Arii protejate Rezervatii naturale si monumente ale naturii Harghita
Categorie: Harghita Publicat în Marți, 30 Noiembrie 1999 00:00 Afişări: 668
Parcul naţional Cheile Bicazului-Hăşmaş
Parcul Naţional Cheile Bicazului-Hăşmaş (PNCB-H) prezintă un deosebit interes ştiinţific din punct de vedere geologic, geomorfologic, paleontologic,peisagistic dar şi din punctul de vedere al diversităţii biologice generate de marea varietate a condiţiilor geoclimatice. Cheile Bicazului sunt renumite în România, datorită mărimii lor impresionante. De asemenea, Lacul Roşu, format prin bararea naturală a apelor pârâului Bicaz (anul 1837), oferă privirii un peisaj deosebit de pitoresc.
Parcul este localizat în Munţii Hăşmaş (Hăghimaş), situaţi în grupa centrală a Carpaţilor Orientali, grupă montană cunoscută şi sub denumirea de Carpaţii Moldo-Transilvani. Parcul se află în zona central-nord-estică a României, pe raza judeţelor Neamţ şi Harghita.
Cum ajungem ? Aria protejată Cheile Bicazului-Hăşmaş este străbătută de drumul transcarpatic (DN12C) care leagă localitatea Gheorgheni, situată în Depresiunea Giurgeului (drenată de râul Mureş), de Bicaz, oraş amplasat pe râul Bistriţa. Accesul spre Hăşmaşul (Hăghimaşul) Mare se poate face şi de la Bălan, situat la Nord de Sândominic, de pe DN12.
Rezervaţii naturale incluse în parc
Cheile Bicazului (jud. Neamţ, 1.600 ha şi jud. Harghita, 2.128 ha) şi Lacul Roşu, Cheile Şugăului % (10 ha), Avenul Licaş (5 ha), masivul Hăşmaşul Mare-Piatra Singuratică şi Hăşmaşul Negru (800 ha).
Baile Tusnad la 181 km de Tîrgu-Mures pe E60, DN13 si DN12
– punct de atractie: Lacul Sfânta Ana;
În cheile Oltului, la o altitudine de 650m, la poalele munţilor acoperiţi cu brazi se află Oraşul Băile Tuşnad. Localitatea situată în partea sudică a Depresiunii Ciucului, între munţii Harghita şi Bodoc, este cea mai mică staţiune balneară din ţară, fiind cunoscută până astăzi ca “Mica Elveţie”.
Data cea mai probabilă pentru fondarea staţiunii este anul 1842. Vindecarea miraculoasă a unui fiu de cioban a atras atenţia asupra efectului terapeutic a apelor minerale, după care sa pus bazele unei societăţi pe acţiuni în vederea exploatării staţiunii în anul 1845.
Cu ocazia revoluţiei din anul 1849 staţiunea este distrusă, reconstrucţia începe abia în 1852. Numele Băile Tuşnad apare în 1861. Staţiunea de renume Europeană a fost declarată oraş în 1968. Despre apele minerale din zona Tuşnadului există dovezi scrise încă din secolul XVIII, în care se menţionează existenţa unor izvoare de ape minerale cu efecte curative folosite de către localnicii satelor din apropiere.
Staţiunea cu diverse izvoare de ape minerale, mezotermale şi mofete este recomandat pentru tratamentul bolilor cardio vasculare, urinare şi a sistemului nervos. Există 44 izvoare naturale şi foraje din care în prezent sunt utilizate 6 izvoare naturale, din care patru (Izv. Stănescu, Apor, Ileana şi Mikes) pentru cură externă. Prin cura internă se pot trata afecţiuni digestive, gastrite hipoacide, precum si hepato-colecistite cronice, boli metabolice şi neuro endocrine. Prin cura externă băile sunt recomandate în afecţiuni cardiovasculare, tulburări circulare, reumatice si nevroză astenică sau de suprasolicitare, bolile ale aparatului locomotor.
Staţiunea dispune de bază de tratament, unde se efectuează băi carbogazoase calde, aplicaţii cu parafină, hidroterapii şi fizioterapii, gimnastică medicală, electroterapie. Complexul este dotat cu 40 de vane şi poate cura 800 de pacienţi pe zi. Bazinul în aer liber este alimentat de apele Izvorului Băilor.
Climatul subalpin, aerul puternic ozonat, bogat în aerosoli şi ioni negativi fac ca staţiunea să dispună de un bioclimat tonic, favorabil reconfortării psihice.
În Băile-Tuşnad, pe malul drept al Oltului este amplasată vârful de andezit, Stânca Şoimilor. Acesta
oferă o privelişte excelentă asupra: defileul Oltului, vârfurilor Vártető, Szurdok si Csomád, acoperiţi cu brazi. Dar priveliştea excelentă să nu ne facă sa uitam de ruinele cetăţii Stânca Şoimilor. Cetatea Stânca Şoimilor a fost construită pe vârful Stânca Şoimilor de Jos. A avut forma unei ţigle întinse, resturi din zidul cetăţii înca mai sunt clar vizibile. Din bârlogurile existente în zidurile cetăţii, erau prinse si trimise şoimii de vânătoare ca arenda pentru turci.
Este singurul lac din europa Centrală, aşezat într-un crater vulcanic care s-a păstrat intact. 
Constituie o raritate a naturii, fiind declarat rezervaţie naturală. Este situat la 28 km de Băile Tuşnad, la o altitudine de 950 m, ocupând zona centrală a masivului vulcanic Ciomatu. Întrucât lacul Sf. Ana este alimentat exclusiv de precipitaţiile atmosferice neavând izvoare) apa acestuia este deosebit de limpede, conţinutul de suspensii nedepăşind 0,002 grame la litru. Lacul are un perimetru de 1737 m. şi o formă aproape circulară. Axa mare, are lungimea de 620 m, iar axa mică perpendiculară pe axa mare are o lungime de 464m, adâncimea medie este de 4,2 m, iar adâncimea maximă de 7 metri. Fundul lacului este acoperit de namol şi se poate scalda în lac.
Una dintre atracţiile turistice al staţiunii Băile-Tuşnad este cetatea Bálványos din ciuc, rămăşiţele celei mai mari cetăţi străvechi al secuilor.
Tânovul Mohos este despărţit de lacul Sf. Ana de o coamă imensă. Datorită existenţei aici a câtorva 
specii floristice rare turbaria este declarat monument al naturii. Se află în partea de sud-est a conului vulcanic Ciomadu, în craterul Mohos, crater conjugat cu cel al lacului Sf. Ana. Tânovul are o suprafaţă de 80 ha şi se află la 1050 m altitudine, cu 100 metri mai sus faţa de nivelul lacului. Turba are o grosime de 10 metri si un volum de cca. 3 milioane metri cubi. Tânovul îşi datorează prenumele plantelor rare ce se găsesc aici. Pe covorul de muşchii se intercalează tufe de rozmarin ruginiu, de afine, insectivore numită popular “Roua cerului”. Fundul lacului este acoperit de namol si se poate scalda în lac.
Traseele turistice montane
Pentru dezvoltarea ecoturismului şi de asemenea pentru creşterea atractivităţii zonei, fiecare traseu turistic va avea un pachet suplimentar de informaţii legate de comunităţile locale, relief, floră, faună. Ghizii locali specializaţi vor fi capabili să ofere turiştilor aceste informaţii auxiliare. Se vor crea trasee specializate pe observaţii asupra florei şi faunei.
