Judetul Harghita Informatii generale
Categorie: Harghita Publicat în Marți, 30 Noiembrie 1999 00:00 Afişări: 423
Judetul Harghita este situat în regiunea Transilvania din România. Locuitorii in majoritate sunt 
maghari (85%).
Relieful
Este format din munţi: Munţii Giurgeului - 1.545 m, Hăşmaşului - 1.793 m, Ciucului - 1.490 m, Bistriţei, la vest Munţii Căliman, cu vf. Iezeru Călimanului de 2.031 m, în centru Munţii Gurghiului - 1.777 m, Harghitei - 1.801 m (în est), dealuri (porţiuni din Subcarpaţii Transilvaniei - Podişul Târnavelor), depresiuni intramontane (Giurgeu, Ciuc, Gheorgheni, Bilbor, Borsec).
Clima
Este diferită, astfel pentru depresiunile intramontane sunt caracteristice iernile geroase de lungă durată şi verile relativ calde, cu numărul zilelor de îngheţ de 160 pe an, în zona joasă. Aici se întâlnesc des îngheţuri târzii (chiar în iunie) şi timpurii de toamnă (chiar în septembrie). Temperatura medie în ianuarie este de -4 - -100C iar în iulie de 5 - 180C.
Reteaua hidrografica
Aparţin Mureşului, Târnavei Mari şi Târnavei Mici în vest, Oltului (cu Râul Negru şi cele două Homoroade) în sud, Bistriţei şi Trotuşului în est, dar se întâlnesc şi izvoare de apă minerală carbogazoase şi mofete (emanaţii de bioxid de carbon şi hidrogen sulfurat), cu scop terapeutic (Borsec, Tuşnad), precum şi lacul vulcanic Sfânta Ana, ori lacurile carstice din masivele de sare de la Praid, lacul de baraj natural- Lacul Roşu-între Munţii Suhardului şi Ghilcoş.
Miercurea Ciuc, este reşedinţa şi cel mai mare oraş al judeţului Harghita, Transilvania, România. Numele oraşului în această formă s-a folosit prima dată în 1558; prima parte a denumirii provine din târgurile săptămânale în zilele de miercuri.
Asezare
Oraşul este situat la altitudinea de 662 m, pe malul râului Olt, în Depresiunea Ciucului.
Clima
Clima în această zonă este rece (Mica Siberie), verile fiind foarte scurte (2-3 luni pe an), cu temperaturi între 10°-32°C în timpul zilei şi 2°-15°C pe timpul nopţii, iar iernile lungi (5-6 luni pe an) şi geroase, cu temperaturi frecvent sub -35°C. Acest fenomen este o microclimă specifică a zonelor între munţi înalţi. În cazul Ciucului, este vorba de bazinul Ciucului de Mijloc între Munţii Ciucului şi Munţii Harghita. Iarna în acestă zonă aerul rece nu poate să se ridice, şi se suprapun straturi de aer rece, şi persistă ceaţa.
Istorie
Primul document autentic cunoscut care atestă existenţa oraşului ca „oraş de câmpie” este scrisoarea de privilegii (eliberată de regina Izabella, mama lui János Zsigmond, Principele Transilvaniei), datată la 5 august 1558, în care scuteşte locuitorii oraşului de biruri în afara birurilor cuvenite Înaltei Porţi otomane.
Construirea cetăţii Mikó începe la 26 aprilie 1623 din ordinul lui Hidvégi Mikó Ferenc (1585-1635), consilier al principelui Gabriel Bethlen, diplomat, cronicar, căpitan al scaunului Ciuc. Cetatea este reconstruită în forma actuală între anii 1714-1716 sub conducerea generalului imperial contele Stephan Steinwille, eveniment atestat şi de inscripţia în piatră aşezată deasupra porţii de intrare a cetăţii.
La Şumuleu din anul 1630 a funcţionat un gimnaziu franciscan, iar din anul 1676 tipografia monahului franciscan Johannes Caioni (Kájoni).
În conscripţia din 1643 figurează 44 capi de familii, 108 persoane, 25 nume de familii.
Primele comunităţi profesionale s-au format după anul 1649, breasla cizmarilor fiind consemnată în scrisoarea de privilegii emisă de Sigismund Rákóczi la 4 noiembrie 1649.
În anul 1661 trupele turco-tătare conduse de Ali, paşă de Timişoara, devastează Ciucul ca pedeapsă pentru participarea, fără acordul Înaltei Porţi, la expediţia militară împotriva Poloniei condusă de Gheorghe Rákóczi al II-lea.
În anii 1650, 1665, 1677 şi 1707 în Miercurea Ciuc s-au ţinut sfaturile generale ale scaunului Ciucului, prilej de comunicare a hotărârilor, constituţiilor acestuia. În şedinţa din 1707 s-a hotârât trimiterea, împreună cu vecinii din Trei Scaune (astăzi judeţul Covasna), a unui sol comun la principele Francisc Rákóczi I., conducătorul luptei antihabsburgice.
Începând de la mijlocul secolului al XIX-lea au fost anexate oraşului: Mártonfalva, Csütörtökfalva (1891), iar în 1930 Jigodin, în 1959 Şumuleu Ciuc şi Topliţa Ciuc.
În anul 1878 Miercurea Ciuc a devenit reşedinţa comitatului Ciuc.
Calea ferată dată în folosinţă la 5 aprilie 1897 a adus schimbări radicale în dezvoltarea oraşului. Se înfiinţează unităţi industriale de prelucrarea lemnului, de industrie uşoară şi de construcţii de maşini.
Miercurea Ciuc a rămas şi după cel de al II-lea război mondial centrul regiunii, devenind în 1968 reşedinţa judeţului Harghita. De la această dată s-a intensificat industrializarea forţată a oraşului, ducând la modificări semnificative în structura populaţiei.
Din planul oraşului, amintind de litera T pe vremea lui Balázs Orbán, a rămas numai partea orizontală, adică strada Petőfi, în forma veche. Majoritatea clădirilor din strada Petőfi au fost construite la sfârşitul secolului XIX. sau la începutul secolului XX. Clădirile vechi din strada Florilor au fost demolate în anii 1980-1989.
Una dintre cele mai importante clădiri civile ale oraşului sunt: cetatea Mikó, construită în 1623, spitalul ORL (clădirea a fost construită iniţial pentru a fi sediul comandamentului trupelor de grăniceri) şi spitalul de boli contagioase, ambele edificii datând de la sfârşitul anilor 1700. Clădirea primăriei a fost construită în 1888 şi aici s-a aflat sediul comitatului Ciuc. După revoluţia din 1848 s-a construit spitalul vechi, aflat lângă cetatea Mikó. Palatul Justiţiei a fost construit în 1905, iar liceul „Márton Áron” a fost dat în folosinţă în 1911. În timpul celui de al doilea război mondial s-a construit hotelul „Harghita” (clădirea aparţine actualmente jandarmeriei) şi clădirea Băncii Naţionale în perioada interbelică. Casa de cultură municipală a fost construită în 1963, patinoarul artificial „Vákár Lajos” în 1970, Spitalul judeţean şi Policlinica în 1972, Galeria „Nagy Imre” în 1973, clădirea Consiliului judeţean, Casa de cultură a sindicatelor şi clădirea universităţii „Sapientia” în 1986.