecţiuni endocrine (hipertiroidie uşoară, insuficienţă suprarenală, boala Basedow);

Tipuri de proceduri

Băi cu CO2, mofete, băi galvanice, masaj;

Împachetări cu parafină, băi de palnte, masaj;

Magneto-diaflux, ionizări, cultură fizico medicală;

Cură internă cu ape minerale, masaj manual reflex;

Magnetoterapie, cultură fizică medicală, masaj, cură de teren, cură internă.

Factori naturali de cură

Ape minerale carbogazoase, cloruro-sodice, bicarbonatate;

Mofete;

Bioclimat de tip subalpin, stimulant, tonifiant.

Pârtia Lobogo

Băile Homorod

400.00 m

- dif.nivel 60.00 m

Partia Baile Tusnad

Băile Tuşnad

500.00 m

- dif.nivel 100.00 m

Pârtia Csipike

Harghita Băi

400.00 m

Pârtia Kosut

Harghita Băi

630.00 m

- dif.nivel 102.00 m

Pârtia Kosut 2

Harghita Băi

800.00 m

Pârtia Kosut 3

Harghita Băi

1,000.00 m

Pârtia Miklos

Harghita Băi

200.00 m

Pârtia Ozon

Harghita Băi

300.00 m

Pârtia Tofalvi

Harghita Băi

200.00 m

Pârtia Izvorul Mureşului

Izvoru Mureşului

620.00 m

- dif.nivel 100.00 m

Pârtia Bradul

Topliţa

1,000.00 m

- dif.nivel 125.00 m

Pârtia Măgheruş

Topliţa

460.00 m

- dif.nivel 125.00 m

Sursa: www.primariapraid-parajd.ro, www.prefecturahr.ro, www.borsec-turism.ro