Trasee turistice
Traseul nr. 1 Pasul Pângăraţi (1255) - şaua "Loduj" (1325) - Vf. Mediaş (1445) - Poiana Vf. Calului (1500) - Poiana Ciofronca (1550) - La Tunzerie (1435) - intersecţia turistică din Poiana Albă (1460) - Poiana Albă (1500) - Curmătura (1650) - şaua Curmătura (1465) - cabana Piatra Singuratică (1504) - Curmătura Ecem (1628) - Vf. Ecem (1690) - şaua Lic (1525) - Vf. Tarcău (1418) - Şaua Tarcăului (1297)
Marcaj: linie roşie / Durata de parcurgere: 8 ore. / Distanţa de parcurs: 22 km.
Diferenţă de nivel: 435 m, pe timp de iarnă este dificil de parcurs, şi ar fi de preferat să fie împărţit în două etape.
Traseul începe de la Pasul Pângăraţi (1255 m), DN 12C. De pe drumul care urcă versantul vestic al crestei avem o privelişte foarte frumoasă la o bună parte a Bazinului Gheorghenilor. După un urcuş de un sfert de oră trecem pe lângă stâna din şaua "Loduj", de aici drumul nu mai este practicabil cu maşina. Urmeză o porţiune scurtă, lină, apoi începem escaladarea Vf. Mediaş. După 1,5 km drumul coteşte spre stânga chiar înaintea vârfului şi porneşte spre est, spre poiana Vf. Calului. Din acest loc porneşte şi traseul marcat cu cruce roşie, care, prin Covacipeter, Dealul Sărăturii, Colţul Higheşului şi Muntele Negru ajunge după cca. 6 ore de mers la Izvorul Mureşului.
După 800 m ajungem în Poiana Vf. Calului unde sub vârf schimbăm direcţia de mers spre sud. După un urcuş lung de 1,5 km ajungem la izvorul din Poiana Ciofronca. De aici merită să facem un ocol pe un traseu nemarcat pe Vf. Ciofronca, de unde avem o vedere de ansamblu asupra traseului şi asupra munţilor din jur. După ce părăsim poiana Ciofronca parcurgând 200 m trecem pe lângă o stână, apoi coborâm în poiana mlăştinoasă de la Tunzerie. Mai înaintăm alte 600 m pe DJ 125, apoi părăsim traseul acestuia şi după alte 650 m ajungem la intersecţia turistică din Poiana Albă. De aici putem să ne continuăm drumul pe trei variante: pe marcajul linie albastră prin valea pârâului Oii ajungem la Lacul Roşu (Traseul nr. 9), punctul albastru ne duce, prin Poiana Tăuşor şi Poiana lui Paleu tot la Lacul Roşu (Traseul nr. 8), iar traseul de creastă al Masivului Hăşmaş, marcat cu linie roşie la Piatra Singuratică, respectiv la Şaua Tarcăului. Din Poiana Albă continuăm drumul spre sud-est, trecem pe lângă un izvor de apă minerală, pe lângă o stână şi începem să urcăm pe drumul pietros spre platoul superior al Poienii Albe. De aici putem face spre est un ocol de 1 km pe o potecă fără marcaj la Teleacul Mare (1698 m) şi la Groapa Urşilor (1650 m, 57 m adâncime). Părăsim platoul spre sud. Înainte să ajungem la izvorul "Küpü" lângă un mic lac marcajul cruce albastră coboară în valea pârâului Fierul. De aici se poate ajunge pe o potecă fără marcaj la Trei Fântâni, aflată la 5 km. Continuăm drumul pe traseul marcat cu linie roşie spre Vf. Danţiaşul, poteca turistică urcă treptat. Acesta este urcuşul cel mai mare de pe traseu, care se termină în pasul Hăşmaşul Mare. Merită să facem un ocol pe Vf. Hăşmasul Mare (1792 m) pe un traseu nemarcat de 800 m spre vest. După 500 m mergem prin poiană, apoi traseul intră în pădure. După 600 m ajungem foarte aproape de marginea peretelui de stâncă de unde avem o privelişte rar întâlnită. Intrăm iarăşi în pădure şi coborâm pe şaua Curmătura. Trecem sub Piatra Singuratică şi în mai puţin de un sfert de oră ajungem la cabană. De aici avem mai multe opţiuni să ne continuăm drumul: pe marcajul linie albastră la Bălan, triunghiul roşu prin valea pârâului Sep de asemenea la Bălan, marcajul crestei principale, linia roşie, prin Vf. Ecem până la Şaua Tarcăului, şi mai departe pe creasta Munţii Ciucului. Noi continuăm drumul pe aceasta din urmă. După 400 m trecem prin şaua dintre Piatra Singuratică şi Vf. Păstorului, apoi urcăm pe poiana Vf. Ecem. Aici merită să ne aventurăm până la marginea stâncii, până la punctul de belvedere de pe vârful secundar (1696 m). După 600 m ajungem la Vf. Ecem (1707 m), de asemenea un punct de belvedere. Continuăm drumul spre sud-est, şi ajungem în pădure, după ce coborâm în şaua Lic (1525 m). De aici până în Şaua Tarcăului trebuie să fim atenţi, marcajele sunt vechi şi rare. După cam 1,5 km ajungem deasupra acestuia, de unde mai avem numai 900 m de coborât să atingem graniţa Masivului Hăşmaş, Şaua Tarcăului.
Traseul nr. 2 Centrul staţiunii Lacu Roşu (967 m) - Balconul de Piatră (1007 m) - Drumul lui Márton Ferenc -Păstrăvărie (993 m) - Debarcader (983 m) - Centrul staţiunii Lacul Roşu (967 m) (traseu circular)
Marcaj: cruce roşie / Durata de parcurgere: 1 oră. / Distanţa de parcurs: 3,5 km.
Diferenţă de nivel: 40 m, plimbare uşoară.
Pornim de la Restaurantul Lacul Roşu. Aici, între restaurant şi magazin este locul în care se întâlnesc traseele din staţiune. În spatele Motelului Lacul Roşu pe o potecă bine bătătorită întrăm în pădure; urmează singurul urcuş al traseului. După cca. 250 m de urcuş ajungem la Balconul de Piatră. Este unul din cele mai frumoase puncte de belvedere al staţiunii Lacul Roşu, la 15-20 m deasupra luciului apei. După Balconul de Piatră poteca mai urcă puţin, apoi se duce paralel cu malul lacului şi coborâm la capătul acestuia. Aici marcajele cruce albastră şi cruce roşie se despart, marcajul nostru merge mai departe pe lângă pârâul Suhard spre Piatra Licaş. Traseul continuă pe drumul forestier, denumit după cel care l-a construit, Márton Ferenc din Gheorgheni. Următorul punct ce merită amintit este Poarta de Piatră; şi aceasta, ca si perechea sa din Cheile Bicazului, şi-a căpătat forma actuală după exploziile din timpul construirii drumului. De la Poarta de Piatră mai avem de mers numai câteva sute de metri până la păstrăvărie. De aici porneşte drumul asfaltat prin pădure la Vila Borş (cca. 300 m). Podul de lemn de la capătul lacului trecea cândva peste Lacul Mic, care între timp a fost umplut de aluviuni, acum este un tufiş în locul lui. Urmărim marcajul de pe malul de est şi după 800 m ajungem la Vila Debarcader (Ranova). De la debarcader putem închiria bărci de 4-6 persoane în perioada mai-septembrie, cu care putem face plimbări pe lac. Traseul se închide cu traversarea digului natural care a închis valea, surpându-se de pe Piatra Ghilcoş şi pe lângă vânzătorii de suveniruri ajungem la punctul de unde am plecat.
Traseul nr. 3 Centrul staţiunii Lacu Roşu (967 m) - Vila Bucur (990 m) - Cabana Suhard (1091 m) - Şaua Suhard (1202) - Vf. Suhardul Mic 1345 m
Marcaj: triunghi albastru / Durata de parcurgere: 1 1/4 ore. / Distanţa de parcurs: 3 km.
Diferenţă de nivel: 378 m, accesibil tot anul.
Începem traseul din faţa Restaurantului Lacu Roşu. Primii 200 m îi parcurgem pe DN 12C, apoi trecem podul Bicazului şi mergem spre Vila Bucur.
Clădirea este cea mai veche construcţie turistică din staţiune, a fost construită în 1926. Cu aceasta a început turismul din Lacu Roşu. Puţin mai departe drumul asfaltat se termină, până la Cabana Suhard urcăm pe un drum de macadam. De aici poteca ne conduce sub peretele sudic al Suhardului Mic. De aici pornesc traseele de alpinism. Poteca urcă în şaua Suhardului. Aici întâlnim traseul marcat cu linie galbenă care urcă de la pârâul Cupaş.
Inainte să continuăm drumul la Suhardul Mic putem face un ocol de 1,1 km la Suhardul Mare. Din şa pe o potecă fără marcaj, pe lângă pârtia de schi Suhard după o plimbare de 25 minute putem ajunge la Suhardul Mare (1504 m), un punct de belvedere.
Din şaua Suhardului trecem printr-o pădure, apoi după 400 m urcuş abrupt ajungem pe platoul Suhardului Mic, de unde avem o vedere de o frumuseţe rară asupra staţiunii, braţului din Valea Oii a Lacului Roşu, şi vârfurile din jur. Cu puţin noroc putem vedea şi capre negre.
Traseul nr. 4 Centrul staţiunii Lacu Roşu (967 m) - Cheile Bicazului - Cheile Bicazului Mic - drumul Surducului - şaua Piatra Roşie (1011 m) - Lacul Roşu (967 m) (traseu circular)
Marcaj: linie galbenă / Durata de parcurgere: 3-4 ore. / Distanţa de parcurs: 10 km.
Diferenţă de nivel: 44 m, accesibil tot anul, traversarea Bicazului Mic pe timp ploios sau iarna-primăvara poate fi problematică.
Plecăm din faţa Restaurantului Lacul Roşu. Primele sute de metri trecem prin intravilanul staţiunii, şi după ce trecem de intrarea în vila Raza Soarelui coborâm în Cheile Bicazului. Intrarea în Chei este marcată de stânca "Turnul Porţii" şi Făgetul Ciucului. Pârâul Bicaz curge într-o vale străjuită de pereţi de stâncă cu înălţimea între 100 şi 350 m. Imediat după intrare, pe malul stâng este Grădina Zânelor, o formaţiune specifică de stânci, locul preferat al caprelor negre. Vizavi începe cel mai important traseu de alpinism din Făgetul Ciucului, Lacrima Stâncii. După puţin timp ajungem la podul dublu de la gura pârâului Cupaş (944 m), începutul traseelor nr. 5 şi 6, în acelaşi timp intrarea în cheile (canionul) Cupaşului. În apropiere este peştera Suhardului (traseul nr. 5) singura peşteră cunoscută din Suhardul Mic. Pe porţiunea următoare DN 12C se îndepărtează de apele Bicazului şi şerpuieşte printre creasta Cupaş şi Făgetul Ciucului până la Poarta de Piatră. Şi aceasta - ca şi perechea sa de lângă Lacul Roşu - s-a creat în urma exploziilor cu care s-a excavat traseul drumului. De aici porneşte traseul nr. 7, care duce în staţiune şi traseul nr. 16 care duce la Piatra Maria, care pornesc pe Drumul Vărarilor, un drum forestier spre dreapta. De aici se vede deja Piatra Altarului, formaţiunea de stâncă pe care putem vedea foarte des alpinişti care "atârnă" pe peretele vertical. Încep "Serpentinele Mici" primele două serpentine din Cheile Bicazului, unde trecem pe lângă singurele case din Chei. În prezent Vila Marta, câteva căsuţe de lemn şi nişte locuri de corturi reprezintă posibilităţile de cazare din Chei. Părăsim singurul loc populat din Chei (km 29), şi ajungem foarte curând la tunelul vechi săpat în stâncă, pe lângă care s-a construit un alt tunel modern în ultimii ani. Vizavi apa Bicazului parcurge porţiunea cu cea mai mare cădere din chei, cu numeroase căderi mai mici de apă. Aici se află şi gura pârâului Lapoş, "surducul" care aparţine unuia dintre cele mai spectaculoase trasee (nr. 15) ale zonei. După ce ieşim din tunelul întunecat şi umed începe "Serpentina Mare" pe versantul nordic al Pietrei Maria. Drumul coboară peste 50 m. După Serpentina Mare începe Poarta Iadului, punctul în care Piatra Maria şi Peretele "Bardócz" aproape se ating. Cu numai 150 m mai jos începe "Tărnaţul Iadului". De aici se văd "Piatra Altarului", Peretele "Bardócz", "Turnul Negru" - formaţiunea stâncoasă din Piatra Maria şi stâncile din Piatra Surducului. De aici începe "zona comercială" a cheilor. La podul neterminat de la gura pârâului Bicazul Mic (aşa-numitul Podul Maghiarilor) marcajul părăseşte DN 12C şi urcă cheile Bicazului Mic. De aici începe "Gâtul Iadului", porţiunea cea mai îngustă a Cheilor, străjuită din dreapta de Piatra Surducului şi spre stânga de Peretele Bardócz. Deasupra malului stâng al Bicazului putem admira "Turnul de Pază" şi "Cortul de Piatră", două formaţiuni de stâncă deosebit de interesante. Mai jos spre dreapta remarcăm "Rezervaţia" şi "Lumea Pierdută", două rezervaţii ale naturii, ultimele refugii ale unor plante ca Taxus baccata, locuri accesibile numai pentru alpinişti.
Sub Rezervaţia, la piatra kilometrică nr. 31. este punctul cel mai îngust al Cheilor, la numai 800 de m de la capătul Cheilor, cu cele două puncte de reper, spre stânga "Peştera Cascadei" - deasupra ultimului pod din Chei - şi puţin mai jos "Izvorul Maria". Ieşind din chei, la gura pârâului Bardócz se afla Vila Iadului, loc important de cazare, care a ars din temelii în anii 1940. Dacă urmăm marcajul linie galbenă, trecem peste pod şi mergem mai departe pe malul stâng al pârâului Bicazul Mic ajungem după 200 m la pârâul Bardócz.
Vara, pe timp frumos traversarea nu reprezintă o problemă, dar în rest traversarea poate fi dificilă, dacă nu imposibilă. Poteca turistică urcă pe malul drept, sub Piatra Surducului printre stânci mărunte, rezultatul prăbuşirii a unei părţi din peretele de stâncă cu câţiva ani în urmă. Urmează un urcuş abrupt, pe un teren împădurit, după care ajungem pe versantul sud-estic al Pietrei Surducului. După câţiva metri de ocol putem ajunge la punctul de belvedere a Bicăjelului.
Ne întoarcem la marcajul linie galbenă, poteca coboară printr-un mestecăniş în valea pârâului Cighenilor, plină de căderi de apă. De aici trebuie să ne căţărăm 400 m ca să ajungem pe Poiana Surducului. Pe această porţiune marcajul este aproape inexistent. Traseul mai urcă până la Vf. Surducul Mic (950 m) şi la locul numit "Căprăria" ajungem la drumul vechi al Surducului. După o plimbare confortabilă de 1 km, ocolind vârful spre sud ajungem iarăşi în valea pârâului Bicazul Mic. Putem traversa pârâul la capătul sudic al cheilor acestuia printr-un podeţ de scândură, traversăm mica luncă şi urcăm abrupt pe Drumul Surducului. Traseul acestuia este dificil de urcat din cauza gardurilor, dar la capătul poienii ajungem la drumul forestier Bicăjel. Acest loc este numit de localnici Poiana Vărarilor, de aici porneşte spre dreapta Drumul Vărarilor care urmăreşte şi marcajul triunghi galben (traseul nr. 7). De aici urcăm în şaua Piatra Roşie (1011 m). Travesăm aceasta, ajungem înapoi în Judeţul Harghita, şi peste puţin timp în staţiunea Lacu Roşu.
Traseul nr. 5 Gura pârâului Cupaş (944 m) - valea Cupaş - gura pârâului Cupaşul Mic (962 m) - Drumul Lapoşului (1435 m)
Marcaj: punct albastru / Durata de parcurgere: 2 ore. / Distanţa de parcurs: 7 km.
Diferenţă de nivel: 491 m, accesibil pe jos tot anul, iar cu maşina cu excepţia iernii.
Pornim de la gura pârâului Cupaş, la 1,8 km de staţiunea Lacul Roşu şi urmăm - aproape tot traseul - drumul forestier Cupaş. La început marcajele punct albastru şi cruce roşie merg împreună, drumul urcă lin prin Cheile Cupaşului. La dreapta trecem de o piatră, de aici la cam 250 m marcajul cruce roşie părăseşte drumul forestier şi urcă spre nord pe o potecă lată spre nord.
După ce ieşim din chei valea se lărgeşte şi după câteva minute ajungem la cantonul silvic de la gura Cupaşului Mic. Cu 180 m mai sus, acolo unde putem traversa uşor pârâul, începe poteca turistică marcată cu linie galbenă, care urcă în şaua Suhard. Cu 600 m mai sus pârâul Cartofului se varsă în Cupaş vizavi de o carieră de piatră. Mai sus, la gura pârâului "Méterfa"(Cu metrii) trecem pe lângă un observator de vânătoare. De aici porneşte spre nord un drum forestier. După 20 de minute ajungem la gura pârâului Dănţuraş, apoi, cu 800 m mai sus se termină porţiunea refăcută a traseului, de aici avem marcaj punct albastru închis. Drumul forestier din ce în ce mai abrupt ne mai călăuzeşte 1,4 km, după care urmează o potecă care urcă abrupt şi ne duce, în spatele Pietrei Dănţuraşului pe Drumul Lapoşului, unde întâlnim traseul turistic marcat cu linie albastră. De aici pornim spre sud (spre stânga) şi ajungem în 2 ore la Pasul Pângăraţi, sau, dacă mergem spre nord în 20 de minute la Poiana La Vinkli
Traseul nr. 6 Gura pârâului Cupaş (944 m) - poalele Cupaşului (1080 m) - Cheile Bicazului (km 29) (850 m)
Marcaj: cruce roşie de la poalele Cupaşului punct roşu / Durata de parcurgere: 1 oră. / Distanţa de parcurs: 3 km.
Diferenţă de nivel: 136 m, plimbare uşoară.
Ca şi la traseul nr. 5 pornim de la gura pârâului Cupaş. Primii 400 m îi parcurgem pe acelaşi drum, marcat cu cruce roşie, respectiv punct albastru, pe drumul forestier Cupaş. La 250 m după crucea de piatră de pe marginea drumului cotim spre dreapta şi urcăm printre stânci, pe o potecă lată, prin urcuşul împădurit spre nord. În curând ieşim dintre stânci şi ajungem pe un drum de ţară. După un urcuş de cca. 500 m de la ultimele stânci pe o mică poiană întâlnim marcajul punct roşu (traseul nr. 14). Locul este numit Colţul Cupaşului sau Fundul Cupaşului.
Poteca coboară spre sud-est prin pădure spre fosta cabană Cheile Bicazului. Traseul se termină pe DN 12C sub Piatra Altarului. De aici putem urca în staţiunea Lacu Roşu (3 km) sau coborî la capătul Cheilor Bicazului (2 km).
Traseul nr. 7 Centrul staţiunii Lacu Roşu (967 m) - Şaua Piatra Roşie (1011 m) - Drumul Vărarilor - Şaua Ţifrei (1002 m) - Cheile Bicazului (850 m)
Marcaj: triunghi galben / Durata de parcurgere: 1 oră. / Distanţa de parcurs: 3,5 km.
Diferenţă de nivel: 44 m, plimbare uşoară.
Pornim din centrul staţiunii pe un traseu care seamănă mai mult cu o plimbare uşoară. Trecem DN 12C şi pe lângă singurul bloc de locuinţe din staţiune intrăm pe drumul forestier Bicăjel. Acesta din urmă corespunde în mare parte cu vechiul drum al Surducului. După un urcuş moderat de 800 m ajungem în spatele vilei Raza Soarelui, de unde avem o vedere frumoasă spre stâncile din Suhardul Mic, Grădina Zânelor, peretele sudic şi sud-estic din Făgetul Ciucului.
În curând ajungem în şaua Piatra Roşie, la Biserica Ortodoxă Sf. Ioan Botezătorul construită de curând. Până în acest punct marcajele triunghi galben, linie galbenă şi triunghi roşu, adică traseele nr. 7, 4 şi 11. mergeau împreună. La capătul pârtiei de schi marcajul triunghi roşu îşi continuă drumul spre sud-est, spre dreapta iar marcajul linie galbenă îşi continuă drumul împreună cu triunghiul galben. După şa intrăm în zona cătunului Bicăjel. Coborâm 700 m, deja fiind pe teritoriul judeţului Neamţ până la primul viraj important al drumului. Aici cele două trasee se despart, marcajul linie galbenă coboară drept înainte pe aproape impracticabilul Drum al Surducului în valea Bicazului Mic. Marcajul triunghi galben coteşte spre stânga, pe Drumul Vărarilor spre nord. Continuăm drumul pe versantul estic al Făgetului Ciucului, pe marginea Poienii Florilor. Mai avem 650 m până la Şaua Ţifrei (1002m). De aici putem urca pe o potecă fără marcaj la punctul de belvedere al Pietrei Maria. Poiana se termină în curând şi drumul intră în pădure ajungând sub peretele vestic al Pietrei Maria sub traseele de alpinism "Ficsúr" şi "Derby-ul '67". Aici drumul este închis de căderile de stâncă. Avem de coborât 15 minute până la DN 12C pe care ajungem între Poarta de Piatră şi "Serpentinele Mici". Distanţa de la staţiunea Lacu Roşu este de numai 3 km.
Traseul nr. 8 Lacu Roşu (debarcader) (983 m) - Poiana lui Paleu (1242 m) - Fagul Roşu (1390 m) - Poiana "Száraz-tók" (1530 m) - Vf. Piatra Cherecului (1580 m) - Poiana Albă (1460 m)
Marcaj: punct albastru / Durata de parcurgere: 4 1/2 ore. / Distanţa de parcurs: 10 km.
Diferenţă de nivel: 597 m, aproape impracticabil iarna.
Pornim de la debarcaderul de la Lacul Roşu şi urcăm în câteva minute la Vila Hăşmaşul Mare. Urcăm abrupt în pădure până la căsuţele de sub Piatra Ghilcoş. În curând urcăm în şaua Ghilcoş (1270 m). Din Poiana lui Paleu drumul pietros virează spre sud-est, împreună cu marcajele punct albastru şi roşu, şi după câteva minute, lângă borna silvică VIII/92 ajungem la o bifurcaţie: marcajul punct roşu coboară în mai puţin de 30 minute în valea pârâului Oii, în timp ce noi continuăm drumul spre intersecţia traseelor din Poiana Albă.
Continuăm drumul la marginea Poienii Fagului Roşu, iar la capătul superior al acestuia intrăm în pădure. Aici virăm brusc spre stânga şi urcăm 800 m până ce ajungem într-o pădure deasă. Urmează Poiana "Száraz-tók", de unde putem face un ocol până la Peştera Cu Trei Intrări, accesibilă numai cu echipament de alpinism, aflată la 100 m vest de traseu.
Urcăm lin cam 35 de minute, până când ajungem pe o mică poiană, unde se termină drumul. De aici mergem pe o potecă ce urcă pe şaua dintre Hăşmaşul Negru şi Piatra Cherecului (1580 m), de unde traseul o ia spre dreapta spre sud-vest, şi trece pe sub Vf. Muntele Rotund în Poiana Bârsanilor. De aici, cu un ocol de 600 m putem urca pe Vf. Hăşmaşului Negru (1773 m). Din şa coborâm cam un sfert de oră până la Poiana Bârsan, şi după un km, pe sub Piatra Potcoavei ajungem la Poiana Albă. De aici, prin Şaua La Tunzerie şi Ciofronca marcajul linie roşie ne duce la Pasul Pângăraţi (traseul nr. 1), sau pe direcţia opusă prin Hăşmaşul Mare la Cabana Piatra Singuratică, sau, pe traseul marcat cu linie albastră în staţiunea Lacul Roşu (traseul nr. 9).
Traseul nr. 9 Centrul staţiunii Lacu Roşu (967 m) - Valea Oii - Gura pârâului Hăşmaş (1130 m) - Piatra Potcoavei (1450 m) - intersecţia traseelor din Poiana Albă (1460 m)
Marcaj: linie albastră / Durata de parcurgere: 2 1/2 ore. / Distanţa de parcurs: 8 km.
Diferenţă de nivel: 493 m, accesibil tot anul.
Pornim de lângă Restaurantul Lacul Roşu, trecem prin parcarea din spatele debarcaderului de unde porneşte şi traseul nr. 8. Urmăm traseul şoselei până la drumul forestier Pârâul Oii din apropierea pietrei kilometrice nr. 24. De aici putem urca încă 2,5 km pe şosea la Cimitirul Eroilor. Drumul forestier urcă pe valea pârâului Oii, ajungem la crucea care marchează începutul traseului turistic nr. 12. Trecem pe lângă o casă de locuit şi intrăm în pădure, unde începe un urcuş mai greu. După 15 minute trecem pe lângă o stână şi în curând ajungem la podul pârâului Hăşmaş unde părăsim drumul forestier. De aici pleacă traseul turistic care urcă prin valea pârâului Oii la poiana Ciofronca. Din apropierea pârâului, marcajul linie albastră urcă pe creasta dintre pârâurile Oii şi Hăşmaşului pe un drum de ţară. După un urcuş de 200 m ajungem la un punct de belvedere. Urcuşul abrupt continuă, şi după puţin timp virează spre dreapta şi intră în pădure. Ajungem pe a creastă împădurită şi peste 15 minute ajungem sub Piatra Potcoavei, colţul Poienii Albe. De aici mergem pe drumul cunoscut din descrierea traseului anterior.
Traseul nr. 10 Centrul staţiunii Lacu Roşu (967 m) - Balconul de Piatră (1007 m) - Valea pârâului Suhard - Piatra Licoş (1675 m) - Peştera carstică Licoş (1650 m)
Marcaj: cruce albastră / Durata de parcurgere: 4 ore. / Distanţa de parcurs: 6 km.
Diferenţă de nivel: 708 m, traseu aproape impracticabil pe timp de iarnă.
Acest traseu pleacă din centrul staţiunii. Până la capătul Lacului Roşu de la gura pârâului Suhard este identic cu traseul nr. 2. De aici urmăm drumul forestier din valea pârâului, trecem pe lângă un canton silvic şi înaintăm până la capătul drumului (1 km). Până aici putem urca şi cu maşina. Mai departe mergem pe o potecă mai lată, tot pe valea pârâului.
După un urcuş de 500 m valea se lărgeşte. Ajungem pe o poiană prin care pârâul trece printr-un teren mlăştinos. Ajungem în curând la izvoarele pârâului de unde marcajul turistic continuă spre vest pe o potecă vânătorească. Ajungem în Şaua Licaş (1461 m) şi trecem pe lângă o stână. Marcajul o ia spre nord-vest şi urcă pe Vf. Piatra Licaş (1675 m). La numai 200 m nord-est de vârf se găseşte, la altitudinea 1650 m, peştera verticală (Avenul Licaş) singura cunoscută în zonă - accesibilă numai cu echipament de alpinism.
Traseul nr. 11 Centrul staţiunii Lacu Roşu (967 m) - şaua Piatra Roşie - Poiana Ghilcoş - Belvedere Piatra Ghilcoş (1378 m)
Marcaj: triunghi roşu / Durata de parcurgere: 2 ore. / Distanţa de parcurs: 4 km.
Diferenţă de nivel: 411 m, accesibil tot anul.
Pornim din centrul staţiunii pe drumul forestier Bicăjel pe lângă pârtia de schi. Înainte ca drumul să ajungă în şaua Piatra Roşie, un drum aproape impracticabil, pietros, urcă spre dreapta foarte abrupt, pe care continuă marcajul triunghi roşu. Urcăm prin pădure, şi după câteva sute de metri virăm spre dreapta, apoi, după alte câteva sute de metri, spre stânga. După câteva minute ajungem la borna silvică nr. VIII/20 şi ajungem pe Poiana Ghilcoş. Trecem prin poiană în direcţia sud-vest. Trecem pe lângă ruinele unei construcţii şi ajungem pe punctul de belvedere Piatra Ghilcoş (1378 m). Dacă dorim să escaladăm vârful cel mai înalt din zonă, Vf. Ghilcoş (1408 m), trebuie să mergem 1 km spre est, dar trebuie ştiut, că vârful fiind împădurit, nu vedem mare lucru de acolo.
Traseul nr. 12 Valea pârâului Oii (1012 m) - Poiana lui Paleu (1242 m) - Poiana Jgheabului - valea pârâului Jgheabul Cherecului - cătunul Bicăjel (885 m)
Marcaj: punct roşu / Durata de parcurgere: 2 ore. / Distanţa de parcurs: 4,3 km.
Diferenţă de nivel: 230 m, accesibil tot anul.
Dacă pornim din staţiune, prima parte a traseului este identic cu traseul nr. 9. De la crucea aflată la 1,1 km de la începutul drumului forestier urcăm pe drumul de ţară care trece în curând pe lângă un canton silvic. După o jumătate de oră ajungem la Poiana lui Paleu, unde, lângă borna silvică VIII/92 întâlnim marcajul punct albastru, care merge spre Poiana Albă.
În curând, ajungând pe Poiana Jgheabului marcajul punct albastru părăseşte valea pârâului Jgheabul Cherecului şi continuă spre nord, apoi urmează traseul nr. 7 şi se întoarce în staţiune.
Din puctul de bifurcaţie a traseelor marcate cu punct roşu şi punct albastru merită să facem un ocol la Piatra Cherecului. În continuare ne întoarecem în valea pârâului Jgheabul Cherecului după 1,5 km ajungem pe locul numit La Bechet, de unde coborâm în câteva minute la podul Bicazului Mic, sfârşitul potecii marcate. Vara cei care nu se tem de apa rece merită să coboare pe Cheile Duruitoarei sau "La Cascada", unde, în mod garantat turiştii temerari vor fi răcoriţi de căderile de apă.
Traseul nr. 13 Lacul Roşu (debarcader) (983 m) - Poiana Ghilcoş (1210 m) - Piatra Ghilcoş (Belvedere) (1378 m)
Marcaj: punct albastru
Durata de parcurgere: 2 ore. / Distanţa de parcurs: 3,5 km.
Diferenţă de nivel: 395 m, accesibil tot anul.
Pornim din parcarea din spatele debarcaderului. Prima parte a traseului, până la Poiana Ghilcoş este identică cu traseul nr. 8. Poteca urcă abrupt pe singurul traseu posibil pe Piatra Ghilcoş. De la punctul de despărţire la 200 m ajungem la un izvor. De aici poteca virează spre nord şi după un urcuş de 20 de minute ajungem la punctul de belvedere Piatra Ghilcoş (1378 m). Acolo întâlnim marcajul triunghi roşu al traseului nr. 11, pe care putem coborî în staţiune.
Traseul nr. 14 Cheile Bicazului (850) - poalele Cupaşului (1080) - Poiana din spatele Cupaşului - gâtul Cupaşului (1275) - Poiana din faţa Cupaşului - Danţuraşul (1500) - Poiana La Vinkli(1445)
Marcaj: punct roşu / Durata de parcurgere: 4-5 ore. / Distanţa de parcurs: 8,5 km.
Diferenţă de nivel: 650 m, nerecomandat pe timp de iarnă.
Pornim de la piatra kilometrică 29 din Cheile Bicazului. Primul punct de reper este mica poiană în care întâlnim marcajul cruce roşie (traseu turistic nr. 7) care urcă pe drumul forestier. De aici în câteva minute urcăm în poiana din spatele Cupaşului. Din poiană putem vedea Făgetul Ciucului şi Piatra Ghilcoş şi o porţiune importantă din traseul nr. 11. Mai sus, trecem pe lângă un izvor şi câteva case părăsite, apoi ajungem la Gâtul Cupaşului, lângă borna silvică VIII/430, unde putem vedea şi marcajul traseului care urcă prin Canionul Lapoşului, marcat cu triunghi roşu. Traseul continuă pe creasta dintre pârâurile Cupaşul Mic şi Lapoş. După un km ajungem la poiana din faţa Cupaşului. Lângă izvorul de aici trecem printr-o porţiune mlăştinoasă, apoi traseul începe să urce şi intră în pădure. Suntem pe versantul sud-estic al Vf. Cupaş (1518 m), după 20 de minute poteca coteşte 90° spre dreapta. Trecem pe lângă un alt izvor, traseul urcă iar şi ocoleşte larg izvoarele Danţuraşului. Am ajuns pe creastă, şi după un urcuş de 700 m ajungem în imediata vecinătate a Vf. Danţuraşul (1519 m). Trebuie să fim atenţi, în păienjenişul potecilor putem pierde uşor traseul nostru dacă nu suntem atenţi la marcaje. După o coborâre de 600 m în pădure ajungem pe drumul forestier pe care, după 20 de minute ajungem pe Poiana La Vinkli. Ultima porţiune este rar marcată, aici putem să ne orientăm şi după marcajele forestiere care indică graniţa dintre Ocoalele Silvice din Tulgheş şi Bicaz. De la Danţuraş întâlnim bornele silvice nr. 394, 392, 404, 390, 274 şi 389, care sunt pe creastă. La ruinele caselor din Poiana La Vinkli întâlnim traseul marcat cu linie albastră pe care putem ajunge la Pasul Pângăraţi sau pe Chicera.
Traseul nr. 15 Cheile Bicazului (850) - Canionul Lapoşului - Poienile Cupaş - Gâtul Cupaşului (1275) - Cheile Bicazului (850) (Traseu circular)
Marcaj: triunghi roşu de la Gâtul Cupaşului punct roşu / Durata de parcurgere: 3 ore. / Distanţa de parcurs: 5 km.
Diferenţă de nivel: 425 m, iarna greu de parcurs.
Pornim de la piatra kilometrică 29 a şoselei DN12C. Parcurgem Cheile ghidaţi de marcajul triunghi roşu care porneşte de la locul Vilei "Floarea de Colţ"(arsă) spre nord-est. Poteca din ce în ce mai abruptă urcă în pădurea de amestec de răşinoase cu foioase şi după 200 de metri ajungem la căderea de apă cea mai spectaculoasă a pârâului Lapoş. După alte 600 m trecem pe sub stânca "Lapos-Kucsma". Pe partea cealaltă a pârâului orizontul este acoperit de peretele vestic al Pietrei Altarului. Urmând poteca turistică abruptă în curând ieşim din canion. Treptat poteca ajunge sub peretele de stâncă a Pietrei Cupaş, iar vizavi Peretele Lapoş (Piatra Bardócz) străjuieşte poteca.
Traseul este îngreunat de nenumăratele trunchiuri de brad rupte de furtuni, dar numeroase semne ne ajută în orientare. În curând urcuşul devine mai lin, apoi poteca coboară pe lângă pârâu. Mai întâlnim o cădere de apă spectaculoasă, apoi ieşim, pe sub stâncile care parcă atârnă deasupra capului nostru din canion. Lângă casele din Cupaş poteca coteşte spre stânga, urcă lângă garduri cam 500 de m, apoi o ia spre stânga, şi urcă pe Gâtul Cupaşului (1275 m) la borna silvică VIII/430. Coborâm pe poiana din spatele Cupaşului, şi mergem pe poteca marcată cu cruce roşie, apoi cu punct roşu la locul din care am pornit.
Traseul nr. 16 Cheile Bicazului (850 m) - Şaua Ţifrei (1002 m) - punctul de belvedere de pe peretele sudic (1060 m) - Piatra Maria (1048 m)
Marcaj: triunghi galben din Şaua Ţifrei fără marcaj. / Durata de parcurgere: 1 1/2 ore. / Distanţa de parcurs: 2,5 km.
Diferenţă de nivel: 210 m, practicabil tot anul.
Pornim din Cheile Bicazului din locul unde a fost Vila "Floarea de Colţ". Urcăm pe serpentina mică până în apropierea Porţii de Piatră la traseul marcat cu triunghi galben de la începutul drumului de acces prin pădure. Urcăm ghidaţi de marcajele de triunghi galben în Şaua Ţifrei. Putem urca aici şi pe alte trasee din centrul staţiunii, urmând acelaşi marcaj de triunghi galben.
În Şaua Ţifrei pe marginea drumului vedem ruinele unei case. În spatele acesteia urcăm pe o potecă abruptă, pietroasă spre nord-est. După ce ajungem pe platoul vârfului întâlnim o potecă, de pe care ajungem la primul punct de belvedere spre Cheile Bicazului Mic. Acesta este punctul de belvedere al Peretelui Sudic (1060 m). Ne întoarcem pe potecă, străbatem platoul vârfului şi coborâm pe şaua aflată la 1021 m altitudine. De aici mai mergem 200 de m spre nord-est până la Patra Maria, punctul de belvedere de pe vârful Peretelui Nord-estic (1048 m). Pârâul Bicazul Mic se varsă la 300 m sub noi în pârâul Bicazul Mare.
Traseul nr. 17 Izvorul Oltului - Bălan - cabana Piatra Singuratică
Marcaj: bandă albastră / Durata de parcurgere: 3-3,5 ore
Traseul începe din staţia C.F.R. Izvorul Oltului, de unde se poate ajunge cu autobuze in localitatea Bălan, aflată la 12 km. Marcajul traseului spre cabana Piatra Singuratică începe din dreptul bisericii, aflată în centrul localităţii. Timpul de mers corespunde parcurgerii integrale a traseului numai cu piciorul. Din Bălan la cabană : cca 1-1,5 oră. De lângă biserica oraşului, unde se află un stâlp de marcaj cu săgeată indicatoare, începe ascensiunea spre cabana Piatra Singuratică. Urcând către nord-est în lungul pârâului Covaci, parcurgem strada prin care ieşim din oraş. La capătul ei se înfiripă poteca marcată, conturată întâi în lungul văii şi apoi pe un picior de munte, punctat cu stâlpi de marcaj. Urcuşul la cabană se desfăşoară printr-o pădure de molid, întreruptă din loc în loc de luminişuri, din care avem uneori o frumoasă privelişte spre Vârful Ascuţit (vechea denumire Ecem, 1707 m), la poalele căruia se văd întinse câmpuri de grohotişuri. În ultima parte, poteca ne conduce de-a lungul unor pante înclinate, ieşind uneori la locuri deschise, de unde apare şi silueta impunătoare a Pietrei Singuratice (impropriu denumită şi Piatra Unică). La cca 15 minute înainte de cabană, acolo unde drumul pare mai greu, ajungem în zona de izvoare, care marchează contactul dintre rocile cristaline şi calcare. Izvorul prins în uluc, este un bun prilej pentru odihnă după efortul depus pe această ultimă porţiune a traseului. Cele câteva sute de metri ce ne mai despart de cabană le parcurgem mai uşor după acest popas, mai ales că peisajul înconjurător, devenit tot mai interesant, ne stârneşte curiozitatea şi admiraţia.
Traseul nr. 18 Halta C.F.R. Tarcău – comuna Lunca De Jos – Vârful Naşcalat – cabana Piatra Singuratică
Marcaj: halta C.F.R. Tarcău – Lunca De Jos – Crucea Condra – cruce roşie / Crucea Condra – cabana Piatra Singuratică – bandă roşie / Durata de parcurgere: 7 ore
Halta C.F.R. Tarcău se află pe linia Adjud – Ciceu la 120 km de Adjud şi 29 km de Ciceu. Traseul descris reprezintă calea de acces spre Masivul Hăşmaş, recomandat cu deosebire turiştilor veniţi din Moldova. Primele semne ale drumului (cruce roşie) încep din halta C.F.R. Tarcău. Ele conduc iniţial spre şoseaua asfaltată şi apoi pe drumul comunal, conturat pe malul Trotuşului. Curând drumul nostru se abate spre dreapta, părăseşte Trotuşul şi pătrunde pe Valea Întunecoasă. Patru km mergem printre casele localităţii Valea Întunecoasă, apoi ieşim pe poarta ei dinspre nord, urcând până la confluenţa pârâului Mogyoros cu pârâul Hotarului. Malul stâng al ultimului pârâu este srăbătut de un drum pentru căruţe. În lungul lui urcăm susţinut, depăşind câteva colibe, zone cu pădure sau locuri cu izvoare amenajate. Când ieşim la gol, ne orientăm la dreapta de-a lungul unui drum pentru căruţe, urcăm până în Chinga Şei, unde se află, construită din lemn, Crucea Condra. Aici întâlnim marcajul bandă roşie care ne va conduce în continuare la cabana Piatra Singuratică (13 km). Din dreptul crucii se conturează culmea înierbată a muntelui Sălămaş. Poteca, orientată către nord (stânga), este conturată foarte aproape de linia crestei. Pe rând depăşim cota 1501, vârful Sălămaş (1551 m) şi în sfârşit după ce am urcat şi am coborât câteva culminaţii atingem primul vârf al Naşcalatului (1553 m). Până aici, zona este presărată cu stâne. Prin poziţia lui, Naşcalatul oferă către dreapta o largă perspectivă spre valea Lavardi, limita vestică a Hăşmaşului în această zonă. De cealaltă parte, către stânga, se adânceşte valea Naşcalat. Reluând traseul de pe vârf, coborâm de-a lungul unei poteci pastorale care, pentru a evita culminaţia celui de al doilea vârf Naşcalat (1491m), se înscrie pe versantul vestic, străbătând o zonă impădurită. Dincolo de ea coborâm susţinut în şaua largă. Coborârea ia sfârşit în Poiana Tarcău, întinsă între şaua Sacadat şi Vârful Stâncilor (Tarcău).
Ne aflăm într-o zonă de carst de mare valoare ştiinţifică (doline, lapiezuri etc.). În Poiana Tarcău întâlnim, venind din stânga, drumul care traversează muntele de la Bălan în valea Bicăjelului la cătunul Trei Fântâni. Pe o mică distanţă urmăm către dreapta drumul amintit, apoi orientaţi spre stânga, prindem un drum adâncit de şleaul căruţelor şi conduşi de el, urcăm faţa înierbată a muntelui. Drumul se întinde de la poalele Vârfului Stâncilor (Piatra Crăpată sau Tarcău), după care, urcând şi coborând, ajunge în dreptul unei aşezări pastorale. De aici traseul parcurge o zonă împădurită, de-a lungul căreia sunt câteva guri de mină. Prin aceste locuri rareori se deschid poieni alungite către stânga spre vârful Öcsém (Fratele), denumit mai nou Piatra Ascuţită (1707 m), culminaţie majoră pe traseul nostru. Dacă urcăm pe platoul muntelui Fratele vom descoperi o interesantă zonă carstică, văzând şi o panoramă cuprinzătoare asupra văii Oltului. Ultima porţiune a drumului coboară prin pădure, parcurge apoi un gol de pe linia crestei şi când începe să urce din nou, se abate către stânga, intrând iarăşi în pădure. Conduşi de marcajul numai în coborâre străbatem în final o zonă mlăştinoasă, dincolo de care întâlnim un izvor. De aici, trecând pe sub sculpturalele turnuri de calcare ale Pietrei Singuratice şi a fenomenelor de alunecare de la baza lor, sosim la cabana Piatra Singuratică.
- Staţiunea Lacu Roşu: renumita staţiune climaterică de munte din judeţul Harghita accesibilă din Municipiul Gheorgheni ( 25 km ) prin Pasul Pângăraţi sau din oraşul Bicaz din jud. Neamţ prin Cheile Bicazului;Suhardul Mic ( punct de observare ): se pot face observaţii asupra zonei Lacului Roşu ( Staţiunea Lacu Roşu, Pârâul Oii, Masivul Hăşmaş, Masivul Suhardul Mare, Masivul Ghilcoş, Cichi Biuc );Masivul Ghilcoş ( punct de observare ): se pot face observaţii asupra zonei Lacului Roşu ( Staţiunea Lacu Roşu, Masivul Licaş, Masivul Suhardul Mare şi Mic,Stâncile Cupaşului, Lapoşului, Şugăului ), se poate observa Masivul Ceahlău;Cheile Bicazului: pe DN 12 C, lungime cca 5 km, cele mai impresionante Chei din România;
- Avenul Licaş: la extremitatea nordică a Parcului Naţional; - Cheile Şugăului: la extremitatea estică a 
Parcului Naţional ( intrarea în localitatea Bicaz – Chei );
- Cheile Duruitoare: formate de pr. Trei Fântâni;
- Cheile Bicajelului: vărsarea Pr. Trei Fântâni în Pr. Bicaz ( în Cheile Bicazului );
- Vârful Hăşmaşul Mare ( 1792 m alt. );
- Piatra Singuratică – Hăşmaşul Mare: se poate observa de pe DN 12 încă 
de la Miercurea Ciuc şi este accesibilă din Localitatea Bălan ( acces din Sândominic ); - Poiana Albă – Hăşmaşul Mare de aici poate fi urmat orice traseu se doreşte:spre Hăşmaşul Mare – Piatra Singuratică- Hăşmaşul Mic ( Őcsem ) – Masivul Tarcău ( la extremitatea sudică a Parcului Naţional ), spre Pr. Oii – Staţiunea Lacu Roşu, spre Masivul Ghilcoş – Staţiunea Lacu Roşu, spre Hăşmaşul Negru, spre satul Trei Fântâni, spre oraşul Bălan,spre Pasul Pângăraţi.
Parcul Naţional Cheille Bicazului-Hăşmaş cuprinde păduri de molid ( molidişuri pure – 95 %), păduri de răşinoase cu fag, care îmbracă versanţii masivului, pajişti montane întinse, vârfuri cu vegetaţie subalpină, stâncării cu vegetaţie specifică, multe rarităţi floristice şi endemite.
O mare importanţă ştiinţifică prezintă şi speciile de plante ocrotite declarate monumente ale naturii: papucul-doamnei (Cypripedium calceolus), floarea de colţ (Leontopodium alpinum), sângele-voinicului (Nigritella rubra), tisa (Taxus baccata) etc.
Fauna parcului este deosebit de bogată în specii rare şi periclitate, cât şi în alte specii caracteristice zonei montane.
Regulament parc : Click aici
Arii protejate:
1. Bilbor – Pârâul Dobreanului
2. Tulghes – Pietrele Rosii
3. Borsec – Rezervatia botanica Borsec
- Scaunul Rotund
2.Toplita – Cascada de apa termala
- Rezervatia Lacul Iezer din Calimani– PN Calimani
3.Gheorgheni – Cheile Bicazului si Lacul Rosu – PN Cheile Bicazului-Hasmas
- Avenul Licas
6. Remetea – Mlastina cea Mare
7. Joseni – Piemontul Nyeres
8. Suseni - Pestera Sugau
Voslabeni – Mlastina Dupa Lunca
9. Praid – Muntele de sare Praid
10. Corund – Dealul Melcului (Firtus)
11. Cârta – Lacul Dracului
12. Cristuru Secuiesc – Vulcanii Noroiosi de la Filias
13. Mugeni – Lacul Rat
14. Martinis – Popasul pasarilor de la Sânpaul
15. Meresti – Cheile Vârghisului si pesterile din chei
16. Vlahita – Poiana narciselor de la Vlahita
17. Lueta – Mlastina Dumbrava Harghitei
18. Sâncraieni – Rezervatia geologica de la Sâncraieni
Tinovul Luci
Mlastina Buydos-Sântimbru
Mlastina Borsaros-Sâncraieni
19. Tusnad – Mlastina Valea de Mijloc
a.Mlastina Benes
b.Mlastina Nadas
c.Mlastina Nyirkert
d.Mlastina Csemo-Vrabia
Baile Tusnad - Piatra Soimilor
20. Plaiesii de Jos – Tinovul de la Plaiesii de Jos
21. Sânmartin –Lacul Sfânta Ana
Tinovul Mohos
22. Sândominic – Masivul Hasmasul Mare, Piatra Singuratica-Hasmasul Negru – PN Cheile Bicazului-Hasmas
23. Corund – Dealul Firtus
Rezervaţia naturală Pietrele Roşii de 14 ha - Muntele Pietrele Rosii se ridică la nord deasupra comunei Tulgheş, la o altitudine de 1215 . Pietrele Rosii este o stâncă de calcar bine individualizată , consituită din calcare hippuritice. Pe latura ei prezintă povârniş format din sfărâmătura de calcar. Vârful ei oferă o frumoasă privelişte a împrejurimilor şi este un punct de reper.
Câmpul de narcise Este o zonă de protecţie a naturii întinsă pe teritoriul sud-vestic al judeţului Harghita. Aici putem admira narcisele albe (Narcissus stellaris Haw.) precum şi bujorul galben (Trollius europeaus L.). Câmpul de narcise se întinde până la pădurile de stejar din munţii Rica. De aici putem face excursii la creasta "Nagy Merke" (1003 m), şi la peştera din Mereşti (în total 15 km), sau în valea Rica (la cetatea lui Attila), sau la Vârghiş.
Mlastina de la Sancraieni Ciuc Este una dintre cele mai frumoase mlastini mineralizate ocrotite din tara noastra, cu o suprafata de 1 ha. Aceasta este situata la 7 km S de orasul Miercurea Ciuc, intre comunele Sancraieni si Raul Olt.Din aceste zone ies la suprafata solului numeroase izvoare minerale care inainteaza prin pasul Jagodin.In jurul acestora s-au format numeroase mlastini, alimentate de izvoare cu apa calduta (cu o temperatura de 15-20 gradeC).
Mlastina de la valea Mijlocie Rezervatia floristica se afla pe Lunca Oltului in partea de S a satului Tusnadul Nou, sub niste movile, ea fiind impartita in doua de paraul cu acelas nume.Este situata la altitudinea deb 637 m si are o suprafata de 4 ha.Partea din stanga a paraului este imbibata cu apa a doua izvoare minerale, ea fiind foarte importanta din punct de vedere fitogeografic. Ea reprezinta statiunea cea mai sudica in care vegeteaza mesteacanul pitic din tara noastra si din lume.Aceasta specie cu frunze mici si rotunjite la varf, reprezinta un element siberian care evita Arcticul propriu-zis ,in Europa centrala traind foarte sporadic,in mlastini.